Există studii care ridică întrebări la care nimeni nu pare să aibă un răspuns și care merg pe structuri de analiză care sunt interesante, dar irelevante pentru politicile publice actuale. Cel mai recent raport al Joint Research Centre (JRC) al Comisiei Europene confirmă aceste dileme.

„Estimating packaging placed on the market at national level – Packaging model updates version 2.0”, publicat de Joint Research Centre (JRC) al Comisiei Europene în 2026 încercă să estimeze cantitățile de ambalaje puse pe piață în 19 state membre. Cercetătorii au descoperit că România se remarcă printr-o schimbare spectaculoasă în cazul ambalajelor pentru lapte: cartoanele pentru băuturi pierd aproximativ 26 de puncte procentuale din pondere, în timp ce PET-ul și HDPE-ul câștigă teren. Este una dintre cele mai ample modificări identificate în întregul studiu. Autorii preferă să vorbească prudent despre o „posibilă substituție” între materiale și evită să tragă concluzii privind cauzele.

Într-o perioadă în care ambalajele sunt în centrul dezbaterilor privind PPWR, reciclarea și economia circulară, această constatare merită analizată mai atent. Dacă unul dintre cele mai utilizate tipuri de ambalaje pentru lapte își pierde rapid teren în România, întrebarea nu este doar „cu ce a fost înlocuit?”, ci și „de ce?”.

Studiul dezvoltă o metodologie prin care Comisia Europeană poate estima cantitatea de ambalaje introduse pe piață (Packaging Placed on the Market – POM) în statele membre, chiar și în situațiile în care datele oficiale sunt incomplete sau dificil de verificat. El acoperă aproximativ 75% din piața europeană a ambalajelor de consum; comparabilitatea cu cifrele oficiale este limitată, dar cine știe, poate mai apar surprize.

Principalele rezultate

Pentru anul 2024, modelul estimează aproximativ 42,8 milioane tone de ambalaje introduse pe piață în cele 19 state analizate:

• 32,3 milioane tone ambalaje din sticlă;
• 5,9 milioane tone ambalaje din plastic;
• 2,3 milioane tone ambalaje metalice;
• 2,1 milioane tone ambalaje din hârtie și carton;
• aproximativ 0,1 milioane tone materiale compozite.

Plasticul

Modelul estimează că:

• în medie sunt introduse pe piață aproape 14 kg de ambalaje din plastic pe locuitor/an;
• valorile variază între aproximativ 8 kg/locuitor în Suedia și 15,6 kg/locuitor în Germania.

În perioada 2011–2025:

• cantitatea totală de ambalaje din plastic a crescut cu aproximativ 11%;
• creșterea este explicată în principal de extinderea utilizării ambalajelor din PET.

Studiul nu spune n

Situația României

Pentru România, studiul evidențiază că:

• PET reprezintă aproximativ 74,4% din plasticul utilizat în ambalajele pentru alimente și băuturi;
• PP reprezintă aproximativ 23,2%;
• celelalte tipuri de polimeri au ponderi reduse.

România este identificată și ca unul dintre statele unde cantitatea de ambalaje din plastic a crescut vizibil în perioada analizată.

Din studiul JRC rezultă că, pentru 2024, România are:

• aproximativ 152.919 tone PET pentru alimente și băuturi;
• 47.721 tone PP;
• 2.065 tone HDPE;
• totalul plasticului pentru aceste categorii fiind de aproximativ 205.500 tone.

Dar atenție: acestea sunt doar pentru sectoarele incluse în model (alimente, băuturi, produse de îngrijire, pet food etc.), nu pentru toate ambalajele introduse pe piață.

Aici apare deja un aspect foarte interesant: România declară către Eurostat că nu aplică niciun fel de estimări pentru free-riders, firme sub pragurile de raportare, subraportare sau alte corecții. Cantitățile puse pe piață sunt pur și simplu suma declarațiilor primite de la OIREP-uri și operatorii individuali.

Schimbări între materiale

Autorii au analizat dacă anumite materiale sunt înlocuite de altele.

Au identificat doar șapte cazuri clare de substituție.

Pentru România, la ambalajele pentru lapte:

• utilizarea cartonului pentru băuturi a scăzut cu aproximativ 26 puncte procentuale;
• PET a crescut cu 17 puncte procentuale;
• HDPE a crescut cu 14 puncte procentuale.

Autorii precizează însă că aceste modificări nu demonstrează neapărat o înlocuire deliberată a materialelor, ci pot reflecta și schimbări ale preferințelor consumatorilor sau ale structurii pieței.

O concluzie importantă

Un rezultat interesant este că nu există o corelație clară între cheltuielile populației pentru alimente și băuturi și cantitatea de ambalaje utilizată.

Cu alte cuvinte, țările care cheltuiesc mai mult pe alimente nu folosesc automat mai multe ambalaje. Diferențele sunt influențate în principal de:

• tipurile de produse consumate;
• materialele folosite pentru ambalare;
• structura pieței și preferințele consumatorilor.

Dacă privim studiul din perspectiva industriei ambalajelor, una dintre cele mai importante observații este că nu oferă o imagine dedicată asupra ambalajelor flexibile, deși acestea reprezintă una dintre categoriile cu cea mai rapidă evoluție și una dintre cele mai dificile din perspectiva reciclării și a cerințelor PPWR. Deci...JRC dezvoltă un model sofisticat pentru estimarea cantităților de ambalaje puse pe piață, dar nu diferențiază explicit ambalajele flexibile de cele rigide, deși această distincție devine tot mai importantă pentru politicile europene privind reciclabilitatea și economia circulară.