Proiectul de Plan Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) acordă un rol important ambalajelor reutilizabile în cadrul obiectivului general de prevenire a generării deșeurilor și de tranziție către o economie circulară. Documentul subliniază că reutilizarea reprezintă o opțiune superioară reciclării în ierarhia deșeurilor, întrucât prelungește durata de viață a produselor și reduce consumul de resurse primare.

În ceea ce privește ambalajele, proiectul PNGD promovează creșterea ponderii ambalajelor reutilizabile pe piață, în special pentru băuturi și produse cu rulaj mare. Se are în vedere stimularea sistemelor de returnare și reutilizare, inclusiv prin consolidarea mecanismelor de tip garanție-returnare, astfel încât ambalajele să fie colectate separat și reintroduse în circuitul economic în condiții de siguranță. În acest context, PNGD susține extinderea infrastructurii necesare pentru spălare, verificare și recondiționare, astfel încât reutilizarea să fie fezabilă economic și logistic.

Documentul prevede, de asemenea, măsuri de natură economică și legislativă pentru încurajarea operatorilor economici să adopte ambalaje reutilizabile. Acestea includ utilizarea instrumentelor de tip „plătești pentru cât arunci”, aplicarea principiului responsabilității extinse a producătorului și diferențierea contribuțiilor financiare în funcție de performanța de mediu a ambalajelor. Ambalajele reutilizabile ar urma să beneficieze de tratament favorabil comparativ cu cele de unică folosință, pentru a stimula schimbarea modelelor de producție și consum.

Un alt aspect evidențiat în proiect este necesitatea informării și conștientizării populației cu privire la avantajele reutilizării. PNGD subliniază importanța campaniilor publice și a colaborării cu autoritățile locale și mediul de afaceri pentru a crea obiceiuri de consum orientate spre prevenirea deșeurilor.

În ansamblu, proiectul PNGD tratează ambalajele reutilizabile ca un instrument-cheie pentru atingerea țintelor europene privind reducerea deșeurilor și creșterea eficienței utilizării resurselor, punând accent pe prevenire, responsabilitate extinsă și dezvoltarea infrastructurii necesare reutilizării la scară largă.

În proiectul de PNGD (Draft-PNGD_rev), includerea ambalajelor reutilizabile în Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) este tratată ca o opțiune de dezvoltare ulterioară a sistemului, nu ca o obligație imediată.

Documentul arată că SGR este conceput în principal pentru ambalajele de băuturi de unică folosință, în vederea atingerii țintelor de colectare separată, însă menționează explicit posibilitatea extinderii domeniului de aplicare. În acest sens, PNGD indică faptul că sistemul ar putea fi analizat și adaptat pentru a integra și ambalajele reutilizabile, în măsura în care acest lucru este justificat din punct de vedere tehnic și economic. RetuRo(adica producatorii) ar putea initia un astfel de proiect....

De ce nu face referire Ministerul Mediului la prevederile din PNGD atunci cand isi exprima pozitia fata de intiativele larg dezbatute ale domnului Fechet?

Planul subliniază că reutilizarea trebuie încurajată ca prioritate în ierarhia deșeurilor și că mecanismele economice pot fi calibrate pentru a favoriza ambalajele reutilizabile, inclusiv prin diferențierea contribuțiilor financiare sau prin integrarea lor în scheme funcționale de returnare .

Pe scurt, PNGD:

• nu prevede explicit includerea imediată și obligatorie a ambalajelor reutilizabile în SGR;
• deschide însă posibilitatea extinderii sistemului;
• tratează integrarea reutilizabilelor ca o măsură ce trebuie analizată în funcție de eficiență, costuri și impact asupra infrastructurii existente.

Faptul că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu pune accent pe ambalajele reutilizabile atunci când prezintă pozitia fata de inițiativele fostului ministru Mircea Fechet poate fi explicat printr-o combinație de rațiuni politice, administrative și strategice.

1. SGR a fost comunicat ca „proiect-fanion”, nu ca reformă structurală
În mandatul lui Fechet, prioritatea de comunicare a fost operaționalizarea și stabilizarea Sistemului de Garanție-Returnare (SGR). SGR este ușor de explicat public: are cifre clare (rată de colectare), infrastructură vizibilă și rezultate cuantificabile. Reutilizarea, în schimb, presupune schimbări mai profunde în modele de business și în logistică, ceea ce complică mesajul public. Din punct de vedere politic, e mai simplu să vorbești despre „colectare record” decât despre transformarea pieței ambalajelor.

2. Reutilizarea mută discuția de la reciclare la prevenție
Reutilizarea se află mai sus în ierarhia deșeurilor decât reciclarea. A pune accent pe reutilizabile ar însemna o schimbare de paradigmă: nu doar să colectăm mai bine, ci să reducem fluxul de ambalaje de unică folosință. Asta implică:

• presiune directă asupra producătorilor și retailerilor;
• investiții în sisteme de spălare, depozitare și logistică inversă;
• posibilă opoziție din partea unor segmente industriale.

Într-un context în care SGR era încă în fază de consolidare, ministerul a evitat probabil să deschidă un nou front de reformă.

3. Cadru european în tranziție (PPWR)
La nivel european, negocierile privind noul Regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Packaging and Packaging Waste Regulation – PPWR) au adus în prim-plan ținte obligatorii de reutilizare pentru anumite fluxuri. În perioada de tranziție, multe state au preferat să aștepte forma finală a regulamentului înainte de a anunța măsuri naționale ambițioase. România pare să fi adoptat aceeași abordare prudentă, - "wait and see" - recomandarile Comisiei Europene...

4. Rațiune administrativă: evitarea suprapunerii sistemelor
Integrarea reutilizabilelor în SGR ar necesita:

• clarificări privind valoarea garanției;
• reguli diferite de trasabilitate;
• eventual infrastructură paralelă sau adaptată.

Ministerul a prioritizat funcționarea tehnică a sistemului existent, pentru a evita riscul destabilizării unui mecanism abia lansat.

5. Calcul politic și de imagine
Reutilizarea presupune schimbare de comportament și potențiale costuri inițiale mai mari pentru industrie. Într-un context economic sensibil, accentul pe reciclare (unde beneficiile sunt mai „neutre” politic) este mai ușor de susținut decât măsuri percepute ca restrictive.