Degeaba ies oamenii în stradă să protesteze. Degeaba mass media reverberează de zor problema. Degeaba avem exemple practice. Degeaba. România va fi fracturată, că vrem sau nu vrem. Și stau și mă gândesc. Cine ar arunca cu milioanele de euro într-un proiect fără finalizare? Doar așa ca să explorăm puțin pământurile țării ca apoi să ne cărăm cu jucării cu tot???

Tâmpenia cu dependenţa de importul de gaze din Rusia e o doar o altă minciună frumos împachetată. Dar dincolo de această diversiune, se ascunde o bucăţică de adevăr. România nu este dependentă de importul de gaze din Rusia, dar o parte a ţărilor occidentale din Uniunea Europeană sunt. Şi în acest “amănunt” se ascunde decizia Consiliului European de a permite ţărilor care doresc să dezvolte exploatarea gazelor de şist. Îmi permit un pariu: Germania, Franţa sau Marea Britanie îşi vor menţine politicile restrictive în exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Polonia, Lituania şi România vor fi cobaii de serviciu. Iar dacă vor ajunge să extragă gaze mai ieftine decât cele importate din Rusia, cu atât mai mare bucuria pe Germania, Franţa ori Marea Britanie. Mizeria la noi, gazele ieftine la ei, profitul gros la dezvoltator. Se putea face o afacere mai profitabilă? Și-mi vine-n gând o vorbă de-a generalului Sun Tzu: „În Arta războiului, nici o țară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior …”

 

 

Ne aflăm la o răscruce de vânturi .... ce facem de acum încolo va marca într-un fel sau altul viitorul țării noastre și mai ales al oamenilor. Este însă mai puțin probabil să îndreptăm lucrurile spre mai bine din moment ce alții, mai puternici ca noi, au decis deja viitorul nostru.