Editorial realizat de Dr. Ing. Stelian DUDUȘ
Termenii de „Seism” sau „Cutremur” sunt folosiți pentru descrierea mișcărilor pământului, respectiv vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.
Principalele caracteristici ale unui seism sunt:
- focarul (sinonim hipocentru) – punct teoretic din interiorul pământului unde apare declanşarea unui cutremur tectonic;
- epicentru – proiecţia focarului pe suprafaţa pământului;
- falie – fractură plană sau uşor curbă a scoarţei terestre în lungul căreia se produc deplasări;
- intensitate seismică – cuantificarea consecinţelor unui cutremur, pe o scară specifică de 12 grade, plecând de la efectele avute asupra populaţiei, a construcţiilor şi a mediului natural. Cele mai cunoscute scări de intensitate sunt: scara MM (Mercalli modificată), scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnik);
- izoseiste – curbe care delimitează, pe o hartă macroseismică, suprafeţele de egală intensitate seismică;
- magnitudine – parametru care măsoară cantitatea de energie eliberată de un cutremur, elaborat în 1935 de S.F. Richter, pe o scară de nouă grade;
- adâncimea focarului (hipocentrului) – distanţa pe verticală dintre epicentru şi focar.
După adâncime, cutremurele se clasifică astfel:
- de suprafaţă: între 0 - 50 km,
- intermediare: între 50 - 250 km,
- de adâncime: peste 250 km;
- microzonare seismică – împărţirea unei regiuni în sectoare caracterizate de aceleaşi efecte pentru un cutremur prevăzut, înregistrate la scări de 1:5000 până la 1:10000;
- predictibilitate – se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acestora şi observaţii în teren;
- factori de vulnerabilitate:
- construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat;
- clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau execuţie);
- densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse;
- informarea redusă (în special a populaţiei) despre cutremure.
- efecte:
- distrugerea sau avarierea construcţiilor civile (locuinţe, edificii sociale, culturale, religioase etc.);
- distrugerea sau avarierea construcţiilor industriale;
- distrugerea sau avarierea reţelelor de gospodărie publică (apă, gaz, termoficare, electricitate, telecomunicaţii, canal etc.);
- producerea unor efecte de masă (panică, stres etc.);
- generarea unor accidente nucleare sau chimice.
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea clădirilor conform normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de apărare împotriva efectelor cutremurului. - măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei; realizarea planurilor de protecţie şi intervenţie. - măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor; căutare-salvare; asistenţă medicală de urgenţă; reabilitarea facilităţilor ec.-soc. afectate; distribuirea de ajutoare.
