Pentru că adoptarea noii directive-cadru pentru deșeuri se apropie de o concluzie, interesul mediului de business pentru acest nou cadru legal este de înțeles; evident fiecare om de afaceri încearcă să înțeleagă potențialul pieței și felul în care poate folosi oportunitatea creată de imperativele gestionării deșeurilor textile .Am analizat studiul „Fate and Composition – Deșeuri textile: Italia, Cehia, România (2025)” și am sintetizat concluziile sale într-o formă orientată către decizii de business.

Mesaje-cheie pentru mediul de afaceri

1. Volum și compoziție relevante pentru piață
   • Pondere mare de textile cu potențial de reutilizare și reciclare, dar lipsă de infrastructură uniformă între țări.
   • România are un nivel mai ridicat de textile cu uzură medie și deșeuri amestecate, ceea ce îngreunează reciclarea de calitate.
2. Presiune legislativă crescută
   • Noua Directivă-cadru deșeuri introduce EPR pentru textile și cerințe de raportare și trasabilitate.
   • Companiile trebuie să se pregătească pentru costuri suplimentare legate de colectare, sortare și raportare derivând din implementarea răspunderii extinse a producătorului
3. Oportunități de afaceri
   • Colectare și sortare dedicate textilelor → nevoie acută de centre specializate, parteneriate public-privat.
   • Reutilizare și second-hand → piață în creștere în toate cele trei țări, cu avantaje pentru actori care oferă trasabilitate și calitate.
   • Reciclare mecanică și chimică → oportunitate emergentă, dar necesită investiții în tehnologii și colaborare la nivel regional.
4. Provocări
   • Fragmentare: lipsa standardelor comune între țări privind raportarea și infrastructura.
   • Exporturi riscante: mare parte din textile ajung la export, ceea ce ar putea deveni restrictiv prin viitoarele reglementări UE.
   • Costuri operaționale crescute: logistică de colectare, sortare detaliată și investiții în trasabilitate digitală.

📊 Ce spune studiul specific pentru România

Anual, România generează aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile, iar din acestea, în funcție de surse, între 15% și 30% sunt colectate separat, cu o rată de colectare de ~ 0,5 kg/persoană pe an. Acestea sunt evaluări puțin mai optimiste decât cea mai recentă din 2024, de la AEM, care indică faptul că până la ~75-80% din deșeurile textile generate ajung în deșeurile municipale. Cu toate acestea, persoanele intervievate au indicat că doar 8-16% sunt colectate separat. Acest lucru indică o nevoie stringentă de a investi în infrastructura de containere de colectare, care necesită aproximativ 15.000 de unități pentru a funcționa, dar și în tehnologii avansate de sortare și reciclare.

În 2021, în România s-au generat ~302 kg de deșeuri municipale pe cap de locuitor, din care ~11,3% au fost reciclate și ~7,3 kg/persoan/an reprezintă deșeuri textile (2,4%). Conform Eurostat 2020, procentul de deșeuri textile direcționate spre incinerare este de ~3,6%, iar această cifră corespunde cu informațiile partenerilor industriali intervievați.

În prezent, toate deșeurile textile de tip TMW sunt declarate ca fiind incinerate sau depozitate în depozite autorizate conform Ordonanței de Urgență 92/21, dar nu există rezultate ale studiilor naționale privind compoziția deșeurilor disponibile și numeroase depozite de deșeuri neautorizate funcționează în țară.

Pe baza datelor de la ARETEX, membru EuRIC, aproximativ 20 de companii operează în România în domeniul sortării și pregătirii textilelor pentru reutilizare și reciclare. Dintre acestea, 10 sunt membre ARETEX cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro. Totuși, capacitatea lor trebuie mărită pentru a putea furniza deșeuri textile sortate după compoziție și tipul de țesătură.

În ce privește textilele second-hand importate, cantitatea acestora a fluctuat, cu 69.321 tone în 2021 și 47.857 tone în 2023 (în principal din Germania, Austria și Ungaria) cu exporturi de 3.938 de tone (în principal către Emiratele Arabe Unite, Ungaria și Pakistan) în același an.

Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Textile și Pielărie avertizează că există o probabilitate mare ca majoritatea textilelor importate să fie aruncate în gropile de gunoi sau la gropile de gunoi, din cauza ratelor scăzute de colectare. Humana România deține 41 de magazine în toată țara, cu peste 300 de angajați și raportează aproximativ 6 milioane de bucăți vândute în 2023. Magazinele second-hand din România vând haine importate la aproximativ 2,4 EUR/kg. Având cele mai mici rate de reciclare din UE, România se confruntă, de asemenea, cu consecințe sociale și de mediu ale încălcării legilor privind gestionarea deșeurilor. Persoanele intervievate au indicat că aproximativ 23% din TIR este exportat ca reutilizabil, restul fiind direcționat către organizații caritabile locale pentru reutilizare sau incinerare la o valoare mică (până la 150 €/t).

Crucea Roșie, CARITAS și organizații mai mici operează sistemele interne de reutilizare caritabilă. Pe lângă distribuirea gratuită a hainelor purtate sau folosite, Crucea Roșie este obligată să efectueze operațiuni de curățare, dezinfecție și dezinsecție, însoțite de un document separat pentru fiecare lot de haine. După cum se indică pe site-ul ZARA, fiind unul dintre colectorii Crucii Roșii, alte haine sunt comercializate în cadrul canalelor caritabile ale organizațiilor non-profit, pentru a finanța proiectele lor sociale - acest lucru ar indica faptul că unele dintre ele sunt potențial exportate din România.

Diferențe între țări

• Italia: infrastructură de colectare mai avansată; oportunitate pentru reciclare de calitate.
• Cehia: accent pe reutilizare și exporturi; risc de dependență de piețele externe.
• România: nivel scăzut de colectare separată și puține facilități de sortare → potențial mare de investiții noi.

Am găsit Tabelul 2.1 din studiu și l-am adaptat în română, păstrând structura și sensul original:

Rutele de gestionare a deșeurilor textile post-consum (Italia, Cehia, România)

👉 Acest tabel arată unde se află fiecare țară în prezent și scoate în evidență diferențele cheie:

• Italia → cel mai avansat sistem (sortare și reciclare emergentă).
• Cehia → se bazează mult pe exporturi și piața second-hand.
• România → punct de plecare cu multe lipsuri, dar cu potențial mare de investiții.

🎯 Este esențială observația autorilor cu privire la oportunitatea economică reprezentată de sortarea și reciclare a textilelor. Ei susțin că există valoare și în textilele care nu mai pot fi reutilizate:

Textilele sortate ca nepotrivite pentru reutilizare sunt adesea direcționate către fabricarea de șervețele de păr și reciclarea în circuit deschis sau închis. În prezent, factorul care determină ruta de gestionare a acestei fracțiuni rămâne prețul de vânzare, astfel încât cel mai mare ofertant primește materia primă sortată. Unele dintre materiile prime care au cea mai mare valoare și ar putea fi aplicate la mai multe rute de gestionare sunt materialele tricotate și țesute albe, bogate în bumbac și denimul bogat în bumbac. Sortatorii trebuie să obțină venituri din textilele trimise la reciclare, deoarece identificarea și sortarea acestei materii prime reprezintă un efort semnificativ de muncă.

Există o concepție greșită des întâlnită conform căreia textilele care nu pot fi vândute pe piețele second-hand sunt „fără valoare” și ar putea fi obținute ca materii prime pentru reciclarea în circuit închis cu costuri mici sau deloc. Sortatorii obțin venituri din textilele trimise la reciclare. Prin urmare, redirecționarea textilelor către reciclarea materiilor prime pentru reciclarea în circuit închis se confruntă cu o concurență puternică din partea utilizării lor în fabricarea șervețelelor de curățare. Deoarece reciclarea în circuit închis nu este încă o industrie matură la scară largă, prețurile acesteia trebuie definite.

Pe lângă lipsa unor criterii unificate, prețul și modelul de afaceri actual predominant încetinesc scalarea soluțiilor cu circuit închis.

Estimările de preț pentru materiile prime reciclabile prezentate în Tabelul 2 de mai jos au fost obținute de la reciclatorii de textile. După cum este ilustrat, aceste prețuri nu sunt competitive cu prețurile actuale declarate de sortatorii intervievați în acest studiu, care au declarat că cel mai mic preț de export este de 0,10 euro/kg, care este același ca pentru reciclarea cu circuit închis și semnificativ mai mic decât prețurile oferite de producătorii de lavetele (0,40 euro/kg). Prețurile pentru textilele autohtone reutilizabile au fost declarate a fi începând de la 2 euro/kg, deși aceste date au fost obținute de la o singură țară lider și, prin urmare, pot să nu fie nepărat reprezentative. Aceasta înseamnă că materiile prime disponibile din punct de vedere tehnic pentru reciclarea cu circuit închis pot continua să fie trimise către destinații existente, cum ar fi industria lavetelor, din motive comerciale, cu excepția cazului în care există un stimulent legislativ sau economic pentru a proceda altfel.

Am adaptat în română și Tabelul 2.2 din studiu, care se referă la valoarea economică a fluxurilor de deșeuri textile. 

Valoarea economică a diferitelor fluxuri de deșeuri textile

👉 Mesaj pentru business:

• Cele mai profitabile fluxuri: textile reutilizabile (second-hand, export) și fibre naturale reciclabile.
• Cele mai problematice: amestecurile complexe → generează costuri, nu valoare.
• Oportunitatea strategică: investițiile în reciclare chimică pot transforma fluxuri cu valoare negativă în resurse utile.

Recomandări pentru decidenți de business

1. Investiții în sortare și colectare locală → vor fi sprijinite de legislație și pot genera venituri din contracte cu producători prin EPR.
2. Dezvoltarea de lanțuri de trasabilitate digitală → vor deveni obligatorii și pot reprezenta avantaj competitiv.
3. Parteneriate cross-border (Italia–Cehia–România) pentru reciclare, deoarece fluxurile de deșeuri textile depășesc granițele.
4. Diversificarea modelelor de business:
   • Retail → introducerea programelor de returnare a textilelor.
   • Producție → proiectarea pentru reciclabilitate și utilizarea fibrelor secundare.
   • Servicii → platforme de reutilizare și second-hand cu trasabilitate verificată.

📌 Concluzie

Studiul arată că piața de textile post-consum se află într-un moment critic de transformare: dintr-o povară de mediu devine o resursă economică strategică. Companiile care se poziționează rapid în zonele de colectare, sortare avansată și reciclare vor beneficia direct de viitoarele obligații legislative și de creșterea cererii pentru textile circulare.