Urmărirea fluxurilor de capital în economia circulară este o condiție prealabilă esențială pentru creșterea lor la scară și îmbunătățirea eficienței: Raportul privind deficitul de circularitate(Circularity Gap Report Finance) in domeiul financiar face acest prim pas. Raportul este publicat cu sprijinul IFC.

Economia circulară reprezintă o oportunitate de investiție semnificativă, o strategie crucială de atenuare a riscurilor și un mijloc cheie pentru a realiza o tranziție durabilă și justă, dar există o lacună considerabilă în înțelegerea modului în care fluxurile de capital o susțin. Ca oportunitate de investiție, aplicarea modelelor de afaceri circulare valorifică eficiența resurselor pentru a genera fluxuri de venituri, a oferi acces la noi piețe, a aborda o serie de preocupări de mediu și, în mod fundamental, a oferi mai multă valoare cu mai puține inputuri materiale.

Modelele de afaceri circulare joacă, de asemenea, un rol vital în atenuarea riscului resurselor - cele asociate cu volatilitatea prețului și a ofertei de resurse naturale critice - care reprezintă o preocupare tot mai mare și adesea trecute cu vederea în evaluările tradiționale ale riscurilor financiare.

Analiza raportului arată că investițiile în întreprinderile implicate în economia circulară au crescut substanțial în perioada de șase ani 2018-2023, dar au scăzut în cei doi ani de după vârful din 2021. Urmărind doar capitalul atras extern, investițiile comerciale în economia circulară au fost în medie de 27 de miliarde USD anual, investițiile totale în ultimii trei ani (2021-2023) fiind cu 87% mai mari decât în ​​primul (2018-2020).

Deși această creștere semnalează o consolidare a argumentelor comerciale pentru circularitate, nedepășirea nivelurilor de investiții din 2021 semnalează o pierdere de impuls. În plus, Raportul privind deficitul de circularitate al Finanțelor estimează că volumele investițiilor în economia circulară reprezintă doar 2% din totalul investițiilor urmărite, în timp ce marea majoritate a capitalului finanțează industrii liniare, mari consumatoare de resurse - crescând riscurile economice și de mediu. Deși fluxurile de capital către UE și SUA par a fi cele mai mari, analiza poate să nu surprindă pe deplin investițiile în piețele emergente din cauza lacunelor în date.

Investițiile în economia circulară sunt concentrate în modele de afaceri convenționale în industrii mature. Această analiză distinge investițiile în modele de afaceri circulare de investițiile în afaceri liniare în tranziție către circularitate. Investițiile pentru tranziție reprezintă 35,7% din totalul investițiilor urmărite, în timp ce investițiile în modele de afaceri circulare sunt împărțite între cele trei categorii de economie circulară: Modelele de recuperare, care au un potențial relativ mai mic de creștere a eficienței resurselor, primesc cea mai mare parte, cu 27,5% din total.

lkiuhol.jpg

Modelele de utilizare primesc puțin mai puțin, cu 23,5%, în timp ce doar 4,7% se înscriu în modelele de proiectare și producție, în ciuda potențialului lor de a stimula schimbări sistemice. Cele trei modele de afaceri circulare care primesc cea mai mare finanțare sunt: ​​repararea, închirierea și revânzarea vehiculelor; piețele online pentru electronice uzate; și recuperarea deșeurilor organice și agricole - fiecare reprezentând aplicații relativ convenționale ale circularității, care există de decenii.

La nivel de sector, observăm că proporțiile sectoriale ale investițiilor în economia circulară nu sunt strâns legate de proporțiile de utilizare a resurselor asociate pe sector. În mod încurajator, pentru capitalul atras de întreprinderile liniare în scopuri de tranziție economică circulară, relația dintre proporțiile investițiilor și utilizarea resurselor sectoriale este mai pronunțată. Interesant este că proporțiile investițiilor în economia circulară sunt mai strâns legate de impactul climatic decât de utilizarea resurselor la nivel de sector. Există un potențial semnificativ de a investi în aplicații ale economiei circulare cu valoare mai mare, în special în inițiative de proiectare și producție, cum ar fi inovația materialelor și sectoare cu importanță economică strategică.

Lipsa unei urmăriri armonizate a sectorului financiar și a unei raportări privind circularitatea ascunde tendințele investițiilor în economia circulară.

În absența unei raportări pe scară largă privind investițiile în economia circulară, acest studiu combină surse de date publice și proprietare pentru a surprinde modul în care capitalul intră în afaceri circulare și afaceri liniare în tranziție către circularitate.

Constatările surprind investițiile în economia reală sub formă de împrumuturi, capitaluri proprii și granturi acordate companiilor ale căror activități principale sunt considerate circulare, precum și proporția de împrumuturi verzi și legate de sustenabilitate în care Utilizarea Veniturilor sau indicatorii cheie de performanță se referă la economia circulară. Finanțarea la nivel de proiect, autofinanțarea corporativă, cheltuielile publice interne și tranzacțiile din economia financiară sunt excluse.

Prin urmare, volumele de investiții raportate ar trebui considerate o estimare de bază mai degrabă decât un cont complet. În loc să se concentreze pe volumele totale, distribuția investițiilor între diversele distincții ale raportului oferă cele mai fiabile informații despre tendințele investițiilor în economia circulară, în special ca un semnal al argumentului de afaceri comercial.

Pentru a debloca întregul potențial al economiei circulare, este nevoie de acțiuni coordonate între participanții la piața financiară, autoritățile de reglementare și factorii de decizie politică. Pe măsură ce economia utilizării resurselor se schimbă, necesitatea de a îmbunătăți amploarea și eficacitatea fluxurilor de capital din economia circulară este clară.

Următoarele acțiuni sunt cruciale pentru a transforma acest lucru în realitate:

  • Pentru participanții la piața financiară:

Recunoașterea valorii modelelor de afaceri ale economiei circulare, dezvoltarea unor abordări eficiente pentru evaluarea acestora, integrarea riscurilor legate de resurse în evaluările financiare și prioritizarea investițiilor care susțin sustenabilitatea și reziliența pe termen lung.

  • Pentru autoritățile de reglementare din sectorul financiar:

Standardizarea definițiilor și a cadrelor economiei circulare, furnizarea de îndrumări privind integrarea riscurilor legate de resurse, impunerea unor considerații privind riscul legat de resurse și sprijinirea includerii perspectivei economiei circulare în raportarea din sectorul financiar.

  • Pentru factorii de decizie politică:

Internalizarea costurilor sociale și de mediu ale epuizării resurselor și ale riscului legat de resurse printr-o gamă de măsuri politice, eliminarea barierelor în calea activităților economiei circulare și valorificarea achizițiilor publice și a investițiilor pentru a crea o cerere stabilă și a stimula creșterea pieței pentru soluții circulare.