♻️ Viitoarea nouă Lege a Economiei Circulare reprezintă o oportunitate unică de a remodela gestionarea deșeurilor de ambalaje în întreaga Europă.

Recenta revizuire a Directivei-cadru privind deșeurile (WFD) nu a reușit să abordeze ineficiențele structurale care continuă să împiedice Europa să avanseze în direcția unei economii cu adevărat circulare. Pentru a îndeplini obiectivele UE privind sustenabilitatea și competitivitatea, noua lege trebuie să abordeze direct aceste deficiențe.

Împreună cu peste 45 de organizații din lanțul valoric al ambalajelor, Europen solicită Comisiei Europene să se asigure că legea aduce rezultate prin:

✅ Consolidarea și armonizarea schemelor de responsabilitate extinsă a producătorilor (EPR), inclusiv:

🔹 Aplicarea cerințelor minime la nivelul UE

🔹 Eliminarea treptată a organizațiilor de tip OIREP controlate de stat

🔹 Reinvestirea taxelor EPR în infrastructura de colectare, sortare și reciclare

✅ Promovarea unei piețe UE pentru materiile prime secundare prin:

🔹 Stabilirea unor criterii la nivelul UE privind încetarea statutului de deșeu

🔹 Crearea de centre transregionale de circularitate pentru a maximiza potențialul de reciclare

🔹 Reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi și asigurarea recunoașterii reciproce între statele membre

Noua Lege privind Economia Circulară trebuie să pună bazele unei mai mari transparențe, supravegheri și investiții în sistemele europene de gestionare a deșeurilor – transformând circularitatea din ambiție în realitate 🚀

Citiți declarația completă mai jos 📄👇

Declarație comună a industriei în perspectiva viitoarei noi Legi privind Economia Circulară

Noua Lege Privind Economia Circulară anunțată reprezintă o oportunitate unică de a aborda deficiențele structurale prezente în prezent în gestionarea deșeurilor (de ambalaje) în Europa(1).

Recenta revizuire specifică a Directivei-cadru privind deșeurile (WFD) nu a reușit în cele din urmă să rezolve deficiențele structurale profunde care continuă să împiedice eficiența sistemelor europene de gestionare a deșeurilor (de ambalaje)(2).

Aceste deficiențe trebuie abordate direct pentru a realiza o economie cu adevărat circulară în Europa, pentru a stabili o piață robustă a UE pentru materiile prime secundare și pentru a crea condițiile favorabile necesare pentru a îndeplini cerințele de sustenabilitate stabilite la nivelul UE, de exemplu ca parte a Regulamentului UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR)(3).

Pentru a transforma aceste obiective în practică, organizațiile subsemnate solicită Comisiei Europene să abordeze următoarele puncte în cadrul Noii Legi privind Economia Circulară:

1. O mai bună valorificare și îmbunătățire a funcționării schemelor de responsabilitate extinsă a producătorilor (REP/EPR) prin:

• Asigurarea aplicării efective a articolului 8a din WFD, care prezintă cerințele minime generale la nivelul UE pentru REP, stabilite pentru a promova armonizarea principiilor de guvernare a REP, și pentru a crește transparența și eficiența costurilor acestora. Crearea unui Regulament REP orizontal, direct aplicabil ar putea fi explorată pentru a reconcilia diversele cerințe REP care se regăsesc în prezent în diverse acte legislative ale UE, într-un instrument legislativ care stabilește principii de guvernare armonizate de bază, aplicabile tuturor fluxurilor de deșeuri.
• Interzicerea OIREP-urilor de stat și eliminarea tuturor referințelor la sistemele de stat din legislația UE(4). Un principiu de bază al REP este acela că plata unei taxe este legată de furnizarea unui serviciu, transferând responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor de la sectorul public la producători. Contrar modelelor administrate de stat ar putea implica faptul că taxele colectate de la diferiți producători vor fi utilizate pentru finanțarea bugetului general de stat, în loc să fie reinvestite în operațiuni de gestionare a deșeurilor pentru diferite fluxuri de deșeuri. Pe lângă subminarea capacității UE de a-și atinge obiectivele de reciclare(5), OIREP-urile administrate de stat reprezintă o amenințare critică la adresa obiectivului de reciclare la scară largă stabilit la articolul 6 din PPWR, ceea ce ar putea duce la pierderea accesului pe piață pentru mai multe aplicații de ambalare începând cu 2035, în ciuda reciclabilității lor depline, în conformitate cu obligațiile PPWR privind proiectarea pentru reciclare.
• Consacrarea principiului alocării(“earmarking”) în legislația UE pentru a finanța costul net al infrastructurii de colectare, sortare și reciclare a tipului de ambalaj pentru care este plătită, asigurându-se astfel că taxele EPR sunt reinvestite efectiv în gestionarea sfârșitului de viață al ambalajelor proiectate pentru a fi reciclate în conformitate cu viitoarele criterii de proiectare pentru reciclare. De exemplu, taxele EPR ar trebui utilizate pentru a finanța inovații tehnice suplimentare și modernizări în colectarea, sortarea și reciclarea tuturor deșeurilor de ambalaje inclusiv, de exemplu, formatele mici și flexibile, ceea ce va duce la randamente mai mari. Modernizarea periodică a centrelor de colectare, sortare și reciclare va fi, de asemenea, esențială pentru a permite inovarea ambalajele să fie incluse rapid în fluxul de reciclare.

Pentru a face principiul alocării eficient, este esențial să se stabilească un mecanism clar și robust de raportare și trasabilitate pentru a asigura transparența și responsabilitatea în alocarea și utilizarea taxelor legate de EPR de-a lungul întregului lanț de aprovizionare.

2. Promovarea creării unei piețe UE pentru materiile prime secundare prin:

• Stabilirea unor criterii la nivelul UE privind sfârșitul statutului de deșeu, pentru a defini clar momentul în care deșeul încetează să mai fie deșeu și devine produs, cu excepția fluxurilor de deșeuri în care sistemele de reciclare existente funcționează deja eficient și în care introducerea criteriilor privind sfârșitul statutului de deșeu nu ar îmbunătăți ratele de reciclare sau fluxurile de materiale(6).

Stabilirea acestor criterii cât mai curând posibil este esențială pentru a asigura o abordare armonizată în toate statele membre, promovând un mediu echitabil, certitudine juridică pentru operatorii economici și promovând reciclarea în Europa.

• Crearea de centre transregionale de circularitate, așa cum se propune în Acordul industrial curat al Comisiei UE. Ca măsură complementară dezvoltării infrastructurii naționale de sortare și reciclare, aceaste centre vor maximiza potențialul pieței Uniunii și vor promova economii de scară în reciclare. Centrele transregionale de circularitate ar trebui înființate cât mai curând posibil pentru a permite statelor membre care nu dispun de o infrastructură suficientă de sortare sau reciclare să își trimită deșeurile (de ambalaje) către țările vecine, asigurându-se că deșeurile (de ambalaje) sunt reciclate eficient.

Înființarea centrelor transregionale de circularitate are un potențial semnificativ pentru modernizarea aplicării principiului proximității, așa cum este consacrat în Directiva-cadru privind deșeurile și în Regulamentul privind transportul deșeurilor (WSR). Aceste centre ar putea contribui la alinierea principiului la realitățile secolului XXI, asigurându-se că implementarea sa susține atât integritatea pieței unice, cât și ambiția UE de a promova o piață funcțională pentru materiile prime secundare(7).

• Să se exploreze posibilitatea de a institui un al 28-lea regim juridic, deja introdus în cadrul EU Competitiveness Compass(8), pentru a simplifica și accelera procedurile de înregistrare sau autorizare în temeiul diferitelor legislații UE legate de deșeuri, reducând sarcina inutilă pentru întreprinderile care operează în Uniune și implementând pe deplin principiul recunoașterii reciproce. De exemplu, regimul ar putea fi valorificat pentru a simplifica, digitaliza și accelera procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză (PIC) în temeiul WSR recent revizuit, precum și pentru a simplifica cerințele de înregistrare pentru schemele EPR aplicabile diferitelor fluxuri de deșeuri. Sarcina administrativă suportată de companii ar trebui, de asemenea, redusă prin eliminarea obligației, în temeiul articolului 45 alineatul (3) din PPWR, ca producătorii să numească un reprezentant autorizat în scopul îndeplinirii obligațiilor EPR în fiecare stat membru în care producătorul pune la dispoziție pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate.
• Revizuirea Directivei-cadru privind deșeurile pentru a limita posibilitatea statelor membre de a se abate de la obligațiile lor privind colectarea separată în temeiul articolului 10 alineatul (3) din sprijinind astfel îndeplinirea obligațiilor prevăzute la articolele 48 și 49 din PPWR(9).

Experiența statelor membre în care au fost deja stabilite obiective de colectare separată demonstrează potențialul acestora în sprijinirea reciclării(10). WFD ar trebui, de asemenea, să fie integrată cu un mecanism solid de urmărire a progreselor statelor membre în ceea ce privește colectarea separată, cu evaluări regulate ale deșeurilor, raportarea privind acoperirea materială și teritorială a colectării separate, precum și justificări pentru posibile derogări.

Noua Lege privind Economia Circulară reprezintă o oportunitate esențială pentru a transforma gestionarea deșeurilor de ambalaje în Europa. Este esențial ca legea să pună bazele pentru asigurarea unei mai mari transparențe și supravegheri în gestionarea deșeurilor de ambalaje, stimulând în același timp creșterea investițiilor în infrastructura de colectare, sortare și reciclare, sprijinind obiectivele UE de decarbonizare și competitivitate.

• În 2024, Comisia UE a emis Rapoarte de Alertă Timpurie către 2/3 din statele membre ale UE, subliniind că 10 din 27 de state membre ale UE riscă să nu atingă obiectivul de 65% reciclare a deșeurilor de ambalaje până în 2025. Majoritatea statelor membre nu au reușit, de asemenea, să îndeplinească nivelurile minime specifice pentru diferite materiale de ambalare. A se vedea COM/2023/304 final și Pachetul de Încălcare a Legii din iulie 2024.
• Această revizuire specifică s-a concentrat exclusiv pe obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare și pe EPR pentru deșeurile textile.
• Articolul 6 din PPWR stabilește că, începând cu 1 ianuarie 2035, toate ambalajele introduse pe piața UE vor trebui reciclate la scară largă. Aceasta înseamnă că cantitatea anuală de materiale colectate separat, sortate și reciclate din fiecare categorie de ambalaje PPWR va trebui să fie mai mare de 30% pentru lemn și 55% pentru toate celelalte materiale (calculată la nivelul Uniunii). Reciclabilitatea la scară largă este o condiție de acces pe piață.
• Un astfel de concept a fost introdus recent în Regulamentul (UE) 2023/1542 privind bateriile, Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și în Directiva (CE) 2008/98 privind deșeurile (în ceea ce privește deșeurile textile).
• Unele state membre ale UE, cum ar fi Croația și Ungaria, au înființat organizații de gestionare a deșeurilor (OIREP) de stat pentru a-și gestiona sistemele EPR, cu repercusiuni negative asupra performanței lor în reciclare. De exemplu, experiența Ungariei arată că țările care operează astfel de sisteme prezintă niveluri ridicate de impozitare (comparativ cu costurile EPR din alte state membre) și rate scăzute de reciclare a ambalajelor corespunzătoare. Conform datelor Eurostat rata de reciclare a ambalajelor în Ungaria a fost de 42,2% în 2022, mult sub media UE de 65,4%. Raportul de avertizare timpurie al Comisiei arată, de asemenea, că Croația și Ungaria se numără ambele printre statele membre care riscă să nu atingă obiectivele de reciclare pentru 2025 pentru deșeurile municipale și de ambalaje.
• În special în cazul hârtiei și cartonului.
• Contrar acestui fapt, Franța are în vedere în prezent modificarea parametrilor săi pentru modularea taxelor EPR în ceea ce privește încorporarea plasticelor reciclate în ambalaje și alte produse. Printre altele, pentru a fi eligibile pentru un bonus EPR, produsele trebuie să îndeplinească un „principiu al proximității”, care poate fi îndeplinit numai dacă colectarea, sortarea, reciclarea și încorporarea plasticului reciclat au loc într-o rază maximă de 1.500 km în jurul baricentrului teritoriului francez.
• Consultați pagina 4 din COM(2025) 30 final, disponibilă.
• Articolul 48 din PPWR interzice depozitarea în depozitele de deșeuri sau incinerarea ambalajelor proiectate în conformitate cu criteriile de proiectare pentru reciclare, în timp ce articolul 49 din același regulament obligă statele membre să stabilească obiective obligatorii de colectare până la 1 ianuarie 2029. Consultați Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
• Acesta este, de exemplu, cazul Italiei, unde obiective obligatorii pentru colectarea separată au fost introduse prin articolul 205 din Decretul legislativ nr. 152 din 3 aprilie 2006.