Un studiu al World Resources Institute arată că impactul consumului european asupra pierderii pădurilor este concentrat în câteva materii prime și țări producătoare. Regulamentul european privind produsele asociate defrișărilor poate contribui la reducerea acestui impact, însă eficiența sa va depinde de trasabilitatea lanțurilor de aprovizionare, de control și de implicarea companiilor.

Cererea Uniunii Europene pentru produse agricole și forestiere contribuie la presiunile exercitate asupra pădurilor din afara granițelor sale. Deși defrișările sunt asociate frecvent cu practicile agricole din țările tropicale, consumul din piețele internaționale reprezintă un factor important al extinderii suprafețelor cultivate și al transformării terenurilor forestiere. Uniunea Europeană are, prin urmare, nu doar responsabilitatea de a-și proteja propriile ecosisteme, ci și posibilitatea de a influența practicile de producție prin regulile de acces la piața sa.

O analiză publicată la 6 octombrie 2026 de World Resources Institute (WRI), bazată pe date privind lanțurile de aprovizionare și pierderea suprafețelor forestiere, evidențiază concentrarea geografică și sectorială a acestui impact. Concluziile susțin relevanța Regulamentului european privind produsele care nu contribuie la defrișări — EUDR — ca instrument de intervenție asupra cererii care alimentează aceste procese. <Link url="https://www.wri.org/insights/eu-deforestation-footprint-eudr" title="Studiul integral WRI"/>.

Potrivit analizei, în 2017, Uniunea Europeană era asociată cu 16% din defrișările globale legate de comerțul internațional, echivalentul a aproximativ 203.000 de hectare de pădure. În plus, din 2014, UE s-a numărat printre cei mai mari importatori de produse asociate defrișărilor tropicale, ocupând poziția a doua după China, potrivit datelor citate de WRI.

Șapte categorii de produse, o mare parte din impact

Unul dintre principalele rezultate ale cercetării este concentrarea amprentei de defrișare în jurul unui număr restrâns de materii prime. Șase categorii — carnea de vită, uleiul de palmier, soia, cacao, cafeaua și cauciucul — sunt asociate cu 85% din pierderea estimată a pădurilor legată de importurile europene analizate de cercetătorii citați. Regulamentul EUDR acoperă aceste categorii, alături de lemn, precum și anumite produse derivate.

Impactul este concentrat și din punct de vedere geografic: aproape 74% din defrișările asociate cererii europene pentru cele șapte categorii de produse sunt localizate în șase țări. Această concentrare oferă un indiciu important pentru aplicarea politicilor publice: măsurile de trasabilitate și control pot avea efecte semnificative dacă vizează lanțurile de aprovizionare și zonele în care riscurile sunt cele mai ridicate.

În Coasta de Fildeș și Ghana, producția de cacao este un factor major al pierderii pădurilor. Coasta de Fildeș reprezintă, potrivit studiului, cea mai importantă sursă națională a amprentei europene de defrișare pentru produsele vizate, iar cacao produsă în această țară este asociată cu 40% din amprenta globală a UE aferentă celor șapte categorii analizate. O parte a pierderilor forestiere asociate cultivării cacauei s-a produs inclusiv în arii protejate.

În Brazilia, care reprezintă aproximativ 25% din defrișările asociate cererii europene pentru produsele incluse în EUDR, principalele presiuni provin din producția de soia și creșterea bovinelor. Extinderea terenurilor agricole și a pășunilor poate determina transformarea ecosistemelor naturale, inclusiv în Cerrado, una dintre cele mai importante regiuni de savană din punctul de vedere al biodiversității.

În Indonezia și Malaysia, uleiul de palmier este principalul produs asociat defrișărilor legate de cererea europeană. Peru completează tabloul prin contribuția producției de cacao, cafea și ulei de palmier la pierderea pădurilor. Exemplele arată că riscurile diferă în funcție de regiune și de structura economiei locale, ceea ce impune mecanisme de verificare adaptate fiecărui lanț de aprovizionare.

EUDR: de la angajamente voluntare la obligații verificabile

Regulamentul EUDR urmărește să împiedice introducerea pe piața europeană și exportul din UE al produselor relevante care nu respectă cerințele privind defrișările și degradarea pădurilor. În esență, operatorii trebuie să demonstreze că produsele vizate provin de pe terenuri care nu au fost defrișate după 31 decembrie 2020 și că sunt respectate cerințele aplicabile privind legalitatea producției.

Importanța acestei abordări constă în trecerea de la angajamente corporative voluntare la obligații de conformare care pot fi verificate. Companiile trebuie să cunoască proveniența materiilor prime, să evalueze riscurile din lanțurile de aprovizionare și să poată documenta îndeplinirea cerințelor legale.

Datele prezentate de WRI indică deja o reducere a defrișărilor asociate consumului european: de la aproximativ 260.000 de hectare în 2016 la 92.000 de hectare în 2023. Această evoluție nu poate fi atribuită exclusiv regulamentului, întrucât intră în joc și presiunea pieței, angajamentele voluntare ale companiilor și pregătirile pentru aplicarea noilor obligații. Tendința sugerează însă că modificarea cerințelor comerciale și îmbunătățirea trasabilității pot influența practicile de aprovizionare.

Există, în același timp, limite ale inițiativelor voluntare. Dintre cele 500 de companii evaluate în cadrul unei analize citate de WRI, 68 — aproximativ 14% — menționează explicit EUDR drept motiv pentru introducerea mecanismelor de trasabilitate, evaluarea riscurilor sau publicarea angajamentelor privind defrișările. În schimb, o treime dintre companiile analizate nu au angajamente de eliminare a defrișărilor sau a conversiei ecosistemelor naturale pentru niciuna dintre materiile prime evaluate.

Acest contrast susține argumentul pentru un cadru obligatoriu: presiunea reputațională și angajamentele voluntare nu acoperă uniform piața, inclusiv în cazul unor companii expuse unor riscuri ridicate.

Eficiența regulamentului depinde de aplicare și de cooperarea cu țările producătoare

Rezultatele analizate de WRI sugerează că reglementarea comerțului poate contribui la reducerea presiunilor asupra pădurilor, dar nu poate substitui politicile de protecție a ecosistemelor din țările producătoare. Experiențele Braziliei, Indoneziei și Malaysiei arată că măsurile guvernamentale de control, restricțiile privind acordarea unor noi autorizații și standardele de certificare pot contribui la reducerea pierderilor forestiere chiar și în condițiile continuării producției agricole.

În Brazilia, relansarea programului național de combatere a defrișărilor și consolidarea aplicării legii au fost însoțite de o reducere a pierderii pădurilor primare. În Indonezia și Malaysia, pierderile forestiere au scăzut față de nivelurile maxime înregistrate la începutul anilor 2010, în pofida menținerii unei producții importante de ulei de palmier. Aceste evoluții arată că producția economică și conservarea pădurilor nu sunt neapărat obiective incompatibile, dacă există politici coerente și mecanisme eficiente de control.

Pentru Uniunea Europeană, provocarea este să transforme accesul la piață într-un stimulent pentru îmbunătățirea practicilor de producție, fără a pierde din vedere complexitatea lanțurilor internaționale de aprovizionare. Trasabilitatea trebuie să funcționeze inclusiv în cazul lanțurilor cu numeroși intermediari, al producătorilor mici și al materiilor prime provenite din regiuni în care datele privind utilizarea terenurilor sunt incomplete sau dificil de verificat.

Potrivit calendarului prezentat de WRI, regulamentul urmează să se aplice de la 30 decembrie 2026 companiilor mari și de la 30 iunie 2027 companiilor mai mici. Aceste termene fac ca pregătirea sistemelor de conformare, disponibilitatea datelor și clarificarea responsabilităților comerciale să devină priorități pentru operatorii economici vizați.

O politică comercială cu implicații globale

Analiza WRI evidențiază un aspect esențial al politicii europene de mediu: o parte dintre impacturile asociate consumului din UE se produc în afara teritoriului european, însă pot fi abordate prin instrumente de reglementare a pieței interne. EUDR urmărește tocmai această legătură dintre cererea europeană și consecințele asupra utilizării terenurilor la nivel global.

Succesul regulamentului nu va putea fi evaluat numai prin numărul companiilor care au introdus proceduri de conformare sau prin volumul documentelor colectate. Indicatorul relevant va fi reducerea efectivă a defrișărilor asociate lanțurilor de aprovizionare care deservesc piața europeană, fără simpla redirecționare a produselor cu risc către alte piețe.

În același timp, implementarea trebuie să evite situația în care obligațiile de trasabilitate devin predominant administrative, fără să producă îmbunătățiri măsurabile pe teren. Acest lucru presupune controale credibile, date verificabile și cooperare cu statele producătoare, precum și capacitatea de a identifica eventualele schimbări ale fluxurilor comerciale.

Concluzia studiului este relevantă pentru întreaga arhitectură a politicilor europene de sustenabilitate: regulile comerciale pot influența practicile de producție la scară globală, dar efectul lor depinde de calitatea aplicării și de capacitatea de a transforma obligațiile legale în schimbări concrete. EUDR oferă un instrument important pentru reducerea amprentei de defrișare a consumului european. Eficiența sa va depinde însă de măsura în care cerințele impuse importatorilor și operatorilor economici vor fi susținute de verificări reale și de politici complementare în țările de origine.

Articol elaborat pe baza analizei World Resources Institute, publicată la 6 octombrie 2026.