De principiu, structural, sunt o naivă, astfel că mi-au trebuit ceva ani, până mi s-au conjugat cei doi neuroni pe care-i am, să înțeleg că toată presa - din lume, nu doar a noastră – e sensibilă la telenovelă, scandal, intruziune în viața privată a machieuzei din colț, senzațional și, evident, vulgaritate. În statele normale, totuși, vulgaritatea sau telenovela, dacă vreți, e tratată ca atare în apariții specializate; la noi, e tratată cu precădere în publicațiile care se vor a fi serioase. Rare sunt acele publicații care nu lasă să se strecoare măcar într-una din paginile ei de divertisment, chiar de-ar fi și ca notă de subsol, o muiere ”la modă”, îmbogățită cu plastic, mai mult decât ar avea un aurolac din gară. E cert: procesul de tabloidizare, la noi, a atins cote alarmante pe toate canalele. Ne aflăm în fața unui fenomen fără precedent: degradarea socială, intelectuală și morală a ajuns un curent la care acced, pe rând, publicații, reviste, orice proiect aflat chiar în fașă. Trăim într-o paralizie cumplită a moralei, a bunei cuviințe, ajunse la rang de cinste, pe care le oferim drept jertfă pentru mântuirea sufletului.

 Cititi editorialul integral in Revista Infomediu Europa pe care o puteti cumpara de la reprezentantele Inmedio si Relay. De asemenea, daca doriti, va puteti abona la revista aici.

Am avut de multe ori prilejul de a purcede la proiecte noi de presă. La unele dintre ele, chiar din linia întâi. Toate, dar absolut toate, se voiau apariții de nișă, fără apartenențe către vreun magnat al zilei ori vreun grup de interese. Exaltarea mea avea de fiecare dată să se desumfle asemena unui dirijabil căruia i s-a introdus în ”țesutul subcutanat” un ac incandescent, în scop terapeutic.