În decembrie 2025, un grup harnic de deputați PNL, în frunte cu Mircea Fechet, au venit cu o idee curajoasă: dacă tot avem Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), de ce să nu punem garanție și pe borș, oțet, apă distilată și, la o adică, pe orice borcan de zacuscă ce mișcă în piață?

A rezultat propunerea de modificare a Legea nr. 249/2015, cu ambiția declarată de a duce reciclarea la un nou nivel: dincolo de PET-ul de suc, direct în inima borcanului de murături.

Varianta inițială: Revoluția borcanului

În forma inițială, inițiativa era ambițioasă:

• Din 1 ianuarie 2027, SGR urma să se aplice și borșului, oțetului, apei distilate și băuturilor pe bază de cafea.
• Se introduceau reguli pentru ambalaje reutilizabile.
• Se stabileau dimensiuni exacte – diametre, înălțimi, greutăți maxime – de parcă borcanul urma să candideze la un concurs de frumusețe tehnică.
• Se prevedeau obiective anuale, procente minime, rotații, coduri de bare, coduri OR și un mic univers paralel de raportări.

Pe scurt, dacă aveai un borcan, aveai o responsabilitate istorică.

Senatul intervine: Minimalism legislativ cu drujba

Ajunsă la Senat, propunerea a intrat pe mâna Comisiei pentru mediu, care – cu o eficiență rar întâlnită – a adoptat un raport de admitere cu amendamente. Foarte multe amendamente. Atât de multe, încât, la final, inițiativa a rămas cu esențialul și fără aproape tot ce o făcea… ambițioasă.

Am spune noi, justificate în mare parte, pentru că inițiativa lovea in modelele de business cost-eficiente & funcționale ale producătorilor de băuturi.

Ce s-a întâmplat, concret?

1. Termenul s-a mutat

Aplicarea pentru noile categorii de ambalaje nu mai începe la 1 ianuarie 2027, ci la 1 ianuarie 2028. Borșul mai primește un an de libertate.

2. Ambalajele reutilizabile? La revedere

Alineatele care introduceau obligații serioase privind ambalajele reutilizabile au fost eliminate cu o seninătate votată în unanimitate. Procente minime? Eliminat. Obiective anuale? Eliminat. Calculul rotațiilor? Eliminat. Anexe noi? Eliminat.

Practic, tot ce presupunea un sistem mai sofisticat a fost șters metodic.

3. Dimensiunile borcanului nu mai sunt chestiune de stat

Specificațiile tehnice – volum între 0,1 și 3 litri, diametru minim și maxim, înălțime, greutate – au fost și ele eliminate. Borcanul românesc își recapătă libertatea geometrică.

4. Interdicțiile au rămas, dar mai târziu

Interdicția de a introduce pe piață produse neinscripționate potrivit HG 1074/2021 rămâne, dar se aplică din 2028, cu perioade de grație mai generoase pentru stocuri (până la 30 septembrie 2028).

5. Articole întregi – evaporate

Articolele privind sancțiuni, republicarea legii, obiectivele pentru comercianți, inclusiv pentru cei sub 100 mp, au fost eliminate aproape în bloc. Din ambiția de a reforma profund piața ambalajelor reutilizabile a rămas doar extinderea SGR la câteva produse noi, în variantă simplificată.

Ce a ieșit, de fapt?

Inițiativa deputatului Mircea Fechet a plecat la drum cu intenția de a disciplina borcanul, a responsabiliza sticla și a introduce o nouă eră a reutilizării. Senatul, plecând urechea la corul de proteste ale industriei, a decis însă că revoluția poate fi făcută, dar fără prea multă revoluție.

Rezultatul final seamănă cu o supă legislativă în care s-a pus multă verdeață la început, dar la final a rămas doar zeama limpede:

• Da, SGR se extinde.
• Nu, nu complicăm viața comercianților cu obiective anuale și calcule de rotație.
• Da, punem reguli.
• Dar să nu exagerăm cu entuziasmul.

În mod ironic, inițiativa care voia să aducă borcanul în rândul ambalajelor cu statut aproape strategic a fost, în Senat, ambalată mai discret și returnată într-o formă… reciclabilă politic.

Dacă ar exista un SGR pentru idei legislative, aceasta ar fi un caz școală: garanție depusă cu entuziasm, returnată cu amendamente și golită parțial de conținut.

Borșul rămâne, așadar, în istorie nu doar ca element esențial al ciorbei, ci și ca simbol al unei reforme care a vrut să fie amplă – și a ieșit, în final, atent dozată.