Prin acest concept s-a avut în vedere conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative capabile de menţinere şi extindere a unor specii de plante şi animale pe cale de dispariţie sau în pericol. Delta Dunării propriu-zisă este cea mai mare componentă a rezervaţiei şi are o suprafaţă totală de circa 4.178 km², din care cea mai mare parte se găseşte pe teritoriul României, circa 82%, restul  (circa 18%), fiind situată pe partea stângă  a braţului Chilia, inclusiv delta secundară a acestuia, în Ucraina.

Din reţeaua naţională de arii naturale protejate, Rezervaţia Deltei Dunării se distinge, atât ca suprafaţă, cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural UNESCO.

Conceptul şi denumirea de „Rezervaţie a Biosferei” au fost promovate cu peste 25 de ani în urmă (1971), prin Programul „Omul şi Biosfera” (MAB), sub auspiciile UNESCO.