Dacă ar fi să urmez toate principiile jurnalistice de bază evident că ar trebui să scriu despre această arzătoare problemă a defrișărilor ilegale. Un subiect la zi, impus de sălbăticia cu care timp de 25 ani a fost distrusă pădurea. Cu beneficii enorme pentru toți cei ce au legătură cu această industrie bănoasă a exploatării lemnului. Și ultimele zile scot în evidență faptul că este greu să renunți la ceva ce îți aduce un confort financiar cu care poți cumpăra liniștea din punct de vedere politic, economic sau penal. Cred că aș fi mai tentat să scriu despre buba ce stă să se spargă în legatură cu problema deșeurilor de ambalaje. Atât de “savuroase” sunt aromele în această zonă a deșeurilor încât este greu să te cenzurezi în a degusta din picantele aventuri ale principalilor actori implicate în această scenetă cu iz de Caragiale.

Și totuși. Să încercăm să vedem ce se află dincolo de această perdea de fum înecăcios…

Să zicem că sunt disponibili 350 de milioane de euro pentru următoarea perioadă prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020. Banii sunt dedicați finanțării proiectelor pentru natura, în special pentru protejarea biodiversității. Ca să vezi….

Dar ce constatăm dacă o să crăpăm un pic ușa și ne uităm un pic în curtea Ministerului? Ca un facut în ultima perioadă nu mai avem custozi pentru siturile Natura 2000. Dar cei ce vor trebui să aplice pentru aceste fonduri nerambursabile sunt chiar cei ce au în custodie aceste situri. Pe cale de consecință ne aflam în fața unei situații foarte interesante. Primo – Avem nevoie de “oameni potriviți la momentul potrivit” – Anul acesta vor fi scoase la mezat toate siturile Natura 2000 care nu au custozi și în acest fel vom completa “schemele de lucru”. Secundo – Oameni buni, siturile Natura 2000 cuprind mai mult de 40% din suprafața țării și credeți-ma sunt ultimele locuri unde încă nu a calcat picior de “investitor strategic”.

Stimată doamnă Ministru, am avut ocazia să vă cunosc și am văzut un lucru important în discursul dvs. Acel lucru îl cred milioane de români în țara asta dar fie nu au curaj fie pur și simplu nu au găsit persoana potrivită pe care să o creadă. Eu cred că dacă o să treceți peste pragurile de început de februarie o să puteți să continuați cu brio programul propus.

Și pentru  prieteni un mic amănunt: câinele de pază nu se duce niciodată după momeala aruncată ci așteaptă comanda stăpânului să atace…..