După mai bine de patru ani de elaborare tehnică și consultări, Comisia Europeană se apropie de instituirea unui cadru comun pentru încetarea statutului de deșeu al materialelor plastice reciclate. Votul favorabil al statelor membre în cadrul Technical Adaptation Committee (TAC), din 5 noiembrie 2026, marchează un pas important către eliminarea fragmentării legislative din piața europeană. Miza este considerabilă: transformarea materialelor plastice reciclate care îndeplinesc condițiile de calitate și siguranță din deșeuri în produse care pot circula liber pe piața unică.
Industria europeană a reciclării materialelor plastice se află în fața unei schimbări legislative cu potențialul de a modifica semnificativ condițiile de funcționare ale pieței. Statele membre au votat favorabil, în cadrul reuniunii Technical Adaptation Committee (TAC) din 5 noiembrie 2026, proiectul de stabilire a unor criterii armonizate la nivelul Uniunii Europene pentru încetarea statutului de deșeu (End-of-Waste – EoW) al materialelor plastice reciclate.
Articolul de mai jos descrie conținutul probabil al regulamentului pe baza proiectului Comisiei Europene notificat la 6 august 2026 în cadrul procedurii OMC, inclusiv anexele tehnice.
Decizia vine după un proces de elaborare tehnică desfășurat pe parcursul a peste patru ani de către Comisia Europeană și Centrul Comun de Cercetare (Joint Research Centre – JRC), cu participarea și contribuția organizațiilor reprezentative ale sectorului, între care FEAD – European Waste Management Association.
Importanța acestei inițiative depășește dimensiunea unei simplificări administrative. În prezent, absența unor criterii europene unitare face ca același material plastic reciclat să poată fi considerat produs într-un stat membru și deșeu în altul. Diferențele de interpretare și de aplicare a legislației generează costuri suplimentare, incertitudine contractuală și obstacole în comercializarea materialelor secundare. FEAD estimează că lipsa unor criterii armonizate pentru plastic generează pierderi de aproximativ 120 de milioane de euro anual pentru reciclatorii europeni.
Prin noul regulament, Comisia urmărește să creeze condițiile pentru ca materialele plastice reciclate care îndeplinesc cerințe tehnice, de mediu și de calitate bine definite să poată fi comercializate ca produse, nu ca deșeuri. Este, în esență, o încercare de a apropia legislația de realitatea industrială a reciclării și de a consolida piața europeană a materiilor prime secundare.
Un cadru european comun pentru reciclarea mecanică și reciclarea cu solvenți
Un prim element important al viitorului regulament îl reprezintă domeniul său de aplicare. Criteriile sunt concepute pentru deșeurile din polimeri termoplastici și amestecurile acestora, indiferent de tipul polimerului sau de proveniența deșeurilor. Sunt vizate, prin urmare, fluxuri importante pentru industria europeană, precum polietilena (PE), polipropilena (PP), polietilen-tereftalatul (PET), polistirenul (PS) și PVC-ul.
Proiectul se referă la două categorii de operațiuni de reciclare: reciclarea mecanică și reciclarea pe bază de solvenți, cunoscută și sub denumirea de reciclare prin dizolvare. Elementul comun al acestor tehnologii este faptul că nu urmăresc modificarea intenționată a lanțurilor moleculare ale polimerilor. În cazul reciclării mecanice sunt incluse operațiuni precum sortarea, mărunțirea, spălarea, uscarea, regranularea și compoundarea. În cazul reciclării cu solvenți, materialul plastic este dizolvat, iar polimerii sunt separați ulterior de aditivi și de alte componente.
Această delimitare tehnologică este importantă. Criteriile nu sunt concepute, în forma proiectului analizat, pentru a acoperi toate procesele care intră în categoria largă a reciclării chimice. Piroliza, depolimerizarea și procesele care presupun degradarea sau transformarea chimică intenționată a lanțurilor polimerice nu intră în domeniul actual al regulamentului. Comisia indică însă posibilitatea unei revizuiri ulterioare, în funcție de evoluția tehnologiilor și de experiența dobândită în aplicarea noilor reguli.
O altă precizare relevantă este că simpla sortare a deșeurilor sau verificarea lor vizuală nu sunt suficiente pentru obținerea statutului End-of-Waste. Materialul trebuie să parcurgă efectiv operațiunile de reciclare necesare pentru a deveni o materie primă secundară utilizabilă în producția de noi articole din plastic.
Cinci condiții cumulative pentru încetarea statutului de deșeu
Nucleul regulamentului îl reprezintă stabilirea unor condiții cumulative pe care trebuie să le îndeplinească materialul rezultat din reciclare. Statutul End-of-Waste nu va fi acordat automat la ieșirea din instalația de reciclare, ci numai dacă sunt respectate simultan cerințele privind materialul de intrare, procesul tehnologic, calitatea produsului rezultat, declarația de conformitate și sistemul de management al calității.
Prima condiție privește calitatea și proveniența deșeurilor introduse în instalație. Operatorii vor trebui să demonstreze că materialele acceptate nu sunt deșeuri periculoase sau că au fost supuse unui tratament prealabil prin care au pierdut această clasificare. De asemenea, trebuie controlată prezența substanțelor periculoase, a substanțelor restricționate prin Regulamentul REACH și a poluanților organici persistenți (POPs). În anumite situații, deșeurile care conțin concentrații ridicate de POPs pot fi acceptate numai dacă există operațiuni de pretratare sau procese capabile să asigure respectarea limitelor legale în materialul rezultat.
Proiectul permite utilizarea deșeurilor provenite dintr-o gamă largă de surse, dar introduce și excluderi. De exemplu, deșeurile medicale nu pot fi utilizate ca materie primă, cu excepția deșeurilor plastice nepericuloase colectate separat la sursă. Sunt excluse și produsele de igienă absorbante utilizate. O atenție specială este acordată materialelor provenite din echipamente electrice și electronice, vehicule scoase din uz, deșeuri din construcții și demolări sau baterii, tocmai pentru că acestea pot conține substanțe periculoase care necesită tratamente specifice.
A doua condiție se referă la procesul de reciclare. Instalația trebuie să aplice toate operațiunile necesare pentru obținerea unui material utilizabil în producția de noi produse din plastic. Materialele de intrare eligibile trebuie depozitate separat de cele neeligibile, iar materialele rezultate care îndeplinesc criteriile EoW trebuie păstrate separat de cele care nu le îndeplinesc. Această separare este esențială pentru evitarea contaminării și pentru asigurarea trasabilității.
În plus, operațiunile de reciclare nu trebuie să modifice intenționat lanțurile moleculare ale polimerilor, fiind admise doar mici creșteri ale masei moleculare. Succesiunea operațiunilor tehnologice trebuie documentată în sistemul de management al calității.
A treia condiție privește calitatea materialului rezultat. Acesta trebuie să fie utilizabil în mod direct pentru fabricarea unor noi produse din plastic sau a unor articole care conțin componente din plastic. Trebuie să respecte legislația europeană aplicabilă produselor, cerințele privind substanțele chimice și specificațiile sau standardele industriale relevante, inclusiv cerințele convenite cu clienții. Cu alte cuvinte, materialul nu trebuie doar să arate și să se comporte ca un granulat reciclabil, ci să poată fi comercializat și utilizat în condiții tehnice și juridice bine definite.
A patra condiție este emiterea unei declarații de conformitate pentru materialul care a încetat să mai fie deșeu. Producătorul sau importatorul trebuie să documenteze îndeplinirea criteriilor și să transmită declarația următorului operator din lanțul comercial.
În fine, a cincea condiție este implementarea unui sistem documentat de management al calității, care să permită demonstrarea respectării tuturor cerințelor. Acesta nu reprezintă doar o formalitate administrativă, ci instrumentul prin care operatorul trebuie să dovedească permanent că procesele sale sunt controlate, verificabile și reproductibile.
Pragul de 1,9%: criteriul care poate schimba practicile industriale
Probabil cea mai discutată prevedere a proiectului este introducerea unui prag cantitativ pentru materialele străine prezente în plasticul reciclat. Conform textului publicat de Comisie, cantitatea totală de materiale străine din materialul rezultat trebuie să fie mai mică de 1,9%, calculată în raport cu masa materialului uscat, fără umiditate.
Prin materiale străine se înțeleg atât polimerii care nu intră în domeniul regulamentului, cât și materialele non-plastice care pot rămâne în materialul reciclat: metale, hârtie, sticlă, lemn, pământ, nisip, praf, ceramică și alte impurități.
Pragul nu trebuie confundat cu limita de contaminare de 2% prevăzută de Regulamentul privind transferurile de deșeuri (UE) 2024/1157 pentru anumite transporturi de deșeuri plastice clasificate la rubrica B3011. Cele două valori au funcții juridice diferite. Comisia justifică pragul EoW de sub 1,9% tocmai prin necesitatea de a menține o distincție clară între condițiile pentru clasificarea deșeurilor destinate exportului și cele pentru recunoașterea materialului reciclat ca produs.
Verificarea nu se va limita la o inspecție vizuală. Proiectul prevede prelevarea unor probe reprezentative din materialul rezultat, uscarea acestora și determinarea gravimetrică a conținutului de materiale străine. Pot fi utilizate și tehnici analitice complementare, precum cromatografia sau spectroscopia în infraroșu. Frecvența prelevării probelor trebuie stabilită în funcție de riscul de variație a compoziției materialului și de istoricul rezultatelor.
Pentru operatori, această cerință poate însemna investiții în laboratoare, echipamente de control, proceduri de eșantionare și o monitorizare mai riguroasă a calității deșeurilor de intrare. În același timp, pragul creează un reper comun pentru relația comercială dintre reciclator și procesatorul care cumpără granulatul.
Este important de observat că procentul de 1,9% nu reprezintă o garanție generală că materialul este sigur sau conform pentru orice utilizare. Cerințele privind substanțele periculoase, REACH, POPs și specificațiile produsului se aplică separat și trebuie respectate în continuare.
Trasabilitate și declarație electronică pentru fiecare lot
O schimbare importantă pentru circuitul comercial al materialelor reciclate este introducerea unei declarații de conformitate obligatorii pentru fiecare transport (consignment) de material care îndeplinește criteriile End-of-Waste.
Declarația va trebui să fie emisă în format electronic de producător sau importator și transmisă următorului operator din lanțul comercial. Documentul va conține informații precum:
- identificarea unică a lotului;
- producătorul sau importatorul și datele sale de identificare;
- cantitatea materialului, exprimată în tone;
- categoria materialului reciclat;
- specificațiile tehnice sau standardele industriale respectate;
- confirmarea îndeplinirii criteriilor privind materialele de intrare, procesul de reciclare și calitatea produsului;
- confirmarea respectării cerințelor privind substanțele periculoase, REACH și POPs;
- informații privind sistemul de management al calității.
Documentul trebuie păstrat de producător sau importator pentru o perioadă de cel puțin trei ani de la emitere și pus la dispoziția autorităților competente la solicitarea acestora.
Această prevedere are o semnificație comercială importantă. În locul unui sistem în care statutul materialului este apreciat diferit în funcție de legislația națională și de interpretarea autorităților, se conturează un mecanism european comun, bazat pe documente standardizate și trasabilitatea fiecărui lot.
Sistemul de management al calității: verificare externă la fiecare trei ani
Producătorii de materiale plastice reciclate vor trebui să implementeze un sistem de management al calității care să acopere întregul proces, de la recepția deșeurilor până la livrarea materialului rezultat.
Acesta va include proceduri documentate pentru controlul deșeurilor de intrare, evaluarea riscurilor, monitorizarea operațiunilor tehnologice, verificarea calității produsului, prelevarea și analiza probelor, înregistrarea rezultatelor, gestionarea reclamațiilor clienților și corectarea neconformităților.
Un element important este obligația verificării sistemului de către un organism extern acreditat. Proiectul prevede că verificarea trebuie realizată la fiecare trei ani de către un organism de evaluare a conformității sau un verificator de mediu care îndeplinește condițiile de acreditare.
Pentru sector, aceasta înseamnă trecerea de la simpla demonstrare a calității produsului finit la certificarea unui sistem de control al întregului proces de reciclare.
Operatorii mari, care au deja sisteme de management al calității și proceduri de control bine dezvoltate, vor putea integra mai ușor noile cerințe. Pentru instalațiile mici și mijlocii, însă, implementarea procedurilor, costurile de laborator și verificarea externă ar putea reprezenta o povară suplimentară.
Aici va exista o provocare importantă pentru autoritățile de implementare: criteriile trebuie să fie suficient de riguroase pentru a garanta calitatea materialului, dar nu atât de costisitoare încât să devină un obstacol pentru reciclatori, în special pentru IMM-uri.
Importurile: aceleași reguli pentru materialele reciclate din afara Uniunii
Poate una dintre cele mai importante dimensiuni economice ale viitorului regulament este extinderea cerințelor asupra materialelor plastice reciclate provenite din instalații situate în afara Uniunii Europene.
Importatorii care doresc să introducă pe piața europeană materiale reciclate ca produse, și nu ca deșeuri, vor trebui să solicite furnizorilor din țări terțe implementarea unui sistem de management al calității echivalent cu cel impus reciclatorilor europeni.
Acest sistem va trebui verificat de organisme care îndeplinesc condițiile de acreditare sau licențiere prevăzute în regulament.
În cazul în care importatorul nu poate demonstra respectarea acestor cerințe, materialul importat va fi considerat deșeu și va trebui să respecte Regulamentul privind transferurile de deșeuri (UE) 2024/1157.
Măsura are potențialul de a influența concurența dintre reciclatorii europeni și furnizorii din Asia sau din alte regiuni ale lumii. Până acum, diferențele dintre cerințele aplicabile în statele membre și cele din țările terțe puteau crea situații în care materialele importate beneficiau de condiții comerciale diferite față de cele produse în Uniune.
Prin introducerea unor obligații de verificare a sistemelor de management al calității și pentru furnizorii externi, Comisia încearcă să creeze condiții concurențiale mai echilibrate. Rămâne însă de văzut cât de ușor vor putea fi aplicate aceste cerințe în relația cu furnizorii din jurisdicții în care sistemele de acreditare și control sunt diferite.
O limitare importantă pentru exporturile din UE
Proiectul introduce și o condiție suplimentară pentru materialele reciclate care urmează să fie exportate în afara Uniunii Europene.
În această situație, materialul rezultat trebuie să conțină un singur tip de polimer termoplastic, cu o excepție pentru amestecurile de polietilenă (PE), polipropilenă (PP) și/sau PET.
Această prevedere trebuie înțeleasă în contextul Regulamentului privind transferurile de deșeuri. Comisia urmărește să evite situațiile în care materialele care nu ar putea fi exportate ca deșeuri ar obține artificial statutul de produs prin aplicarea criteriilor EoW.
Este o delimitare care poate influența strategiile comerciale ale reciclatorilor, în special ale celor care produc materiale din fluxuri mixte și care comercializează o parte din producție pe piețe din afara UE.
End-of-Waste nu înseamnă automat plastic reciclat pentru contact alimentar
O precizare necesară privește utilizarea materialelor plastice reciclate în ambalaje și alte articole destinate contactului cu alimentele.
Obținerea statutului End-of-Waste nu echivalează automat cu îndeplinirea condițiilor pentru contact alimentar. Materialele respective trebuie să respecte în continuare Regulamentul (CE) 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și Regulamentul (UE) 2022/1616 privind materialele și obiectele din plastic reciclat destinate contactului cu alimentele.
Prin urmare, chiar dacă un material reciclat a încetat să fie deșeu, acesta poate necesita operațiuni suplimentare de decontaminare și validare înainte de a putea fi utilizat în aplicații alimentare.
Este o distincție importantă, mai ales în contextul obiectivelor europene privind creșterea conținutului reciclat în ambalajele din plastic. Criteriile EoW rezolvă problema statutului juridic al materialului, nu toate problemele privind utilizarea sa finală.
Ce înseamnă această schimbare pentru piața europeană și pentru România?
Introducerea criteriilor armonizate End-of-Waste poate deveni unul dintre instrumentele importante pentru dezvoltarea pieței europene a materiilor prime secundare. În primul rând, elimină o parte dintre barierele administrative care apar atunci când materialele reciclate traversează frontierele naționale. Un material care îndeplinește criteriile europene va putea fi comercializat ca produs în toate statele membre, fără ca operatorul să fie nevoit să obțină recunoașteri diferite în fiecare jurisdicție.
În al doilea rând, se poate îmbunătăți predictibilitatea relațiilor comerciale. Producătorii de granule reciclate, compounderii și procesatorii vor avea un set comun de referințe pentru calitatea și statutul juridic al materialelor. Contractele comerciale vor putea include mai ușor specificații comune, iar costurile asociate transportului și documentației pentru deșeuri ar putea scădea.
În al treilea rând, recunoașterea materialului reciclat ca produs poate facilita accesul la noi piețe și poate încuraja investițiile în instalații de reciclare. Pentru companiile care activează în domeniul reciclării, diferența dintre a comercializa un deșeu și a comercializa o materie primă secundară nu este doar terminologică. Ea influențează transportul, depozitarea, contractarea, răspunderea operatorilor și relația cu clienții industriali.
Pentru România, efectele ar putea fi semnificative. Piața locală a reciclării materialelor plastice are nevoie atât de investiții în capacități industriale, cât și de o piață predictibilă pentru materialele rezultate. Un cadru european comun ar putea facilita comercializarea granulelor reciclate către procesatori din alte state membre și ar putea reduce dezavantajele operatorilor români care se confruntă cu interpretări administrative diferite de la o piață la alta.
În același timp, noile cerințe vor impune o disciplină industrială mai ridicată. Controlul deșeurilor de intrare, identificarea contaminanților, verificarea substanțelor periculoase, documentarea proceselor și certificarea sistemelor de management al calității vor deveni elemente esențiale pentru accesul la piața europeană.
Nu trebuie ignorat nici riscul ca operatorii cu capacități financiare și tehnologice reduse să întâmpine dificultăți în adaptare. Dacă cerințele de monitorizare și certificare vor genera costuri disproporționate, o parte dintre instalațiile mici ar putea fi dezavantajate. În acest sens, implementarea criteriilor trebuie însoțită de o abordare realistă a costurilor și de acces la servicii de testare și certificare.
O piesă importantă în arhitectura economiei circulare europene
Noile criterii End-of-Waste trebuie privite și în contextul mai larg al politicilor europene privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, în special al Regulamentului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR).
Obiectivele europene de creștere a reciclării și a conținutului reciclat în ambalaje nu pot fi realizate doar prin colectarea unor cantități mai mari de deșeuri. Este nevoie de o piață funcțională pentru materialele rezultate, de cerere industrială, de standarde de calitate și de condiții comerciale care să permită utilizarea efectivă a materiilor prime secundare.
Din această perspectivă, criteriile EoW reprezintă o verigă esențială între colectare, reciclare și utilizarea materialelor reciclate în producție. Ele nu garantează automat existența cererii, competitivitatea prețurilor sau atingerea țintelor de conținut reciclat, dar contribuie la eliminarea unei bariere juridice care a afectat dezvoltarea pieței europene.
Un aspect de urmărit va fi și revizuirea regulamentului în funcție de evoluția tehnologică. Proiectul prevede evaluarea sa de către Comisie cel târziu până la 1 ianuarie 2029, ceea ce ar putea deschide calea includerii unor tehnologii care nu sunt acoperite în prezent.
Votul favorabil din 5 noiembrie 2026 reprezintă un moment important în procesul de adoptare. Urmează finalizarea procedurilor instituționale și publicarea regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Potrivit anunțului FEAD, criteriile vor deveni aplicabile la șase luni după publicare.
Fiind vorba despre un regulament de punere în aplicare, acesta va fi direct aplicabil în statele membre, fără a necesita transpunerea într-o lege națională. Va fi însă necesară adaptarea procedurilor administrative și a practicilor de control pentru aplicarea uniformă a noilor cerințe.
Miza reală a acestei decizii este trecerea de la o piață europeană în care plasticul reciclat este încă tratat, în numeroase situații, ca un flux de deșeuri supus unor reguli diferite, la o piață în care materialele secundare de calitate pot circula ca produse. Este o schimbare de paradigmă necesară pentru economia circulară, dar și un test pentru capacitatea industriei europene de a produce materiale reciclate competitive, trasabile și conforme cu cerințele unei piețe tot mai exigente.
Documente de referință: