„Nu putem rezolva problemele folosind aceeași gândire cu care le-am creat.”— Albert Einstein
Există perioade în care ai senzația că toate conferințele seamănă între ele. Aceleași scene, aceleași prezentări, aceleași concluzii prudente, rostite într-un limbaj suficient de corect încât să nu deranjeze pe nimeni și suficient de vag încât să nu oblige pe nimeni la nimic. Și apoi există momentele acelea rare în care începi să simți că lucrurile se mișcă cu adevărat. Nu spectaculos. Nu zgomotos. Dar
Nu știu exact când începe primăvara. N-am știut niciodată. Nu e o dată din calendar și nici nu vine atunci când spunem noi că ar trebui să vină. Vine mai degrabă pe nesimțite, într-o dimineață în care lumina pare puțin mai blândă, într-un moment în care, fără să-ți dai seama, nu te mai grăbești la fel de tare, într-o pauză pe care nu ți-ai propus-o, dar de care aveai nevoie.
Trăim mult prea mult în viteză. Ne-am obișnuit să alergăm dintr-un lucru în altul, să rezolvăm, să bifăm, să fim mereu
După fiecare eveniment important rămâne, inevitabil, aceeași întrebare: ce urmează? Nu ca un exercițiu de organizare sau de planificare, ci ca o formă de responsabilitate față de ceea ce am construit și, mai ales, față de cei care așteaptă rezultate reale.
FIM 2026 a fost un moment necesar, în care am reușit să aducem la aceeași masă instituții, industrie și experți și să vorbim mai direct decât o făceam până acum despre problemele și direcțiile acestui domeniu. Dincolo de reușita
