În contextul eforturilor de combatere a poluării cu plastic, Uniunea Europeană face pași decisivi pentru a asigura o tranziție reală către economia circulară. Două documente recente — o Decizie de punere în aplicare a Comisiei Europene și anexa sa tehnică — stabilesc reguli stricte și metodologii clare pentru calcularea, verificarea și raportarea conținutului de plastic reciclat din sticlele de băuturi de unică folosință.

Un nou cadru pentru transparență și sustenabilitate

Principalul obiectiv al acestor reglementări este de a oferi un mecanism transparent și comparabil la nivelul întregii Uniuni pentru raportarea plasticului reciclat. Noua decizie abrogă reglementările anterioare (2023/2683) pentru a face loc unor metode de reciclare mai diverse, incluzând nu doar reciclarea mecanică, ci și pe cea chimică.

Deși reciclarea mecanică rămâne opțiunea preferată din punct de vedere ecologic, reciclarea chimică este recunoscută ca o soluție complementară necesară pentru tratarea deșeurilor dificil de procesat mecanic, oferind în același timp materiale de înaltă calitate.

PRECIZARE - Ce reprezintă, de fapt, o „sticlă PET”?

Conform noilor definiții, o sticlă PET nu este limitată doar la corpul recipientului. Pentru o raportare corectă a obiectivelor de reciclare, aceasta include:

Corpul sticlei;

Capacul și dopul;

Eticheta sau manșonul (sleeve).

Această abordare holistică asigură faptul că toate componentele din plastic ale produsului final sunt luate în considerare în calculul proporției de material reciclat.

Metodologia „Mass Balance” și rigoarea calculului

O inovație majoră introdusă de aceste documente este utilizarea contabilității bilanțului de masă (mass balance accounting). Această metodă este esențială în cazurile în care deșeurile de plastic sunt amestecate cu materii prime virgine în procese industriale complexe. Ea garantează că greutatea materialului provenit din deșeuri post-consum la intrare este egală cu greutatea atribuită produselor finite, eliminând riscul de supraestimare a conținutului reciclat.

Calculul proporției de plastic reciclat (RC) se bazează pe o formulă precisă: greutatea plasticului reciclat utilizat (R) împărțită la greutatea totală a plasticului din sticle (W), exprimată procentual.

Trasabilitate și responsabilitate geografică

Regulile pun un accent deosebit pe originea materialelor. „Plasticul reciclat” trebuie să provină din deșeuri de plastic post-consum (produse care au fost deja pe piață). De asemenea, sunt stabilite condiții clare pentru materialele importate din țări terțe:

Deșeurile reciclate în țări non-OECD pot fi luate în calcul doar dacă există acorduri care garantează standarde de mediu echivalente cu cele ale UE.

Începând cu 21 noiembrie 2027, plasticul reciclat din țările OECD va fi inclus sub rezerva unor evaluări stricte de conformitate.

Control și raportare

Statele membre au obligația de a colecta date anuale de la operatorii economici și de a le verifica prin mecanisme de control riguroase, inclusiv audituri și verificări de către terți. Operatorii trebuie să furnizeze declarații de conformitate pentru fiecare lot de material, asigurând astfel o trasabilitate completă de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, de la reciclator până la producătorul de băuturi.

Prin aceste măsuri, Uniunea Europeană nu doar că își propune să atingă țintele de reciclare stabilite, dar creează și un model de bune practici ce poate servi drept bază pentru standardele internaționale viitoare în managementul deșeurilor de plastic.

Propunerea de Decizie și Anexa tehnică vin să rezolve o serie de ambiguități critice care existau în raportarea conținutului de plastic reciclat. Iată principalele neclarități pe care le elimină:

1. Extinderea Tehnologiilor de Reciclare Acceptate

Până acum, principala neclaritate viza includerea altor metode de reciclare în afară de cea mecanică.

• Rezolvare: Documentul clarifică faptul că obiectivele pot fi îndeplinite nu doar prin reciclare mecanică (PET), ci și prin reciclare chimică sau alte tehnologii inovatoare, cu condiția ca deșeurile să fie post-consum.

2. Definirea Exactă a „Sticlei PET”

Existau dubii dacă obiectivul de conținut reciclat se aplică doar corpului sticlei sau întregului produs vândut.

• Rezolvare: Documentul stipulează clar că o sticlă PET include: corpul, capacul/dopul și eticheta/manșonul. Toate aceste componente trebuie luate în calcul în formula de masă (W) și în calculul plasticului reciclat (R).

3. Metodologia de Calcul pentru Procese Mixte (Mass Balance)

O mare problemă era cum se calculează conținutul reciclat atunci când plasticul provenit din deșeuri este amestecat cu materie primă virgină în instalații chimice complexe.

• Rezolvare: Se introduce și se reglementează „mass balance accounting” (bilanțul de masă). Acesta oferă o metodă matematică riguroasă pentru a atribui conținutul reciclat produselor finale, prevenind raportările duble sau subestimările.

4. Trasabilitatea pentru Importuri (Țări Terțe)

Nu era clar cum se pot verifica standardele de mediu pentru plasticul reciclat adus din afara Uniunii Europene.

• Rezolvare: Documentele stabilesc reguli stricte de conformitate. Plasticul din țări non-OECD poate fi numărat doar dacă există un acord de echivalență, iar pentru țările OECD se introduce un sistem de verificare ce va intra în vigoare în noiembrie 2027.

5. Uniformizarea Raportării la Nivelul UE

Fiecare stat membru avea marjă de interpretare privind modul de colectare a datelor.

• Rezolvare: Se impune un format standardizat de raportare (Annex II și III) și obligația operatorilor economici de a furniza „Declarații de Conformitate” (Part C din Anexă) care să însoțească fiecare lot de material pe tot lanțul de aprovizionare.

6. Distincția între Deșeuri „Post-Consum” și „Pre-Consum”

Existau confuzii dacă resturile din fabrică (regrind industrial) pot fi considerate „reciclate” pentru atingerea țintelor.

• Rezolvare: Documentele reiterează că doar plasticul provenit din deșeuri post-consum (produse care și-au îndeplinit scopul și au fost aruncate de utilizatorul final) este eligibil pentru calculul obiectivelor de sustenabilitate.

Pe scurt, aceste documente transformă un obiectiv general de mediu într-o procedură tehnică de auditare, oferind certitudine juridică producătorilor și o bază de calcul unitară pentru autorități.