Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din România a emis recent ordinul Ordinul nr. 2202/2024, care aprobă metodologia de calcul pentru două tipuri de tarife în cadrul sistemului de garanție-returnare (SGR) destinat ambalajelor nereutilizabile.

Documentul era de mult așteptat pentru că acesta constituia baza modelului financiar al Returo și implicit al costurilor pe care vor trebui să le plătească producătorii care cad sub incidența SGR.

Ordinul reglementează:

               1.           Tariful de gestionare: Plătit de administratorul SGR către comercianți și operatorii care preiau și sortează ambalaje. Tariful este calculat anual și acoperă costurile de preluare și stocare a ambalajelor. Sunt detaliate formulele de calcul pentru diferite tipuri de ambalaje și moduri de preluare (manuală sau automată).

               2.           Tariful de administrare: Acesta este plătit de producătorii care introduc pe piață produse ambalate. Tariful acoperă costurile implementării și funcționării SGR, inclusiv eventualele contribuții pentru neîndeplinirea obiectivelor de mediu. Tariful diferă în funcție de tipul materialului ambalajului și este ajustat în funcție de inflație și cheltuielile de mediu.

Sunt de remarcat câteva principii care vor trebui testate în practică atunci când metodologia va fi aplicată. Acestea sunt reflectate în articolul 10 al documentului:

În determinarea componentelor de cost și calcularea tarifului de gestionare per unitate de ambalaj SGR expertul terț independent respectă următoarele principii:

a) principiile „costului net”, costului incremental și „not-forprofit”;

b) tariful de gestionare se calculează in baza unor costuri medii anuale per element de cost, in conformitate cu prezenta metodologie și per modalitate de preluare — automată sau manuală, respectiv pentru comerciantul HoReCa. Aceste costuri nu vor fi calculate pentru fiecare magazin sau lanț de magazine și nici pentru o anumită arie geografică;

c) in cazul tarifului de gestionare pentru preluare automată a ambalajelor SGR, calcularea tarifului de gestionare se va face pentru un echipament automat de preluare eficient, conform specificațiilor și cerințelor pentru echipamentele automate de preluare a ambalajelor (RVM) emise de către administratorul SGR, conform prezentei metodologii și pe baza mediei primelor 1/3 dintre cele mai eficiente puncte de returnare, calculul acestei medii incluzand cel puțin 1.000 de astfel de puncte de returnare, luand in calcul categoriile de echipamente automate de preluare avute in vedere in prezenta metodologie și modelele aferente existente in piață, precum și ponderea lor din total, așa cum vor fi acestea determinate in cadrul analizei expertului terț independent;

d) costul suprafeței folosite se determină de către expertul independent care efectuează calculul tarifului de gestionare ca medie națională a costurilor cu chiria pentru structuri de vanzare sau, după caz, depozitare, pentru produse alimentare;

e) costul forței de muncă se determină pe baza informațiilor statistice disponibile expertului terț independent pentru funcția de asistent de vanzări din structuri de vanzare cu amănuntul pentru produse alimentare, respectiv pentru funcția de asistent de ospătar/barman din cadrul structurilor HoReCa, după caz;

f) in cazul tarifului de gestionare pentru preluare automată a ambalajelor SGR, suprafața necesară pentru un echipament automat de preluare este calculată de expertul terț independent luand in considerare suprafața medie necesară pentru eficiența utilizării echipamentului automat de preluare recomandată prin specificațiile tehnice ale producătorului de echipament;

g) spațiul de depozitare este stabilit pe baza numărului mediu de unități de ambalaje SGR preluate la punctul de returnare pentru fiecare modalitate de preluare, respectiv comerciant HoReCa, și a frecvenței medii de preluare a acestora de la punctul de returnare, respectiv de la comerciantul HoReCa;

h) expertul terț independent va solicita informații de la producătorii și/sau furnizorii de echipamente automate de preluare care comercializează echipamente in Romania privind costul echipamentelor automate de preluare, costurile de livrare, costurile de instalare a acestora, precum și, dacă este cazul, in legătură cu specificațiile de instalare, mentenanță și funcționare.

Metodologia detaliază modul de calcul și de aplicare a acestor tarife, cu scopul de a asigura funcționarea eficientă a SGR și atingerea obiectivelor de reciclare și mediu.

În cadrul metodologiei din ordinul MMAP nr. 2202/2024, tariful de gestionare pentru ambalajele din sistemul de garanție-returnare include diferite costuri în funcție de modalitatea de preluare, fie automată, fie manuală.

1. Tariful de gestionare pentru preluarea automată cuprinde:

• Costul achiziției, instalării și configurării echipamentelor automate de preluare (inclusiv costurile dobânzilor aferente finanțării acestor echipamente).
• Costuri de întreținere și funcționare ale echipamentelor automate, care includ cheltuieli cu energia electrică, apă, materiale necesare funcționării, conexiune la internet, și licențele software.
• Costul compactării ambalajelor (compactor pentru plastic și metal, ciocan pentru sticlă).
• Costul cu forța de muncă necesară operării echipamentului, golirea, curățarea, mutarea și predarea ambalajelor către transportator.
• Costul cu suprafața de amplasare a echipamentului (în funcție de costul chiriei pe metrul pătrat al spațiului de vânzare).
• Costul cu spațiul de depozitare a sacilor și recipientelor pentru ambalajele preluate automat.

2. Tariful de gestionare pentru preluarea manuală include:

• Costul cu suprafața de amplasare a sacilor și suporturilor metalice folosite în preluarea manuală a ambalajelor.
• Costul cu spațiul de depozitare pentru sacii cu ambalaje preluate manual.
• Costul cu forța de muncă, care acoperă activități precum primirea și numărarea manuală a ambalajelor, curățarea zilnică a spațiului, mutarea și predarea sacilor către transportator.

Aceste costuri sunt calculate pe baza unor medii naționale și sunt actualizate anual pentru a reflecta eficient cheltuielile necesare operării sistemului de garanție-returnare.

Reglementarea este fără îndoială minuțioasă și reflectă experiența acumulată în mai multe țări în ce privește structura de costuri a unui astfel de sistem. La testul practic vor trebui probabil verificate și reacțiile celor care beneficiază de tariful de gestionare.

1. Mă întreb dacă acești beneficiari vor fi cu adevărat stimulați să sprijine preluarea ambalajelor SGR în condițiile în care efortul lor nu va fi răsplătit prin nici un fel de profit.

2. Lucrul cu mediile poate genera anomalii majore și controverse, sau chiar demotivarea unora dintre comerciantii care sunt obligați să preia ambalajele de băuturi. Nu prea înțeleg cum vor colabora transparent comercianții cu Returo, deși nu este imposibil.

3. Este necesară mai multă atenție accesibilității consumatorilor la puncte de returnare, care să echilibreze orientarea spre cost eficiență a documentului. Accesibilitate = investitii, iar stimularea acestora nu pare neaparat o prioritate.

Apoi, cum este reglementată instituția ”expertului terț independent”? Expertul terț independent are un rol determinant în formarea și construirea tarifelor pentru SGR. Cum se face selectarea expertului? Cine face selectarea expertului?

Cred că în acest moment obiectivul principal ar fi trebuit să fie mai ales stimularea celor care au obligativitatea organizării punctelor de preluare, cost-eficiența urmând a fi o prioritate abia după ce sistemul va lucra la parametrii din lege.