Rezervația Biosferei „Delta Dunării” constituie un spațiu de interes strategic pentru România, aflat la intersecția dintre obligațiile de conservare a biodiversității, angajamentele internaționale de mediu și nevoile de dezvoltare socio-economică ale comunităților locale. Legea nr. 82/1993, actul normativ care reglementează administrarea rezervației, a suferit multiple modificări punctuale, fără o revizuire comprehensivă capabilă să reflecte noile realități instituționale și de mediu.

În acest context, propunerea legislativă L349/2025, aflată în dezbaterea Senatului, urmărește actualizarea cadrului de guvernanță, introducerea unor zone maritime și piscicole de refacere, consolidarea regimului sancționator și reorganizarea Administrației Rezervației prin transformarea funcției de „guvernator” în cea de „director general” cu mandat limitat. Expunerea de motive invocă necesitatea alinierii la directivele europene, a creșterii eficienței administrative și a asigurării unei gestiuni durabile a resurselor naturale.

Totuși, Consiliul Economic și Social (CES) a emis un aviz nefavorabil, invocând deficiențe de fundamentare științifică și juridică, posibile contradicții cu standardele internaționale de conservare și riscuri de politizare a managementului rezervației. La originea avizului nefavorabil se află mobilizarea ONG-urilor de mediu.

Analiza de mai jos examinează conținutul inițiativei în raport cu argumentele CES, pentru a evalua dacă aceste critici sunt justificate și în ce măsură proiectul de lege contribuie la consolidarea cadrului de protecție și guvernanță a Deltei Dunării.

Pe baza examinării integrale a celor trei documente — forma proiectului legislativ L349/2025, expunerea de motive și avizul emis de Consiliul Economic și Social — evaluarea de față urmărește să clarifice punctele de convergență și divergență dintre intenția declarată a inițiatorilor și observațiile critice formulate de CES. Analiza se concentrează pe principalele domenii vizate de proiect: regimul de guvernanță instituțională, delimitarea zonelor protejate, utilizarea resurselor naturale, corelarea cu legislația europeană și națională în domeniul mediului, precum și coerența economică și administrativă a noilor măsuri propuse.

Am analizat integral cele trei documente:

• Expunerea de motive (EM)
• Forma proiectului de lege L349/2025 (FG)
• Avizul Consiliului Economic și Social (CES)

1. Obiectul inițiativei L349/2025

Inițiativa propune modificarea Legii nr. 82/1993 privind Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, cu măsuri pentru:

• reorganizarea Administrației Rezervației (înlocuirea „guvernatorului” cu „director general” numit pe 5 ani);
• crearea de zone maritime și zone de refacere piscicolă;
• limitarea ambarcațiunilor de agrement la 16+1 locuri;
• introducerea raselor bovine locale „Roșia Dobrogeană” și „Sura de Stepă” și a unui program sanitar;
• actualizarea sancțiunilor și amenzilor;
• reglementarea activităților turistice și agricole în baza unui nou plan de management.

Expunerea de motive justifică aceste schimbări prin nevoia de „debirocratizare”, profesionalizare a conducerii ARBDD și adaptare la directivele europene de mediu.

Semnificativ, initiativa introduce un asa-numit “Consili Consultativ de Administrare”, alcătuit din reprezentanţii ai autorităţilor administraţiei publice locale, ai administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, asociaţiilor profesionale şi organizaţiilor neguvernamentale, care au sediul şi deţin cu orice titlu suprafeţe şi/sau bunuri şi au interese în perimetrul rezervaţieî şi sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi dezvoltare durabilă a zonei, cu rol consultativ în procesul de adoptare a deciziilor care pot afecta interesele reprezentanţilor săi, precum şi în procesul de elaborare şi adoptare a .planului de management al rezervaţiei. Bhutan nu este clar dacă acest consiliu consultativ va acționa în sensul protejării habitatului natural sau va promova mai curând micile interese economice locale.

2. Principalele critici ale CES

CES a emis un aviz nefavorabil, cu o argumentație amplă. În sinteză:

1. Accent excesiv pe activități economice – modificările permit utilizarea îngrășămintelor și promovarea agriculturii ecologice într-o formă ce ar slăbi protecția ecologică, contrar scopului Legii 82/1993.
2. Inconsecvențe juridice – introducerea atribuțiilor Ministerului Agriculturii (art. 155) contravine structurii și obiectivului legii, care ține de protecția mediului.
3. Neconcordanțe cu standardele internaționale IUCN – proiectul nu introduce subcategoriile 1a și 1b pentru zonele strict protejate, ceea ce face ca ecoturismul permis în aceste zone să contravină normelor internaționale.
4. Risc de politizare și instabilitate – numirea directorului general prin ordin politic, chiar dacă are mandat, poate genera instabilitate.
5. Lipsa analizei de impact – extinderea competențelor ARBDD și crearea de noi zone speciale nu sunt fundamentate financiar sau logistic.
6. Corelarea insuficientă cu legislația privind pescuitul – regimul sancționator pentru sturioni nu este armonizat cu Legea 176/2024.
7. Posibile efecte negative asupra turismului local – limitările privind transportul și amenzile mari nu sunt însoțite de mecanisme de sprijin pentru comunități.
8. Fundație științifică insuficientă – proiectul invocă directive europene fără o bază ecologică sau bioeconomică clară.

3. Evaluare comparativă: sunt criticile justificate?

4. Concluzie generală

Criticile formulate de Consiliul Economic și Social sunt în mare parte justificate.
Inițiativa conține elemente utile (profesionalizarea conducerii, actualizarea amenzilor, delimitarea plajelor neamenajate), dar:

• nu are fundamentare științifică și financiară solidă;
• nu respectă complet standardele internaționale de protecție a biodiversității;
• introduce confuzii de competență între ministere;
• riscă să afecteze echilibrul între protecția mediului și dezvoltarea economică locală.

Recomandabil ar fi ca proiectul să fie revizuit înainte de adoptare, printr-un grup tehnic mixt (Ministerul Mediului – ARBDD – IUCN – CES – ONG-uri locale) care să stabilească:

• zonarea conform IUCN,
• clarificarea regimului de agricultură ecologică admisă,
• mecanisme de sprijin pentru comunitățile locale afectate.