Făcând abstracție de celelalte boli “acide”, purulente, ale secolului, “atu-ul” SCP-ului este acela că se dezvoltă lent, viguros și neîndoielnic. Organismul uman este aidoma unei mașinării care, din cauza terenului accidentat pe care îl străbate, se strică, cu oarece frecvență. Iar accidentările pot fi, în acest caz, multiple: ingurgitare morboasă de așa-zise alimente necesare vieții, afrodiziace și alte panacee, stres perpetuum mobile, poluare în toate formele și culorile care împing