Consultare publică ANPC: proiectul de Lege privind normele comune de promovare a reparării bunurilor

În sfârșit a venit momentul. ANPC a luat inițiativa transpunerii legislației europene in domeniul reparabilității. Este vorba despre Directiva (UE) 2024/1799 a Parlamentului European și a  Consiliului din 13 iunie 2024 privind normele comune de promovare a reparării bunurilor și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivelor (UE) 2019/771 și (UE) 2020/1828, publicată în JO L2024/1799.

În prezent, în materia reparării bunurilor, sunt în vigoare următoarele reglementări, astfel:

-  Ordonanţa de urgenţă nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, aprobată prin Legea nr. 205/2023, transpune în legislaţia naţională Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2.394 şi a Directivei 2009/22/CE şi de abrogare a Directivei 1999/44/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 136 din 22 mai 2019.

Legislația propune ca înainte să furnizeze măsura corectivă pentru a aduce bunurile în conformitate, vânzătorul trebuie să informeze consumatorii cu privire la dreptul acestora de a alege între reparare și înlocuire, precum și cu privire la eventuala prelungire a perioadei de garanție, aspect ce nu este reglementat în actuala reglemetare.

- Legea nr. 414/2023 privind desfăşurarea acţiunilor în reprezentare pentru protecţia intereselor colective ale consumatorilor, transpune Directiva (UE) 2020/1.828 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acţiunile în reprezentare pentru protecţia intereselor colective ale consumatorilor şi de abrogare a Directivei 2009/22/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 409 din 4 decembrie 2020.

- Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, JO L 345, 27.12.2017,

Ținând cont de faptul că, din studiul elaborat la nivelul Comisie Europene, articolele care pot fi reparate sunt adesea aruncate, iar acest lucru duce la producerea a 35 de milioane de tone de deșeuri și a 261 de milioane de tone de emisii de gaze cu efect de seră în UE în fiecare an, costul înlocuirii (în loc de repararea) produselor pentru consumatori fiind estimat la aproape 12 miliarde EUR pe an.

În acest sens, pentru o abordare unitară la nivel comunitar,  este necesară transpunerea în legislația  națională a Directivei (UE) 2024/1799.

În acest articol ne vom propune nu o analiză a legislației ca atare pentru că ar fi un exercițiu lung și probabil deja cunoscut ci o explorare a unor aspecte mai puțin discutate și anume cum pot fi măsurate efectele legislației care urmează a fi adoptată care este impactul asupra platformelor care sunt un vector important al importurilor pe piața europeană cât și caracterul restrictiv al legislației în ce privește importurile necontrolate.

Cum pot fi măsurate efectele legislației privind promovarea reparării bunurilor

Adoptarea legislației privind promovarea reparării bunurilor marchează o schimbare importantă de direcție în politicile publice: de la protejarea consumatorului la momentul achiziției, către responsabilizarea actorilor economici pe întreaga durată de viață a produsului. Ca orice reformă structurală, succesul acestei inițiative nu poate fi evaluat doar prin numărul de sancțiuni aplicate sau prin gradul de transpunere formală, ci printr-un set coerent de indicatori de performanță (KPI) care să surprindă efectele economice, de mediu și de piață.

Repararea ca opțiune reală pentru consumator

Primul nivel de evaluare vizează comportamentul consumatorilor. Un indicator esențial este rata de alegere a reparării în detrimentul înlocuirii în caz de defect apărut după expirarea garanției legale. Creșterea acestui indicator ar semnala că repararea a devenit o opțiune viabilă din punct de vedere economic și informațional, nu doar una teoretică.

Un indicator complementar este costul mediu al reparației raportat la prețul unui produs nou. Scăderea acestui raport ar indica faptul că obligațiile privind piese de schimb, informații tehnice și prețuri „rezonabile” funcționează efectiv și reduc barierele economice care descurajează repararea.

Funcționarea pieței serviciilor de reparare

La nivel de piață, legislația își propune revitalizarea și profesionalizarea sectorului reparațiilor. Aici pot fi urmăriți indicatori precum numărul de reparatori activi (autorizați sau independenți) și evoluția lor în timp, precum și diversitatea geografică a acestora, inclusiv în afara marilor centre urbane.

Un alt indicator relevant este durata medie a unei reparații, de la solicitare până la predarea bunului. Reducerea acestui interval ar reflecta atât disponibilitatea pieselor de schimb, cât și organizarea mai eficientă a lanțurilor de service impuse de noul cadru legal.

Responsabilizarea producătorilor și importatorilor

Un obiectiv central al inițiativei este clarificarea responsabilității pentru produsele introduse pe piață. Din acest motiv, un indicator-cheie este procentul de produse pentru care există un operator economic identificabil în UE care îndeplinește obligația de reparare. Acest indicator este esențial în special pentru produsele vândute prin platforme online și importurile din afara UE.

De asemenea, poate fi monitorizat numărul de solicitări de reparare soluționate efectiv de producători, importatori sau reprezentanți autorizați, comparativ cu perioada anterioară intrării în vigoare a legii. Creșterea acestui volum ar arăta că obligația de reparare nu rămâne declarativă.

Impactul asupra duratei de viață a produselor

Unul dintre cele mai relevante, dar și mai dificil de măsurat efecte este extinderea duratei de utilizare a bunurilor. Acest lucru poate fi urmărit indirect prin indicatori precum vârsta medie a produselor în momentul scoaterii din uz sau numărul mediu de reparații per produs pe parcursul ciclului său de viață.

O creștere a acestor valori ar indica faptul că legislația reușește să schimbe logica de consum, mutând accentul de pe înlocuire pe întreținere și reparare.

Efecte asupra mediului și economiei circulare

La nivel macro, indicatorii de mediu devin esențiali. Un prim indicator este reducerea cantității de deșeuri electrice și electronice generate per capita, în special pentru categoriile de produse vizate de legislație. Chiar și stagnarea acestui indicator, în contextul creșterii consumului, ar putea fi interpretată ca un semnal pozitiv.

Un alt indicator relevant este reducerea emisiilor de CO₂ asociate producției de bunuri noi, estimată pe baza numărului de produse reparate în loc de înlocuite. Deși acest indicator este unul de tip estimativ, el este crucial pentru evaluarea contribuției reale a legii la obiectivele climatice.

Aplicarea și respectarea legii

În fine, eficacitatea cadrului legal poate fi evaluată prin indicatori de aplicare: numărul de controale efectuate, tipologia neconformităților identificate și ponderea sancțiunilor legate de nerespectarea obligației de reparare. Important nu este doar volumul sancțiunilor, ci și scăderea progresivă a neconformităților repetitive, care ar indica internalizarea regulilor de către piață.

Succesul legislației privind promovarea reparării bunurilor nu se va măsura printr-un singur indicator spectaculos, ci prin coerența unui set de indicatori care reflectă schimbări reale în comportamentul consumatorilor, în structura pieței și în responsabilitatea actorilor economici. Doar urmărind aceste efecte în mod sistematic se poate evalua dacă inițiativa legislativă reușește să transforme repararea din excepție într-o normă economică.

Efectul asupra importurilor

Pe scurt: va face importurile mai „responsabile”, mai costisitoare administrativ și mult mai selective, mai ales pentru bunurile vândute prin platforme online.

1. Importurile de bunuri: de la „adu și vinde” la „adu, repară și răspunde”

Această legislație mută explicit obligații de la producător către importator atunci când producătorul este din afara UE:

- dacă producătorul **nu este stabilit în UE** și **nu are reprezentant autorizat**, importatorul devine obligat legal să asigure repararea** bunului (art. 4 alin. 6) .

2.  Consecință practică? Pentru importuri din China, Turcia, SUA etc. importatorul trebuie să aibă:

  * acces la piese de schimb,

  * capacitate de reparare (internă sau subcontractată),

  * site cu informații privind prețuri orientative de reparație,

  * mecanisme logistice de preluare a produselor defecte.

Importul „low-cost, fără after-sales” devine neviabil pentru categoriile din Anexa II – electrocasnice, echipamente IT, etc.

Impactul specific asupra platformelor online (marketplace-uri)

Aici este lovitura reală:

a) Platformele care intermediază importuri directe (cross-border) Ex: vânzători din afara UE care vând direct către consumatori români prin platforme.

În practică:

* dacă **nu există importator UE clar identificabil**, iar produsul intră sub incidența cerințelor de reparabilitate, **distribuitorul** (adică entitatea care „pune pe piață” bunul) poate ajunge să preia obligația de reparare (art. 4 alin. 7) . Asta creează un risc juridic major pentru:

* platforme tip marketplace,

* operatori „fulfillment”,

* firme care doar „găzduiesc” vânzători extra-UE.

Rezultat probabil? platformele vor bloca anumite categorii de produse, vor impune condiții stricte de listare (service UE, piese, reprezentant), sau transfera costurile către vânzători.

b) Vânzările prin platforme = trasabilitate și transparență forțată

Legea impune:

* informații clare despre reparare,

* prețuri orientative,

* acces la reparații fără bariere software/hardware (art. 4 alin. 10–12) .

Pentru platforme, asta înseamnă:

* descrieri de produs mai lungi și mai riscante juridic,

* responsabilitate indirectă pentru afirmațiile făcute de vânzători,

* creșterea expunerii la sancțiuni ANPC.

3. Importurile de servicii (reparații, service la distanță)? Efectul e mixt:

Pozitiv:

* crește piața de **reparații independente**, inclusiv transfrontaliere;

* service-urile pot opera cross-border, dacă respectă cerințele de informare (formularul european).

Negativ:

* serviciile „opace” (fără preț, fără termen, fără identitate clară) devin neconforme;

* platformele de reparații vor fi forțate să standardizeze ofertele.

4. Efect structural: filtrarea importurilor

Pe termen mediu, legea va:

* reduce importurile de electronice ieftine, produse „semi-consumabile”, bunuri fără piese de schimb;

* va favoriza producători care au gândit deja design pentru reparare, importatori mari, integrați, produse recondiționate (explicit încurajate).

Pe scurt, nu este o barieră tarifară**, dar este o **barieră de conformare** – extrem de eficientă. Această legislație **nu oprește importurile**, dar le face imposibile fără responsabilitate post-vânzare. Pentru platforme, ea marchează trecerea de la „piață digitală neutră” la **actor cu risc juridic real**.