Săptămâna aceasta au avut loc evoluții interesante în ceea ce privește pachetul legislativ „Environmental Omnibus” și cerințele referitoare la Reprezentantul Autorizat (RA) în cadrul Regulamentului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR).

Comisia pentru mediu (ENVI) a Parlamentului European a susținut suspendarea temporară a obligației privind desemnarea unui RA pentru microîntreprinderile și întreprinderile mici din UE care își desfășoară activitatea transfrontalier. Este important de menționat că acest lucru nu echivalează cu o scutire de la obligațiile privind responsabilitatea extinsă a producătorului (REP) în sine; cerințele de înregistrare, raportare și cele financiare rămân în vigoare.

În paralel, Consiliul Uniunii Europene a reluat discuțiile, după ce statele membre sistaseră anterior examinarea acestei părți a pachetului „Omnibus”. Există acum o recunoaștere tot mai largă a faptului că normele actuale pot genera o sarcină administrativă disproporționată pentru producătorii mai mici, deși statele membre încă dezbat care ar fi soluția optimă.

Un aspect interesant îl reprezintă diferența de abordare între cele două instituții:

Parlamentul a optat pentru o scutire bazată pe dimensiunea companiei.
În cadrul Consiliului, discuțiile s-au concentrat mai degrabă pe ideea ca proporționalitatea să fie raportată la cantitatea efectivă de ambalaje introdusă pe piața unui alt stat membru. Germania, de exemplu, a propus deja un prag de 10 tone; Olanda a propus 600 kg, Austria între 0,5 și 1 tonă, iar Cehia între 1 și 10 tone.

Deși poate părea o chestiune tehnică, distincția este importantă: statele membre subliniază că o microîntreprindere poate introduce pe piață volume semnificative de ambalaje, în timp ce o companie mai mare ar putea vinde cantități foarte mici într-un alt stat membru. Prin urmare, provocarea nu este doar simplificarea normelor, ci găsirea unei modalități de a face acest lucru fără a crea noi lacune legislative sau oportunități pentru evitarea obligațiilor (fenomenul de „free-riding”).

Pachetul „Environmental Omnibus” ar putea oferi o soluție pe termen scurt. Totuși, o chestiune de fond, cu caracter structural, va trebui abordată prin intermediul Legii privind economia circulară: cum putem simplifica și armoniza mai bine sistemul REP la nivelul Pieței Unice, menținând în același timp o responsabilitate solidă a producătorului?

Sursa: https://lnkd.in/p/dMkQsbJ9