Restul regnului animal şi vegetal suferă sau este supus presiunilor, în special celor determinate de activitatea omului. De exemplu, un sfert din speciile de animale se confruntă cu riscul dispariţiei. Printre acestea se numără foca-călugăr mediteraneeană (Monachus monachus), linxul iberic (Lynx pardinus) şi broasca Karpatos (Pelophylax cerigensis). Diminuarea biodiversităţii reprezintă o pierdere enormă, afectând sistemele naturale de care depind economia şi societatea. Alături de schimbările climatice, pierderea biodiversităţii reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa mediului.

UE a propus o nouă abordare privind măsurile de conservare a biodiversităţii în perioada 2011-2020: reducerea ritmului de dispariţie a speciilor, refacerea, pe cât posibil, a ecosistemelor şi participarea la eforturile internaţionale în domeniu.

Biodiversitatea (varietatea de ecosisteme, specii şi gene) este ameninţată peste tot în lume. Ritmul de dispariţie a speciilor este extrem de mare (de 100 până la 1 000 de ori mai mare decât cel natural).  În UE, prosperă doar 17% din specii şi habitate şi 11% din ecosistemele protejate.