Există momente în politica publică în care nu ai nevoie de analize sofisticate sau modele econometrice ca să înțelegi că ceva nu e în regulă. E suficient să te uiți la reacția oamenilor. Iar în cazul proiectului 1720 al Primăriei București, care elimina parcarea gratuita pentru auto electrice & hibride, reacția este aproape unanimă: peste 90% dintre comentariile din dezbaterea publică merg într-o singură direcție – împotrivă.

Revenim la subiectul eliminării gratuităților pentru parcarea auto electrice și hibride București deoarece ne-a atras atenția un recent raport pe anul 2025 al care arată că România se află printre cele mai poluate țări din Europa ocupând și locul 7 în clasamentul regional al celor mai poluate națiuni...

În ceea ce privește situația specifică a Bucureștiului în context european, clasamentul capitalelor europene, deși raportul nu oferă o listă completă numerotată doar pentru Europa, Bucureștiul înregistrează o concentrație medie anuală de 15,4micrograme/metru cub, fiind comparabil cu țări precum Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Serbia Turcia, Moldova, Muntenegru și Polonia - În mod cert peste recomandările OMS.

Nu pentru că bucureștenii ar avea o aversiune bruscă față de reguli sau taxe. Ci pentru că, în mod surprinzător, au înțeles ceva ce pare să fi scăpat inițiatorilor: politica publică trebuie să fie coerentă, predictibilă și, ideal, să nu își saboteze propriile obiective. Sunt 327 comentarii in total, iar dintre acestea daca avem 10-20 care sunt pentru proiectul Primarului Ciucu.

O penalizare mascată pentru comportamente „corecte”

Miza proiectului este eliminarea facilităților de parcare pentru vehiculele electrice și hibride. Tradus simplu: ceea ce ieri era stimulent pentru un comportament dorit (mobilitate mai curată), devine astăzi cost suplimentar. Iar reacția oamenilor este cât se poate de logică: de ce ai penaliza exact acei utilizatori care au făcut deja o alegere mai puțin poluantă?

Acesta este, de altfel, argumentul dominant în comentarii. Nu vorbim despre o opoziție ideologică, ci despre o critică de fond: măsura contrazice frontal obiectivele de reducere a poluării într-un oraș care se află constant în topurile europene la capitolul aer irespirabil.

„Schimbăm regulile după ce ai intrat în joc”

Un al doilea fir roșu al criticilor ține de încredere. Mulți dintre cei care au investit în mașini electrice sau hibride au făcut-o și pe baza unui pachet de facilități — inclusiv parcarea gratuită. Eliminarea bruscă a acestora este percepută ca o schimbare a regulilor în timpul jocului. Iar în politica publică, asta nu este doar o problemă de percepție, ci una de fond: subminează credibilitatea viitoarelor măsuri.

Pentru că întrebarea devine inevitabilă: de ce ai mai avea încredere în orice stimulent oferit de autorități, dacă poate dispărea oricând?

Problema reală nu e gratuitatea, ci lipsa locurilor

Un alt lucru remarcat surprinzător de coerent în comentarii: oamenii nu confundă simptomele cu cauza. Primăria pare să sugereze că eliminarea gratuității va crește rotația locurilor de parcare. În schimb, cetățenii spun direct: problema nu este că unele locuri sunt gratuite, ci că sunt prea puține.

Este o diferență esențială. Pentru că prima abordare duce la o soluție fiscală (plătești mai mult), în timp ce a doua ar necesita o intervenție structurală (infrastructură, management urban, alternative de mobilitate). Iar alegerea primei variante este percepută, aproape unanim, ca fiind mai degrabă o metodă de colectare de venituri decât o politică de mobilitate.

Uniformizarea ca soluție comodă

Un alt punct interesant: chiar și comentariile nuanțate — puține, dar relevante — nu resping ideea de reformă, ci modul în care este făcută. Se propun alternative:

• păstrarea facilităților pentru electrice, dar nu și pentru hibride,
• limitarea în timp a gratuității,
• introducerea unor tarife reduse, nu eliminarea completă.

Cu alte cuvinte, nu se cere menținerea status quo-ului, ci o abordare mai inteligentă. Dar proiectul alege varianta cea mai simplă administrativ: eliminare pentru toți. Egalitate? Da. Eficiență? Discutabil.

O susținere aproape simbolică

De partea cealaltă, argumentele în favoarea proiectului sunt puține și, în general, slab dezvoltate. Se invocă ideea de „egalitate” și, uneori, nevoia de a reduce privilegiile. Este, însă, o susținere mai degrabă declarativă decât argumentată — ceea ce contrastează puternic cu consistența criticilor.

Concluzia care ar trebui să conteze

Această dezbatere publică nu este doar despre parcare. Este un test de coerență pentru politicile urbane ale Bucureștiului.

Iar verdictul, cel puțin din perspectiva cetățenilor, este destul de clar: nu poți vorbi despre tranziție verde în documente strategice și, în același timp, să retragi stimulentele care o fac posibilă în practică. Pentru că, în final, politicile publice nu eșuează neapărat din lipsă de intenții bune. Ci din lipsă de consecvență. Iar în București, consecvența pare să fie, din nou, opțională.