În februarie 2026, o coaliție vastă de asociații industriale europene a lansat un avertisment critic către factorii de decizie de la Bruxelles: viitorul New Circular Economy Act (CEA) reprezintă ultima șansă de a transforma gestionarea deșeurilor dintr-un sistem fragmentat într-o veritabilă piață secundară de materii prime. Mesajul semnatarilor este clar: ambițiile ecologice ale Uniunii Europene sunt în pericol din cauza barierelor legislative naționale care sufocă inovația și eficiența.

Diagnosticul unui sistem fragmentat

În ciuda eforturilor legislative anterioare, peisajul actual al managementului deșeurilor în UE rămâne marcat de discrepanțe profunde. Statistica prezentată de industrie este îngrijorătoare: aproape jumătate din statele membre continuă să depoziteze la rampa de gunoi peste 30% din deșeurile municipale, în timp ce în patru țări acest procent atinge cote alarmante, între 60% și 80%(oare despre cine o fi vorba?).

Mai mult, progresul către țintele de reciclare este lent. Se estimează că doar nouă state membre vor reuși să atingă obiectivele stabilite pentru anul 2025. Această situație este rezultatul unor deficiențe structurale pe care recenta revizuire a Directivei-cadru privind deșeurile (WFD) nu a reușit să le corecteze, lăsând în urmă un sistem ineficient și bariere comerciale persistente.

Soluția: Articolul 114 TFUE ca pilon central

Solicitarea principală a industriei vizează baza legală a noului act normativ. Semnatarii susțin cu tărie că New CEA trebuie să fie fundamentat pe Articolul 114 TFUE (Piața Internă), și nu pe Articolul 192 (Protecția Mediului).

De ce este această distincție vitală?

• Armonizarea regulilor: O bază legală axată pe piața internă ar impune reguli uniforme în toate cele 27 de state membre, eliminând interpretările naționale divergente care blochează fluxul de materiale reciclate.
• Securitate juridică: Utilizarea Articolului 192 ar putea permite statelor membre să introducă măsuri naționale specifice sub pretextul protecției mediului, ceea ce, conform industriei, ar exacerba fragmentarea și incertitudinea juridică.
• Reziliență geopolitică: Prin crearea unei Piețe Unice pentru materiile prime secundare, UE își poate reduce dependența de resursele externe, consolidându-și autonomia strategică.

Un apel la unitate și rigoare

Industria îndeamnă Comisia Europeană să reziste presiunilor de a slăbi ambiția acestui act prin „flexibilități” acordate statelor care au rămas în urmă. Scopul final trebuie să fie unul de convergență: statele „laggards” (rămase în urmă) trebuie ajutate și obligate să ajungă din urmă „front-runners” (liderii în reciclare).

Printre semnatarii acestui manifest se numără giganți ai industriei de retail, ambalaje, produse farmaceutice și tehnologie, inclusiv asociații precum BusinessEurope, FoodDrinkEurope și reprezentanți din România precum ARAM. Această unitate trans-sectorială subliniază urgența unei legislații care să pună funcționarea pieței europene pe picior de egalitate cu obiectivele de sustenabilitate.

Probleme nerezolvate în gestionarea deșeurilor

Industria subliniază că peisajul actual al managementului deșeurilor în UE rămâne extrem de fragmentat, prezentând următoarele deficiențe structurale:

• Performanță inegală: Există discrepanțe majore între statele membre; aproape jumătate dintre țările UE încă depozitează la rampa de gunoi peste 30% din deșeurile municipale, unele atingând cote critice de 60-80%.
• Ținte de reciclare ratate: Doar 9 state membre sunt estimate să atingă ținta de reciclare pentru anul 2025.
• Eșecul reglementărilor anterioare: Revizuirea recentă a Directivei-cadru privind deșeurile (WFD) nu a reușit să rezolve barierele structurale care blochează eficiența sistemelor europene.
• Bariere pe piața internă: Regulile divergente privind deșeurile sunt incluse în topul celor mai raportate bariere ale Pieței Unice (așa-numitul „Terrible Ten”), împiedicând crearea unei piețe funcționale pentru materiile prime secundare.
• Consecințe geopolitice: Această fragmentare crește dependențele externe ale Europei, având un impact negativ atât economic, cât și ecologic.

Solicitările principale ale industriei

Pentru a remedia aceste probleme prin viitorul New Circular Economy Act (CEA), semnatarii solicită:

1. Baza legală privind Piața Internă (Articolul 114 TFUE): Aceasta este solicitarea centrală. Industria insistă ca noul act să se bazeze pe reguli armonizate la nivelul întregii UE, nu pe reguli de protecție a mediului care permit variații naționale.
2. Respingerea Articolului 192 TFUE: Se solicită eliminarea oricărei propuneri de a folosi „protecția mediului” ca bază legală, deoarece aceasta ar crea incertitudine juridică și ar permite menținerea fragmentării actuale.
3. Reguli armonizate și obligatorii: CEA trebuie să impună reguli comune pentru a asigura că toate statele membre (nu doar „liderii”) își îndeplinesc obiectivele de circularitate.
4. Eliminarea „flexibilității” excesive: Comisia Europeană este îndemnată să respingă încercările de a slăbi ambiția actului sub pretextul „specificităților naționale”.
5. Sprijin pentru Piața Unică: Obiectivul final trebuie să fie transformarea deșeurilor într-o resursă fluidă pe o Piață Unică a materiilor prime secundare.