După fiecare eveniment important rămâne, inevitabil, aceeași întrebare: ce urmează? Nu ca un exercițiu de organizare sau de planificare, ci ca o formă de responsabilitate față de ceea ce am construit și, mai ales, față de cei care așteaptă rezultate reale.
FIM 2026 a fost un moment necesar, în care am reușit să aducem la aceeași masă instituții, industrie și experți și să vorbim mai direct decât o făceam până acum despre problemele și direcțiile acestui domeniu. Dincolo de reușita
Sunt ani care trec repede și ani care se așază greu.
2025 a fost, pentru mine, din a doua categorie.
Nu pentru că ar fi lipsit lucrurile bune — dimpotrivă. Ci pentru că fiecare reușită a venit cu decizii, fiecare decizie cu responsabilitate și fiecare pas cu întrebarea simplă: mergem mai departe sau ne oprim aici?
Am învățat anul acesta că nu toate lucrurile care contează se văd imediat. Unele se simt. În oameni. În conversații. În momentele în care rămâi după eveniment, după articol, după
S-a tras cortina peste o nouă serie de conferințe. Patru orașe, patru povești, sute de oameni care au vorbit — unii din convingere, alții din obligație — despre același lucru: cum transformăm economia circulară din teorie în practică.
Privind în urmă, îmi dau seama că dincolo de cifre, panouri și prezentări, adevărata valoare a acestor întâlniri nu stă în grafice, ci în privirile celor care au înțeles. În primarii care, după ce au întrebat „dar noi ce putem face concret?”, au rămas pe gânduri
