Problema actuală constă în găsirea unei soluţii rezonabile şi eficiente pentru noua cerinţă globală. Câteva dintre cele mai sumbre scenarii prezentate în IPCC pot fi evitate prin luarea unor măsuri imediate. Dar cum nimic nu se întâmplă imediat, decât involuntar, o să existe destule impedimente care vor întârzia găsirea şi aplicarea unor soluţii imediate.
Fuga de răspundere a autorităţiilor şi a cetăţenilor în egală măsură va atrage costuri care vor depăşi de câteva ori costul acţiunilor de prevenire. Practic, începând cu 2016, trebuie respectate noile valori limită de emisie (VLE) prevăzute de noua Directivă IPPC.
Mulţi politicieni, lipsiţi de simţul abordării strategice şi de perspectivă, au încă mentalitatea potrivit careia „noi ne ocupăm de probleme cotidiene urgente” şi  nu de ce se va întâmpla peste 10-20 ani. O astfel de abordare a problemelor s-ar putea să ne coste mai mult decât ne imaginăm.
Conform Comisiei Europene, beneficiile rezultate în urma reducerii emisiilor sunt estimate a fi între 7 şi 28 de miliarde de euro pe an, incluzând reducerea numărului de decese premature cu aproximativ 13.000 anual. Poate că această cifră ar trebui să ne făcă să acţionăm rapid şi eficace.

Abordarea schimbărilor climatice este o urgenţă economică si are menirea de a evita distrugerile semnificative ale economiei şi activităţilor sociale globale şi naţionale. Când vorbim de schimbări climatice nu mai există ţări, continente, există o lume care începe să ardă.
Este vorba de un fenomen inevitabil de încălzire a climei, care a început deja şi care va dura cel puţin un secol.