"Managementul deșeurilor în România: soluții pentru o lume mai curată"

Managementul deșeurilor este un subiect important care ne afectează pe toți, dar poate fi dificil de înțeles. Dar, prin luarea unor măsuri adecvate, putem face o diferență reală în protejarea mediului și în reducerea deșeurilor. Colectarea separată a deșeurilor de ambalaje este un pas important în acest sens. În loc să aruncăm toate deșeurile împreună, putem alege să separăm ambalajele și să le ducem la punctele de colectare speciale. Acest lucru poate ajuta la reducerea cantității de deșeuri care ajung în depozitele necontrolate și la creșterea cantității de deșeuri reciclabile.

 Și ca să facem lucrurile și mai ușor, România a început să implementeze, prin înscrierea comercianților ce pun pe piață ambalaje, sistemul garanției - returnare. Acest lucru înseamnă că producătorii și importatorii de produse trebuie să ia înapoi ambalajele și să le recicleze, cu scopul de a reduce deșeurile și de a proteja mediul. Este o măsură care ne poate ajuta să fim mai responsabili cu deșeurile noastre și să contribuim la o lume mai curată. În ultima perioadă, legislația privind managementul deșeurilor în România a suferit schimbări importante, inclusiv adoptarea pachetului "plătești cât arunci" care are ca scop reducerea cantității de deșeuri, creșterea gradului de reciclare și valorificare a deșeurilor, și de a crește gradul de implicare a societății civile în acest proces.

 Deci, managementul deșeurilor poate părea un subiect complicat, dar prin luarea unor măsuri simple și prin colaborare putem face o diferență reală. Să fim toți mai responsabili cu deșeurile noastre și să contribuim la o lume mai curată!

Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. William Shakespeare

Dragă cititorule,

 Am constatat cu surprindere ca timpul curge mai repede decât eram obișnuiți acum ceva ani. Si asta se vede prin prisma faptului că nu mai ai timp să termini un eveniment sau o revistă și constați că trebuie să începi un proiect nou. Anul 2017 a fost un an greu, de reconstrucție, de reașezare în piață a revistei Infomediu Europa – o platformă de comunicare între membrii Federației Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară și partenerii instituționali sau privați din țară sau din străinătate. Și iată că după 11 luni de muncă neobosită putem spune că am început să așezăm baza unui lucru bine făcut. Evident că anul 2017 a adus provocări majore în domeniul protecției mediului și implicit a creat premisele unor dezbateri active în cadrul evenimentelor organizate în parteneriat cu FADI. Anul 2017 a adus un nou concept în realizarea acestor evenimente, transformând dezbaterile din plen în activități concrete de soluționare a problemelor apărute în derularea proiectelor de management integrat al deșeurilor. În paralel am promovat frumusețea și complexitatea peisajelor naturale din România la târgurile de profil din ICM Salzburg, IFAT Istanbul, SMARTGREEN Porto, ICCI Istanbul, PACKAGING DEPOT Chișinău și  ECOMONDO Rimini. Și peste toate am continuat și în acest an, aș spune eu cu mândrie, Campania EcoAtitudine, un proiect ce aduce în fiecare an noi argumente că generația viitoare este mai aproape de mediul înconjurător.

Concluzia este că timpul ne poate fi un aliat de nădejde dacă știm să îl prețuim.

 Oricare ar fi durata timpului, știința întrebuințării lui îl va face lung. Scott Adams

OMUL…

Acum, la începutul unui an care se va dovedi mai greu decât am putea bănui, poate pe măsura gerului cu care ne-am confruntat, mă întreb dacă mai avem măcar dreptul de a spera, câtă vreme nu ne implicăm decis fiecare dintre noi să facem ceea ce putem pentru a readuce lucrurile în făgaşul normalităţii și să oprim agresiunea față de natură.

OMUL, la început inofensiv pentru mediu a devenit cel mai înverșunat dușman al său, a inventat tot felul de mijloace de a se lupta cu natura, de a o exploata, de a-i cere un tribut mai mare pe zi ce trece.  

Omul deschizând ochii a observat cât de frumos este mediul ce îl inconjoara, cât de bogata și darnică este natura fațâ de el, a început să îi mulțumească aducându-i ofrande și pentru o scurtă perioadă traiește în armonie cu ea, luând din natură doar ce îi era strict necesar. Înmulțindu-se, omul a început să exploateze natura din ce în ce mai mult, fapt ce nu avea un efect major asupra mediului deoarece omul utiliza instrumene rudimentare, însa omul păstra un respect sporit față de natura pentru ca era conștient ca ea este sursa lui de hrană și de resurse.

Să învăţam să iubim plasticul cu înţelepciune

Plasticul este materialul minune: deformabil, inert, ușor și extrem de versatil, folosit nu numai în jucării și periuțe de dinți, ci în stimulatoare cardiace, în ceaiuri și nave spațiale. Relaţia noastră cu el este paradoxală și, în nici un caz, una sănătoasă: ne bazăm prea mult
pe el și îl apreciem prea puțin, considerândul ca fiind ieftin și de unică folosință. Costul devine evident. Planeta noastră este îngropată sub un munte de plastic. Din cele 8,3 miliarde de tone produse între anii 1950 și 2015, patru cincimi se află în depozitele de deșeuri sau în mediul nostru natural. Odată ce ne-am minunat de durabilitatea plasticului acum ne plângem de secolele necesare pentru a se descompune. Impactul asupra oceanelor noastre, a peisajelor și a vieții sălbatice este incontestabil. Dar, în loc să găsim soluţii pentru a reduce consumul, accelerăm producţia: am făcut aproximativ același plastic din 2000. Studii recente au arătat că contaminarea microplastică a fost găsită în probele de apă de la robinet din întreaga lume, 94% din eșantioanele provenite din SUA au fost contaminate și chiar și în țările europene care aveau cea mai mică rată, 72% erau afectate. Alte cercetări au găsit bucăți mici de plastic în fructe de mare și în filtrele de aer din casele oamenilor. Nu știm cum acest lucru afectează sănătatea noastră. Dar știm că există un motiv bun de îngrijorare. Experții se tem de răspândirea nanoparticulelor din plastic, atât de minuțios încât să poată penetra organele noastre. Ei avertizează de asemenea că studiile arată că microplasticele pot atrage bacteriile găsite în canalizare și substanțele chimice toxice,
pe care le eliberează în corpurile animalelor sălbatice. De ce să ne imaginăm că vom fi imuni? Nu ne putem permite să așteptăm rezultatele, pe măsură ce ne uităm cum plasticul cucereşte planeta noastră. Utilizarea în Asia este în creștere: China reprezintă mai mult de un sfert din cererea mondială de sticle de tereftalat de polietilenă. În multe părți ale lumii, apa potabilă curată înseamnă apă îmbuteliată. Majoritatea materialelor plastice sunt reciclabile; dar mai puțin de 10% din cele produse sunt de fapt reciclate. Soluţii? Utilizarea mai largă a ambalajelor reutilizabile, o creștere radicală a reciclării și o mai mare adoptare a ambalajelor din plastic compostabil din punct de vedere industrial. Problema reală nu este plasticul: suntem noi. Nu trebuie să respingem acest material, ci trebuie să învățăm să
îl tratăm ca o comoară în loc de gunoi.

Măcelul brazilor

Cred că cei ce aţi trecut de 40 de ani ştiţi la ce mă refer atunci când vă spun că în vremea copilăriei una dintre cele mai mari bucurii, dacă nu chiar cea mai mare din întreg anul, era Crăciunul. În acei ani sub comunism bucuriile erau mai rare, vremurile erau mai grele, mâncarea mai puţină, confortul mai redus, iar Crăciunul era sărbătoarea care ştergea cu buretele tot ceea ce era rău şi, cel puţin pentru o vreme, ne transpunea într-o altă lume decât cea reală.
Gândindu-mă la anii pe care i-am lăsat în urmă am încercat să identific de unde venea aceea bucurie cu adevărat mare, greu de comparat cu altă bucurie de-a lungul anului.

Mai întâi m-am gândit că trebuie ca această bucurie să provină din faptul că Dumnezeu dă oamenilor un har deosebit în timpul sărbătorii, ceva în genul bucuriei care a fost atunci când îngerii au vestit păstorilor din câmp că Mesia s-a născut. De fapt multă vreme nu am avut nici un dubiu că de aici provine bucuria mare pe care o simt oamenii de Crăciun.

Dacă trăieşti prezentul, repari trecutul şi câştigi viitorul. Hector Malot

Dragă cititorule,

 

Ne aflăm în fața unei decizii foarte importante pentru viitorul sistemului de gestionare a deșeurilor la nivel național. Am avut ocazia în această perioadă să fiu martor al dezbaterilor publice sau al discuțiilor cu ușile închise pe marginea propunerilor făcute de consultantul ce a câștigat licitația organizată de Ministerul Mediului pentru a realiza Planul Național de Gestionare a Deșeurilor. Am citit de asemenea propunerea inițială pusă în dezbatere publică pe site-ul ministerului. Din experiența acumulată în cei 11 ani de presă de mediu pot spune că versul celebrului scriitor William Shakespeare “E ceva putred în Danemarca” se potrivește perfect cu situația actuală a gunoiului din România. Din punctul meu de vedere propunerea consultantului este doar bomboana de pe coliva mormanului de probleme din aceasta zonă. Nici nu știu cu ce să încep mai întâi

  1. Lipsa deciziei în ceea ce privește colectarea pe fracții a gunoiului – deși există o lege care spune foarte clar cum trebuiesc colectate deșeurile, în proporție de 90% societățile de salubrizare nu aplică legea. Și FOARTE CURIOS, atît autoritățile publice locale cât și instituțiile de control ale ministerului nu fac nimic pentru a fi aplicată legea!! Ba nu – fac ceva – aruncă vina unul pe altul că nu se aplică legea invocând neputința în fața contractelor aflate în vigoare. Se pare că în România contractele sunt mai presus de lege
  2. Celebrele depozite ce trebuiau închise de mult au fost lăsate de la un ministru la altul ca prioritate dar nu a contat decât atunci când CE a amenințat cu amenda de 250.000 Euro pe zi. Și acum dăm din colț în colț pentru că nu mai avem pe cine să obligăm să închidă depozitele pentru că ce să vezi – firmele care gestionează depozitele sunt în insolvență iar lichidatori nu au bani de așa ceva, primăriile care trebuiau să controleze dacă firmele care erau obligate conform legii să pună bani deoparte pentru închiderea gropilor s-au făcut că plouă sau pur și simplu nu au știut.
  3. Doamna Ministru, oare la acest moment verifică cineva dacă entitățile economice care au depozite în lucru și-au pus bani deoparte pentru închidere? Nu de alta dar și acestea vor trebui închise la un moment dat și vom avea același rezultat.

Și putem continua așa pe câteva pagini bune să punem pe hârtie problemele din industria de mediu. Dar nu acesta este scopul. Și pe mine, la fel ca pe toți părinți și bunici din această țară mă interesează ca generația ce vine din urmă să poată trăi într-un mediu curat. De aceea vă spun că nu voi sta cu mâinile în sân. Am să continui alături de colegii din Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară să încercăm să dezvoltăm și mai mult proiectul nostru de colectare selectivă în mediul rural în cadrul campaniei EcoAtitudine. Și poate Doamna Ministru Grațiela Gavrilescu ne va ajuta să dezvoltăm acest proiect prin implicarea instituțiilor din subordine ce ar trebui să oblige operatori de salubritate să respecte legea în ceea ce privește colectarea pe fracții a deșeurilor.

 

 

Nu putem face o revoluţie cu mănuşi de mătase.  Stalin

Draga cititorule

Vine o vreme când te saturi și ți-e acru sufletul de câtă  gargara se face în ultima perioadă pe spinarea contribuabilului. Tot acest joc, cu unii care taie  taxele  înainte de alegeri și alți care vor sa le taie după alegeri, cu unii care măresc salariile înainte și ceilalți care le măresc la 6 luni după ce vor câștiga alegerile, nu face decât să ne demonstreze că tot eșicherul politic a ajuns la fundul sacului cu promisiuni. Eu nu cred în răul mic sau răul mare, cred în bine și rău, doar că în România răul și urâtul nu se mai pot despărți unul de altul și se-nțeleg atât de bine încât și-au făcut mutație permanentă, un fel de chiriași fără acordul cărora nu poți vinde casa. Casa, nu țara, țara e amanetată demult, vândută, răsvândută și niciodată răscumpărată. De ai noștri, ca brazii, aproape aceiași de când votăm noi ”liber și democratic. Mai nou aflăm pe la diverse colțuri că oricum de la anul se vor mări taxele din zona de mediu pe bandă rulantă iar noi, cetățeni cu drept de vot vom aproba cu multă încredere punând ștampila pe ceea ce credem că va fi mai bun. Alegeri ușoare vă doresc...

Acum e momentul....

Acum e momentul...

Se pare ca in viata unei generatii exista momente cruciale ce fac diferenta de fiecare data.
Eu cred ca acesta este momentul generatiei noastre, a ceauşeiştilor asa cum suntem botezati.
De ce cred asta? Pentru ca am ajuns oarecum la maturitatea experientelor acumulate in jumatea de veac traita pana acum. Am avut o experienta de 22 ani in epoca comunista si am fost invatati sa ne descurcam prin relatii si pile. Apoi a venit momentul capitalismului feroce cand am fost aruncati fiecare pe unde am putut si a trebuit sa invatam din nou sa ne descurcam prin hatisul noilor reguli capitaliste. S dupa aproape 28 de ani putem spune ca am ajuns sa invatam bine noua ordine romaneasca care surpriza... se bazeaza tot pe vechile pile si relatii. Si da... ACESTA ESTE MOMENTUL NOSTRU. Am avut ocazia in aceasta perioada sa umblu prin tara pentru a demara proiectul EcoAtitudine si am descoperit ca sunt multi dintre cei de generatia mea care incearca sa urneasca aceasta natiune spre o viata mai buna. Eu, Stere Cretu, va pot asigura pe voi, dragii nostri cititori, ca voi incerca sa construiesc impreuna cu aceasta minunata echipa a celor de la Federatia Asociatiilor de Dezvoltare Intercomunitara o noua mentalitate in randul celor peste 800.000 de cetateni inscrisi in acest proiect.

Si sunt convins ca vom reusi

Dragă cititorule,

Dacă ar fi să urmez toate principiile jurnalistice de bază evident că ar trebui să scriu despre această arzătoare problemă a defrișărilor ilegale. Un subiect la zi, impus de sălbăticia cu care timp de 25 ani a fost distrusă pădurea. Cu beneficii enorme pentru toți cei ce au legătură cu această industrie bănoasă a exploatării lemnului. Și ultimele zile scot în evidență faptul că este greu să renunți la ceva ce îți aduce un confort financiar cu care poți cumpăra liniștea din punct de vedere politic, economic sau penal. Cred că aș fi mai tentat să scriu despre buba ce stă să se spargă în legatură cu problema deșeurilor de ambalaje. Atât de “savuroase” sunt aromele în această zonă a deșeurilor încât este greu să te cenzurezi în a degusta din picantele aventuri ale principalilor actori implicate în această scenetă cu iz de Caragiale.

Și totuși. Să încercăm să vedem ce se află dincolo de această perdea de fum înecăcios…

Să zicem că sunt disponibili 350 de milioane de euro pentru următoarea perioadă prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020. Banii sunt dedicați finanțării proiectelor pentru natura, în special pentru protejarea biodiversității. Ca să vezi….

Dar ce constatăm dacă o să crăpăm un pic ușa și ne uităm un pic în curtea Ministerului? Ca un facut în ultima perioadă nu mai avem custozi pentru siturile Natura 2000. Dar cei ce vor trebui să aplice pentru aceste fonduri nerambursabile sunt chiar cei ce au în custodie aceste situri. Pe cale de consecință ne aflam în fața unei situații foarte interesante. Primo – Avem nevoie de “oameni potriviți la momentul potrivit” – Anul acesta vor fi scoase la mezat toate siturile Natura 2000 care nu au custozi și în acest fel vom completa “schemele de lucru”. Secundo – Oameni buni, siturile Natura 2000 cuprind mai mult de 40% din suprafața țării și credeți-ma sunt ultimele locuri unde încă nu a calcat picior de “investitor strategic”.

Stimată doamnă Ministru, am avut ocazia să vă cunosc și am văzut un lucru important în discursul dvs. Acel lucru îl cred milioane de români în țara asta dar fie nu au curaj fie pur și simplu nu au găsit persoana potrivită pe care să o creadă. Eu cred că dacă o să treceți peste pragurile de început de februarie o să puteți să continuați cu brio programul propus.

Și pentru  prieteni un mic amănunt: câinele de pază nu se duce niciodată după momeala aruncată ci așteaptă comanda stăpânului să atace…..

Și mai spunem că nu vrem să vedem deșeuri aruncate pe oriunde....

Și mai spunem că nu vrem să vedem deșeuri aruncate pe oriunde....

Dragă cititorule,

De ceva timp încerc în editorialele mele să găsesc partea pozitivă din tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă o să cauți cu atenție se poate... De data asta am ajuns la o dilemă în căutarea mea. Am început de ceva timp Campania Ecoatitudine – ediția 2017 și în cadrul unui proiect pilot încercăm să atragem populația din gospodăriile aflate în mediul rural să colecteze selectiv deșeurile de ambalaje în saci de culori diferite pentru a reduce cantitatea de deșeuri depozitată la gropile de gunoi în funcțiune. De altfel nu facem altceva decât să venim în sprijinul operatorilor de salubritate ce au obligația conform legii 211 să colecteze separat pe fracții aceste deșeuri. Și SURPRIZĂ!!! Marea majoritate a operatorilor de salubritate nu îndeplinesc aceste obligații. Mai mult decât atât nici cei care ar trebui să controleze dacă aceștia își îndeplinesc obligațiile conform legii nu o fac. Am încercat să merg pe firul acestei proceduri și în acest editorial am să vă prezint primele informații culese de mine personal din teren. În marea majoritate a cazurilor prezentarea acestei oportunități de a prelua separat depeurile din gospodării a fost foarte bine primită de toți cei implicați în proiect: primar, reprezentant ADI, reprezentant OTR, reprezentant proiect. Din 15 județe doar în 4 am reușit până la acest moment(Covasna, Iași, Mureș și Argeș) să avem o colaborare concretă pe proiect realizând deja colectarea selectivă a deșeurilor din gospodăriile rurale. Motivul principal pentru care în celelalte județe nu se poate încă implementa acest proiect pilot îl reprezintă, din punctul meu de vedere, spiritul de conservare al actualilor operatori de salubritate ce își desfășoară activitatea în aceste județe(Maramureș, Neamț, Arad, Hunedoara, Dolj, Teleorman, Harghita, Suceava, Constanța, Călărași,Sibiu) legat de faptul că atâta timp cât nu se cunoaște exact cantitatea de deșeuri de ambalaje colectată separat de la populație se poate liniștit jongla cu cifrele la stația de sortare. Pe de altă parte sunt convins că o parte din cei cu care am vorbit vor face pasul către conformarea cu legea pentru ca pană la urmă, așa cum o cunosc eu pe doamna ministru Grațiela Gavrilescu, va cere autorităților de control să își intensifice activitatea în scopul aplicării normelor legale cu privire la colectarea pe fracții a deșeurilor. De altfel scopul acestui proiect este acela de a creea o EcoComunitate prin EcoAtitudine

Nordkapp? Sardinia? Nu... Ploiești – București cu trenul!!!

Bună Dimineața, dragilor.

Așa se salută de cele mai multe ori cei ce fac naveta cu trenul în fiecare zi de la Ploiești la București și retur. Marea majoritate poartă căști în urechi și privirea pierdută ascultând dis de dimineață cine știe ce melodie. Alții trag cu nesaț un ultim fum din țigara pe care nu o vor regăsi decât peste 45 de minute în gara București Nord. Trenul sosește de cele mai multe ori la timp (slavă cerului) și ne urcăm în gramadă ordonată, fiecare încercând să prinda un loc.

Și revenim la priveliștea de pe peron. Marea majoritate a navetiștilor își iau în primire telefoanele și butonează de zor sau privesc prin geam cu căștile în urechi, fără să înțeleagă nimic din ceea ce văd afară. În micul nostru grup de navetiști ploieșteni se află de cele mai multe ori cel puțin o persoană care își desfășoară activitatea în zona mediului. Și evident discuțiile ne poartă de cele mai multe ori spre dezbaterea unor subiecte ce au legătură cu mediul. Dar eu am ajuns la concluzia că în acest interval de timp, cât ne aflăm în tren, amintirile deplasărilor externe efectuate recent ne fac să privim pe geam și să vedem totul în roz. Pardon …verde. Ba nu. Stați un pic…. Nu se poate….. BA DA.

Suntem în România pe traseul dintre Ploiești și București. În goana trenului, pe marginea căii ferate sau chiar în șanturile din fața locuințelor tronează maldăre de gunoaie, resturi de construcții sau hoituri de animale. Fără ca nimănui să-i pese de ceea ce vede. Cât de mare să fie această obișnuință încât să nu mai vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru?

Am scris acest editorial nu pentru a scoate țap ispășitor pe cineva. Am scris pentru că mi-am dat seama că aș putea să ajung unul dintre cei care privesc pe geam fără să vadă de fapt ce se întâmplă cu viața lor sau a copiilor lor. Și nu vreau asta. Așa că am să îmi iau inima în dinți și am să o invit pe doamna ministru Grațiela Gavrilescu la o plimbare cu trenul până la Ploiești. Eu cred în expresia “omul sfințește locul”. Nu o spun pentru a mă pune bine cu cineva. O spun pentru că îmi plac oamenii hotărâți. Și cel puțin până acum nu am avut surprize în ceea ce privește deciziile luate de Ministrul Mediului. Așa că sper ca și colegii mei de navetă să constate în cel mai scurt timp că și în Romania putem avea peisaje frumoase uitându-ne pe geamul trenului.

P.S. Să nu credeți că mă las dacă nu îmi iese din prima încercare.

Ne puteți urmări și pe:

    

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107, Comuna Surani, Judetul Prahova
CIF: 36349720; Email:director@infomediu.eu
Telefon: +40 720 88 28 55