Privim destul de indiferenţi la fenomene care ar trebui să ne înspăimânte. Statele Unite înregistrează în acest an cea mai grea secetă din istoria evidenţelor meteorologice şi climaterice. Mai mult de jumătate de ţară are recolta compromisă, incendiile din păduri îşi înalţă fumurile spre cer, râurile şi-au scăzut debitele. Nici Europa nu a fost cruţată, fiind silită să treacă în ultimii ani prin hârdăul lui Satan.
Editoriale & Interviuri
Perspective și Provocări în Protejarea Mediului: Un Viitor Sustenabil
E uşor să lâncezeşti şi să te vaiţi că Planeta „plânge”. E uşor să acuzi pe cei care ar trebui să facă ceva şi nu o fac. La sfârşitul zilei, faptul că ai consumat o grămadă de energie văicărindu-te de problemă fără să mişti un deget nu aduce nici o soluţie în acest sens, nu te face mai puţin nevinovat şi nicidecum mai superior.
În ultimul secol, de fapt cam în ultimele două decenii, s-au întâmplat multe prin Europa în ceea ce priveşte calitatea aerului. De la evenimente importante care ne-au arătat că ceva nu-i în regulă, la încercări mai mult sau mai puţin înţelepte de a rezolva anumite probleme devenite evidente, la soluţii întârziate şi, de ce nu, rezultate cu care să ne mândrim. Cred că principalele evenimente sau decizii care au dus la o îmbunătăţire a calităţii aerului sau la reducerea emisiilor sunt: Smogul din