E uşor să lâncezeşti şi să te vaiţi că Planeta „plânge”. E uşor să acuzi pe cei care ar trebui să facă ceva şi nu o fac. La sfârşitul zilei, faptul că ai consumat o grămadă de energie văicărindu-te de problemă fără să mişti un deget nu aduce nici o soluţie în acest sens, nu te face mai puţin nevinovat şi nicidecum mai superior.
În ultimul secol, de fapt cam în ultimele două decenii, s-au întâmplat multe prin Europa în ceea ce priveşte calitatea aerului. De la evenimente importante care ne-au arătat că ceva nu-i în regulă, la încercări mai mult sau mai puţin înţelepte de a rezolva anumite probleme devenite evidente, la soluţii întârziate şi, de ce nu, rezultate cu care să ne mândrim. Cred că principalele evenimente sau decizii care au dus la o îmbunătăţire a calităţii aerului sau la reducerea emisiilor sunt: Smogul din
Avem o ţară minunată, una dintre cele mai preţioase în materie de biodiversitate. Avem cu ce să ne mândrim, însă suntem restanţieri la acţiune. Vorba ceea, „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!”. Nu suntem în stare să apreciem această inegalabilă şi fascinantă natură cu care am fost înzestraţi. Ne batem joc în fiecare clipă de ea, o impregnăm cu gunoaie, o călcăm în picioare, o distrugem lent şi sigur. Nu ştim nici măcar să ne aruncăm gunoiul la gunoi. Suntem un popor exemplar din acest
