Există perioade în care, dacă te uiți prea mult la știri, ai senzația că nimic nu mai funcționează. Crize politice, incertitudine economică, războaie, schimbări de reguli, investiții amânate, administrații care așteaptă și companii care încearcă să ghicească ce va urma.

Am avut destul din toate acestea în ultima vreme.

Și poate tocmai de aceea riscăm să facem o greșeală: să ne obișnuim atât de mult să vorbim despre ceea ce nu merge, încât să nu mai vedem ceea ce se întâmplă bine în jurul nostru.

În ultimele luni am avut ocazia să discut cu oameni din administrație, cu operatori, reciclatori, producători, reprezentanți ai industriei și specialiști din foarte multe zone ale economiei circulare. Am văzut proiecte terminate, altele aflate în construcție și unele care abia încep. Am văzut investiții în infrastructură, tehnologii noi, sisteme care în urmă cu câțiva ani existau doar în prezentări și care astăzi funcționează.

Nu toate perfect. Nu toate la timp. Nu toate fără greșeli.

Dar există.

România nu mai este în punctul în care trebuie să descopere de fiecare dată cum se face. Avem exemple de bune practici, avem tehnologie, avem oameni care au acumulat experiență și avem administrații care pot arăta că anumite lucruri chiar se pot face.

Problema este că încă avem extraordinara capacitate de a o lua mereu de la început.

Schimbăm un om și schimbăm direcția. Schimbăm un guvern și rediscutăm prioritățile. Apare o modificare legislativă și investițiile intră din nou în așteptare. Construim strategii, apoi construim alte strategii care explică de ce primele nu au funcționat.

Într-o economie care trebuie să investească miliarde în infrastructură de mediu, energie, apă, reciclare și digitalizare, această lipsă de continuitate costă. Nu doar bani. Costă timp, încredere și, poate cel mai important, dorința celor care ar putea investi de a merge mai departe.

De aceea cred că următoarea perioadă ar trebui să fie mai puțin despre inventarea unor noi începuturi și mai mult despre continuitate și predictibilitate.

Predictibilitatea nu înseamnă că știm ce se va întâmpla peste zece ani. Nimeni nu mai poate promite asta într-o lume care se schimbă atât de repede. Înseamnă însă să știm că o regulă stabilită astăzi nu va fi schimbată mâine fără explicație, că o investiție începută va avea timp să producă rezultate și că lucrurile care funcționează nu vor fi abandonate doar pentru că s-au schimbat oamenii din jurul mesei.

Toamna care vine nu va fi simplă. Avem suficiente probleme de rezolvat și ar fi naiv să pretindem contrariul. Dar poate că, măcar de această dată, nu trebuie să începem cu lista lucrurilor care nu merg. Poate ar trebui să ne uităm mai atent la ceea ce am construit deja. Să vedem ce funcționează. Să corectăm ceea ce nu funcționează. Și, mai ales, să avem inteligența de a continua.

Pentru că, în tot zgomotul din jur, se întâmplă și lucruri bune.

Și avem pe ce construi.