Un nou studiu care explorează compromisurile dintre natură și bunăstarea umană a constatat că satele înconjurate de o biodiversitate mai mare și mai mulți copaci tind, de asemenea, să aibă o bunăstare socioeconomică mai bună. Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 își propune să protejeze și să restaureze natura și ecosistemele degradate, cu beneficii pentru oameni, natură și climă.

Cercetările care analizează legăturile dintre biodiversitate și bunăstarea socioeconomică în satele din Europa Centrală și de Est au comparat utilizarea peisajului rural, calitatea vieții oamenilor și sănătatea ecosistemului. Aceștia au explorat compromisurile dintre biodiversitate și bunăstarea umană, apropierea de orașe și calitatea peisajelor înconjurătoare fiind factori cheie.

În ciuda deceniilor de agricultură intensivă, multe sate din peisajele agricole rămân refugii importante pentru fauna sălbatică, în grade diferite, dar tipul de utilizare a terenurilor rurale afectează satele rurale în moduri diferite. Bunăstarea socio-economică a fost corelată cu apropierea satelor de un oraș și cu tipul de peisaj înconjurător.

Această cercetare a analizat 64 de sate din Ungaria și România, situate în jurul a 16 orașe de dimensiuni medii. Jumătate dintre acestea erau mai aproape de orașe, iar jumătate erau mai departe. Acestea au fost clasificate în funcție de tipul și complexitatea peisajului - fie peisaje agricole (teren arabil, pășuni, culturi pomicole), fie zone forestiere (păduri cu foioase, păduri mixte, tufișuri de tranziție). Satele erau în general similare în ceea ce privește dimensiunea populației, dimensiunea satelor și calitatea solului.

Cercetătorii au măsurat biodiversitatea în sate, înregistrând 1.164 de specii de plante, insecte, alte artropode și păsări în spațiile verzi publice de la marginea și centrul satelor. Apoi au măsurat bunăstarea umană folosind Indicele OCDE pentru o viață mai bună. Au folosit Indicele Amprentei Umane (IUM) pentru a măsura presiunile umane din cauza schimbării utilizării terenurilor, a densității populației, a transporturilor și a dezvoltării.

Ei au descoperit că biodiversitatea era în medie cu 15% mai mică în satele cu peisaje agricole mai omogenizate, comparativ cu peisajele dominate de păduri. Apropierea unui sat de orașe nu a afectat semnificativ scorurile de biodiversitate; în general, aceasta a fost mai mare la marginea satelor și a scăzut spre centrele satelor. Această reducere a fost mai pronunțată în peisajele dominate de păduri (scădere de 20%) decât în ​​peisajele agricole (15%).

Bunăstarea a fost cu 27% mai mare în satele din apropierea orașelor, comparativ cu cele mai îndepărtate, și cu 14% mai mare în satele din peisajele dominate de păduri, comparativ cu satele din alte peisaje agricole. Presiunile umane au fost similar mai mari în satele mai apropiate de orașe, indiferent dacă acestea erau peisaje agricole sau forestiere.

Cercetătorii au descoperit că presiunile umane (măsura menționată anterior a HFI) au avut un efect negativ general asupra biodiversității și au observat dovezi ale unui compromis între HFI și biodiversitate. Zonele dominate de păduri păreau să prezinte un efect tampon, unde exista încă cea mai mare biodiversitate, și o bunăstare umană mai mare, chiar și acolo unde existau presiuni umane crescute.

Pentru a promova gestionarea durabilă a terenurilor în sate, grija pentru biodiversitate și bunăstarea umană, autorii au remarcat necesitatea de a lua în considerare priorități diferite în funcție de locul în care se află satul și de tipul de peisaj înconjurător.

Aceste variații ar trebui încorporate în planurile și politicile de dezvoltare rurală. De exemplu, în satele din apropierea orașelor, dezvoltarea imobiliară ar trebui să minimizeze practica de impermeabilizare a solului cu suprafețe artificiale impermeabile, cum ar fi betonul sau asfaltul, și să reducă intensitatea gestionării spațiilor verzi. Locuitorii ar trebui să adopte o gestionare de intensitate redusă, prietenoasă cu natura, a grădinilor și a zonelor din fața caselor.

În schimb, în ​​zonele împădurite, eforturile și politicile ar trebui să se concentreze pe limitarea expansiunii și intensificării agriculturii pentru a conserva biodiversitatea și peisajele împădurite. Pentru satele din apropierea orașelor și înconjurate de păduri, strategiile de conservare ar trebui să maximizeze calitatea naturală a zonei tampon existente prin conservarea habitatelor seminaturale.

Strategiile de conservare ar trebui, de asemenea, să păstreze habitatele seminaturale și să protejeze biodiversitatea din jurul satelor. Aceștia au observat că marginile satelor au o biodiversitate mai mare decât centrele, în special în zonele împădurite. În peisajele agricole, spațiile verzi ale satelor ar trebui îmbunătățite prin crearea și restaurarea habitatelor, conduse de locuitorii locali și autoritățile locale, în timp ce în peisajele înconjurătoare responsabilitatea pentru conservarea biodiversității revine în mod crucial proprietarilor de terenuri, cum ar fi fermierii și silvicultorii.

Pentru a implementa aceste schimbări pozitive în zonele verzi publice și private, este necesară o combinație de abordare de sus în jos (condusă de politici) și de jos în sus (condusă de comunitate). 

Sunt necesare inițiative. Ar putea exista stimulente pentru agricultura durabilă, proiecte de restaurare a habitatelor native și programe de ecologizare a satelor, în timp ce eforturile de jos în sus ar putea implica organizații non-guvernamentale locale care implică comunitățile pentru a promova practici prietenoase cu biodiversitatea, cum ar fi utilizarea amestecurilor de semințe locale pentru a îmbunătăți spațiile verzi și activități de informare pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la nevoile în materie de biodiversitate.

De asemenea, se recomandă îmbunătățirea conectivității peisajului, în special în peisajele dominate de păduri, cu potențial pentru beneficii mai mari pentru biodiversitate. Strategiile de conservare, cum ar fi utilizarea fâșiilor de pajiști necosite și plantarea de flori sălbatice aplicate în zonele urbane, ar putea, de asemenea, ajuta la contracararea pierderii biodiversității în sate.

Această concentrare asupra satelor din Europa de Est și Centrală umple un gol cheie de cunoștințe, cu informații care pot informa politicile și acțiunile comunitare pentru a oferi un sprijin echilibrat pentru sănătatea ecologică și umană. În special, politici precum Strategia de Dezvoltare Rurală a UE s-ar putea îndrepta către o concentrare mai puternică asupra gestionării biodiversității, utilizând aceste constatări pentru a asigura acțiuni de conservare mai eficiente și îmbunătățiri ale peisajului atât în ​​sate, cât și în jurul acestora.