România reușește, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, să fie campioana absolută a absurdului administrativ. În timp ce o Europă întreagă pompează miliarde de euro în ecologizare, renaturare și salvarea biodiversității, la Tulcea se poartă un altfel de război. Un război de uzură al ștampilelor împotriva naturii, în care autoritățile județene asistă impasibile — dacă nu cumva complice — la transformarea Deltei Dunării în tarlale de porumb.
Subiectul fierbinte al zilei, adus în atenția
Industria europeană a reciclării metalelor avertizează asupra consecințelor pe care le-ar putea avea noile reguli ale Uniunii Europene privind exporturile de deșeuri către statele din afara Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Disputa a devenit una dintre cele mai importante confruntări dintre obiectivele europene de protecție a mediului, politica privind economia circulară și realitățile comerciale ale pieței globale a materiilor prime secundare.
Reacția vine după
Synhelion a semnat un Memorandum de Înțelegere cu Guvernul Marocului pentru a dezvolta o uzină comercială de mare capacitate de producție a combustibililor sintetici în provincia Tan-Tan, situată în sudul țării. Unitatea este proiectată să producă 100.000 de tone de combustibil regenerabil pe an. Synhelion a asigurat deja terenul necesar pentru amplasarea proiectului și a înființat o filială, Synhelion Morocco – pași concreți către implementare.
Synhelion a semnat un Memorandum de Înțelegere
