Anul 2026 marchează o nouă etapă în evoluția tarifelor de salubritate din România, inclusiv în București. Departe de a fi vorba despre creșteri spectaculoase la nivelul facturii plătite de cetățeni, ajustările tarifare sunt, în majoritatea cazurilor, moderate și justificate formal prin indexări cu inflația sau actualizări de costuri. Totuși, o analiză mai atentă a componentelor dedicate colectării separate și sortării deșeurilor reciclabile arată o realitate mai puțin vizibilă: costurile reale ale reciclării cresc constant, fără ca acest lucru să se traducă într-o îmbunătățire semnificativă a performanței sistemului.

Trebuie însă ținut cont de faptul că în acest an și-au făcut efectul o serie de modificări legislative care vor afecta în anii următori modalitatea în care este organizat serviciul public de salubritate, de aceea reașezările pe care le înregistrăm astăzi pot fi considerate drept tranzitorii, urmând ca efectele să fie vizibile abia în anii următori.

O schimbare mai degrabă contabilă decât structurală

În ultimii ani, autoritățile locale au fost obligate, inclusiv sub presiunea legislației europene, să separe mai clar costurile asociate diferitelor fracții de deșeuri: rezidual, biodegradabil, reciclabil. În 2026, această separare devine mai vizibilă în documentele de tarifare, însă nu schimbă fundamental(inca) modul în care funcționează sistemul. Concluziile care probabil vor fi trase în viitor de cei însărcinați cu managementul deșeurilor vor genera probabil o necesitate de îmbunătățire. De exemplu următorul PNGD ar putea fi pasul care va relansa evoluția managementului deșeurilor.

Pentru cetățeni, mai ales în București, creșterile sunt relativ mici – de ordinul a 3–4% – și, în multe cazuri, sunt absorbite de bugetele locale sau mascate prin tarife unice pe persoană. În schimb, pentru operatori și pentru infrastructura din spate (colectare separată, transport, sortare), majorările sunt clare și constante.

Tabel comparativ – tarife pentru colectarea separată (2025 vs. 2026)

București – persoane fizice (lei/persoană/lună, fără TVA)

În sectoarele 1 și 5, tarifele pentru colectarea separată nu sunt publicate distinct nici pentru 2025, nici pentru 2026.

București – operatori (lei/tonă, fără TVA)

Alte orașe – tarife de sortare / colectare separată (lei/tonă)

Unde se vede, de fapt, creșterea de cost

Analiza comparativă arată clar că presiunea financiară nu este la nivelul utilizatorului final, ci în interiorul sistemului. Colectarea separată și, mai ales, sortarea deșeurilor reciclabile devin progresiv mai scumpe. În unele ADI-uri județene, creșterile depășesc semnificativ media inflației, fără ca acest lucru să fie corelat cu salturi vizibile ale ratelor de reciclare.

Cu alte cuvinte, plătim mai mult pentru același rezultat. Sistemul devine mai sofisticat din punct de vedere contractual și contabil, dar nu neapărat mai performant din punct de vedere al economiei circulare.

De ce nu „simte” cetățeanul aceste creșteri

Există trei explicații principale:

1. Subvenționarea directă sau indirectă a componentei de reciclare din bugetele locale;
2. Tarifele unitare pe persoană, care nu reflectă cantitatea sau calitatea colectării separate;
3. Lipsa unor mecanisme reale de tip pay-as-you-throw, care să lege costul de comportamentul generatorului de deșeuri.

Astfel, semnalul economic este inca distorsionat: cetățeanul nu este stimulat suplimentar să colecteze mai bine, iar operatorul nu este penalizat suficient pentru performanțe slabe.

Concluzie: un sistem mai scump, nu neapărat mai bun

Din perspectiva anului 2026, se conturează o concluzie incomodă, dar necesară: colectarea separată nu devine mai ieftină, ci mai scumpă, însă această scumpire nu se traduce automat într-o creștere a eficienței sau a ratelor reale de reciclare.

Creșterile de tarife sunt, în mare parte, administrative și reactive, nu rezultatul unei reforme structurale. Vom putea trage concluzii adecvate după primele raportări așteptate la începutul anului 2026.