Noul ghid al Comisiei Europene aduce clarificări importante pentru produsele din plastic de unică folosință. Iar pentru producători și importatori, mesajul este simplu: dacă există plastic, chiar și puțin, merită verificat cu atenție ce se întâmplă cu produsul.
Dacă până acum cineva spera că un pahar este „din hârtie” doar pentru că hârtia se vede, noul ghid al Comisiei Europene vine cu o veste mai puțin confortabilă: nu haina face produsul.
Comisia Europeană a publicat în septembrie 2026 orientările actualizate privind produsele din plastic de unică folosință, documentul C/2026/4813, care înlocuiește ghidul publicat în 2021.
Nu avem, așadar, o nouă directivă și nici o nouă taxă apărută peste noapte. Avem însă ceva care, în practică, poate fi la fel de important: o interpretare mult mai detaliată a regulilor existente.
„Dar produsul meu este din hârtie!”
Aici începe distracția. Unul dintre cele mai relevante mesaje ale noului ghid este că un produs nu scapă de regulile privind plasticul de unică folosință doar pentru că materialul principal este hârtia sau cartonul.
Un pahar de carton, de exemplu, care are un strat de plastic pentru a împiedica lichidul să treacă prin peretele de hârtie, este considerat un produs care conține plastic și poate intra în domeniul Directivei privind produsele din plastic de unică folosință.
Cu alte cuvinte, „80% hârtie” nu înseamnă automat „100% în afara SUP”. Și acesta este unul dintre motivele pentru care noul ghid merită citit cu atenție de industria ambalajelor.
Nu există un „lasă că e prea puțin”
O altă clarificare importantă este absența unui prag general de tip „dacă plasticul este foarte puțin, nu se pune”.
Evaluarea nu se face pur și simplu după cantitatea de plastic, ci după rolul și natura acestuia în produs.
Asta poate deveni relevant pentru o gamă largă de ambalaje: pahare, caserole, tăvițe, recipiente pentru alimente și alte produse care combină hârtia sau cartonul cu materiale plastice.
Prin urmare, întrebarea corectă nu mai este doar:
„Cât plastic are produsul?”
ci și:
„Ce rol are plasticul și cum este construit produsul?”
Capacele au și ele ceva de spus
Ghidul actualizat intră și în detalii care, la prima vedere, pot părea aproape comice.
De exemplu: ce este recipientul și ce este capacul? Este capacul o componentă separată? Este detașabil sau atașat? Cum trebuie încadrate diferitele componente?
Pentru consumator, acestea sunt detalii aproape invizibile.
Pentru producător sau importator, însă, pot conta atunci când trebuie stabilit dacă un produs intră într-o anumită categorie prevăzută de Directiva SUP și ce obligații îi sunt aplicabile.
Când o caserolă devine „food container”?
Noul document aduce mai multă claritate și pentru una dintre cele mai complicate zone: recipientele pentru alimente.
Sunt analizate situații precum recipientele pentru carne sau pește, ambalajele pentru alimente congelate, recipiente pentru sosuri, produse de înghețată și alte formate care pot ridica întrebări privind clasificarea.
Această delimitare este importantă pentru că nu toate recipientele care seamănă între ele au neapărat același regim juridic.
Iar în lumea ambalajelor, uneori diferența dintre două produse poate fi mai mică decât diferența dintre două interpretări juridice.
Și hârtia poate răsufla ușurată. Uneori.
Există și o veste bună pentru cei care lucrează cu produse din hârtie și carton.
Faptul că în procesul de fabricare a hârtiei sunt utilizați anumiți polimeri ca agenți de retenție, lianți sau auxiliari tehnologici nu înseamnă automat că produsul finit devine un produs din plastic în sensul Directivei SUP.
Așadar, nu orice urmă de chimie cu un nume complicat transformă hârtia într-un „plastic deghizat”.
Contează cum este utilizat polimerul și ce rol are în produsul final.
De ce ar trebui să fie atentă industria?
Pentru producători, importatori și alte companii care pun produse pe piață, aceste clarificări pot avea consecințe concrete.
Încadrarea unui produs poate determina aplicarea unor cerințe privind:
- restricțiile sau interdicțiile de introducere pe piață;
- marcarea produsului;
- reducerea consumului;
- responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR);
- informarea consumatorilor;
- alte obligații specifice prevăzute de legislația europeană.
De aceea, noul ghid nu este doar o lectură interesantă pentru juriști sau funcționarii europeni.
Este, în primul rând, un document care poate ajunge direct pe masa departamentelor de regulatory, compliance, producție, achiziții, sustenabilitate și EPR.
Noua regulă nescrisă: uită-te și la ce nu se vede
Poate cea mai importantă lecție a documentului C/2026/4813 este că, în cazul produselor de unică folosință, aspectul exterior nu este suficient pentru clasificare.
Un produs poate arăta ca fiind din hârtie, dar să intre în domeniul regulilor privind plasticul.
Un produs poate conține polimeri în procesul tehnologic fără ca acest lucru să îl transforme automat într-un produs din plastic.
Iar două produse aparent identice pot primi încadrări diferite în funcție de caracteristicile lor și de modul în care sunt utilizate.
De fapt, ce s-a schimbat?
Aici este important să nu exagerăm.
Noul document nu rescrie Directiva SUP și nu introduce, prin el însuși, o nouă categorie de taxe sau interdicții.
Schimbarea este în primul rând una de clarificare și interpretare.
Comisia a adunat mai multe explicații, exemple și situații-limită într-un ghid mult mai detaliat decât cel din 2021.
Pentru companii, însă, diferența dintre „nu s-a schimbat legea” și „acum știm mai clar cum trebuie interpretată legea” poate fi una foarte importantă.
Concluzie: plasticul nu mai poate purta mustață falsă
Noul ghid european transmite un mesaj destul de clar: nu este suficient să numești un produs „din hârtie”, „eco” sau „hibrid” pentru a ști automat ce regim juridic i se aplică.
Trebuie analizată structura produsului, materialele utilizate, rolul acestora și modul de utilizare.
Pentru industria ambalajelor, acesta este probabil cel mai bun moment pentru o verificare internă a produselor: ce avem în portofoliu, cum le-am încadrat până acum și dacă această încadrare mai rezistă în lumina noilor clarificări ale Comisiei Europene?