Acum stau și mă întreb: Dacă suntem atât de inteligenți, de ce suntem cuprinși de un sentiment de teamă de fiecare dată când auzim la știri că a mai dispărut un ghețar din zona arctică sau că, dacă stăm vara în soarele amiezii fără să punem un strat bun de cremă cu factor de protecție 50, vom face cancer de piele? De ce ne mirăm că avem tot mai puțini pantofi în debara și tot mai multe sandale și cizme de iarnă? De ce ne lamentăm când auzim că, doar în ultimul deceniu, au mai dispărut de pe planetă încă 10 specii de păsări și animale din cauza noastră? De ce ne plângem când vedem prea multe gunoaie și prea mulți câini pe străzi? Nu există o zi în viața noastră care să nu înceapă fără întrebarea ,,De ce?”, urmată de „teamă”, „mirare”, „lamentare”.

DE CE? Fiindcă o merităm. Nu este destul de clar? Bine, atunci zic așa: „ne-am făcut-o cu mâna noastră!”.

Privind la faptele noastre și la consecințele acestora de-a lungul timpului, constat că noi, oamenii, am fost întotdeauna inteligenți, însă niciodată n-am fost îndeajuns. Cu toții am fost filosofi măcar o dată-n viață și ne-am pus întrebarea „Care este misiunea mea pe această planetă?”. Răspunsul îl găsim în faptele noastre. Distrugerea ei pare a fi singura noastră misiune. Acum, privind în urmă, ne întrebăm: „Cum putem remedia tot răul pe care l-am făcut?” Ei bine, nu putem. Putem doar să încetăm să facem și mai mult rău, iar acest lucru nu este posibil atâta timp cât nu devenim oameni responsabili. Iar responsabilitatea nu vine doar atunci când avem noi chef, ea vine tot timpul. Nu merge „azi sunt responsabil, maine sunt inteligent”. Dacă eram și inteligenți, și responsabili în același timp, nu ajungeam la atâtea ,,de ce”-uri și „deșeuri umane”. Însă adevarul e că responsabilitatea presupune și o oarecare doză de inteligență, una peste medie.

Cititi si alte editoriale in Revista Infomediu Europa pe care o puteti cumpara de la reprezentantele Inmedio si Relay. De asemenea, daca doriti, va puteti abona la revista aici.