Calcularea și raportarea conținutului de plastic reciclat în sticlele de băuturi pe baza legislației deja adoptate și a propunerilor Comisiei Europene pare să fi generat un cadru extrem de birocratic și nefuncțional de implementare.
Am parcurs documentul „Response to the consultation” al Zero Waste Europe (ZWE), care comentează proiectul Comisiei Europene privind regulile de calcul, verificare și raportare a conținutului de plastic reciclat din sticlele de băuturi de unică folosință.
Documentul analizează propunerea Comisiei Europene de a stabili reguli comune pentru calcularea și raportarea conținutului de plastic reciclat în sticlele de băuturi de unică folosință. Zero Waste Europe salută această inițiativă, dar atrage atenția că metoda adoptată va crea un precedent pentru alte sectoare (ambalaje, textile, auto) și, prin urmare, trebuie să fie una clară, transparentă și corectă.
Organizația subliniază importanța recunoașterii doar a deșeurilor post-consum ca sursă de plastic reciclat, pentru a încuraja colectarea separată și pentru a evita introducerea unor „portițe” care ar permite folosirea deșeurilor pre-consum (resturi industriale), cea ce nu ar contribui la reducerea poluării cu plastic. Se solicită alinierea definițiilor din această decizie cu alte regulamente europene, precum Regulamentul privind ambalajele (PPWR), pentru a asigura coerență legislativă.
O critică centrală vizează introducerea unui sistem de masă echilibrată (mass balance) pentru a contabiliza plasticul reciclat prin tehnologii chimice. ZWE atrage atenția că acest sistem este opac, complex și ușor de manipulat, ceea ce poate duce la raportări înșelătoare și la „greenwashing”. În plus, lipsa unei definiții clare a „reciclării chimice” și faptul că multe dintre aceste tehnologii (de exemplu piroliza) ridică probleme de siguranță chimică și de eficiență ecologică pun sub semnul întrebării utilitatea lor reală în economia circulară.
Organizația mai arată că metodologia propusă se bazează pe proceduri tehnice complicate (precum cromatografia gazoasă și evaluarea „punctului maxim de fierbere”), care nu doar că sunt greu de aplicat uniform, dar și generează costuri administrative ridicate pentru companii și autorități. În plus, lipsa unor cerințe clare de testare și de trasabilitate sporește riscul ca reciclarea chimică să fie supraevaluată.
În privința aplicării și controlului, ZWE avertizează că autoritățile naționale nu au suficiente resurse pentru a verifica acest sistem, mai ales când este vorba despre plastic importat din afara UE. De asemenea, documentul critică lipsa unor sancțiuni ferme pentru nerespectarea obligațiilor, subliniind că diferența mare de preț dintre plasticul virgin și cel reciclat descurajează companiile să folosească rPET, ceea ce face necesară introducerea unor penalități mai severe pentru a stimula schimbarea de comportament.
ZWE o spune deschis – propunerea nu este Consistentă cu actualul trend al simplificării foarte la modă în Uniunea Europeană.
Iată o listă scurtă cu principalele recomandări de politici formulate de Zero Waste Europe (ZWE) în document:
Recomandări cheie („policy takeaways”)
- Excluderea deșeurilor pre-consum din calculul conținutului reciclat, chiar și atunci când sunt amestecate cu deșeuri post-consum.
- Alinierea definițiilor cu Regulamentul privind ambalajele (PPWR), prin introducerea așa-numitei „mirroring clause”, pentru coerență legislativă.
- Eliminarea conceptelor ambigue, precum „output cu dublă utilizare” și „cale de reciclare”, care pot fi folosite pentru raportări înșelătoare.
- Clarificarea termenilor prin introducerea definițiilor din legislația existentă (ex. REACH pentru „intermediar”, definiții pentru „polimer” și „monomer”).
- Limitarea aplicării mass balance doar la părțile sticlei care nu intră sub incidența Regulamentului 2022/1616 (ex. capace, dopuri).
- Prioritizarea reciclării mecanice față de reciclarea chimică, deoarece are performanțe de mediu mai bune.
- Stabilirea unor criterii de sustenabilitate pentru toate tehnologiile de reciclare, în linie cu PPWR.
- Simplificarea metodologiei: în loc de proceduri complexe (ex. cromatografie gazoasă, punct de fierbere maxim), să se facă o contabilizare directă a pierderilor și a utilizărilor ca combustibil la fiecare etapă.
- Întărirea trasabilității: reguli clare privind frecvența testelor și verificărilor pentru a evita raportări neuniforme și „greenwashing”.
- Introducerea de sancțiuni ferme și penalități mai mari pentru utilizarea plasticului virgin, astfel încât să devină mai scump decât rPET și să stimuleze cererea de material reciclat.
În concluzie, ZWE propune simplificarea și clarificarea metodologiei, eliminarea conceptelor ambigue („output cu dublă utilizare”, „cale de reciclare”), prioritizarea reciclării mecanice față de cea chimică și introducerea unor criterii de sustenabilitate clare pentru toate tehnologiile. Numai astfel noul cadru legislativ va putea sprijini o adevărată economie circulară a plasticului și va contribui la reducerea poluării și protejarea sănătății publice.