Autor: Thomas Lundkvist/https://lnkd.in/p/dvYRt_PQ/

UE urmărește reguli de mediu care ar putea remodela modul în care hainele second-hand sunt comercializate și reutilizate la nivel mondial. O parte a justificării este că cantități mari de deșeuri inutilizabile sunt exportate ca îmbrăcăminte reutilizabilă. Dar, după ce o investigație de un an a pus la îndoială această afirmație, Reuse News a solicitat Comisiei Europene dovezile. Aceasta nu a putut demonstra amploarea problemei.

Miza se extinde dincolo de gestionarea deșeurilor. Dacă controalele mai stricte fac ca îmbrăcămintea reutilizabilă să fie mai scumpă sau mai dificil de comercializat la nivel internațional, acestea ar putea reduce accesul la haine accesibile și ar putea afecta locurile de muncă și veniturile din țările cu venituri mici. De asemenea, ar putea slăbi beneficiile climatice ale reutilizării dacă hainele sunt aruncate mai devreme sau înlocuite cu articole de îmbrăcăminte nou fabricate. Materializarea acestor riscuri depinde de modul în care regulile sunt concepute și aplicate. Dar ele fac ca dovezile din spatele intervenției să fie relevante.

Reuse News a examinat studiile, a urmărit cifrele repetate pe scară largă și a vizitat locații prezentate ca dovezi ale unei crize a deșeurilor textile. Aceste constatări au determinat Comisia să pună o întrebare simplă: ce dovezi arată că acest lucru se întâmplă la scara pretinsă?

Distincția contează. Îmbrăcămintea care este deja inutilizabilă atunci când este exportată este o problemă diferită de îmbrăcămintea care devine deșeu după o utilizare ulterioară. Cu toate acestea, afirmațiile despre ambele apar frecvent în discuțiile despre consecințele asupra mediului ale comerțului cu bunuri second-hand.

Mai multe măsuri și propuneri de politici ale UE sunt destinate, în parte, să împiedice deșeurile textile să treacă granițele deghizate în bunuri reutilizabile. UE a insistat, de asemenea, pentru acțiuni internaționale prin intermediul Convenției de la Basel, unde guvernele iau în considerare opțiuni pentru abordarea transporturilor de deșeuri textile, inclusiv modul de a distinge deșeurile de textilele reutilizabile.

Întrebarea pe care Reuse News a adresat-o Comisiei a fost despre dovezile care stau la baza acestei abordări: cum știu factorii de decizie că o parte substanțială a îmbrăcămintei exportate pentru reutilizare este deja nevandabilă sau inutilizabilă?

Un an de examinare a precedat întrebările.
Înainte de a se adresa Comisiei, Reuse News petrecuse un an investigând afirmațiile din spatele dezbaterii privind exportul de deșeuri textile. Am examinat studii și documente de politici, am urmărit cifrele repetate frecvent și am efectuat rapoarte de teren în Ghana și Kenya.

O afirmație centrală a fost că 40% din îmbrăcămintea second-hand care ajunge în Ghana devine deșeu. Examinarea noastră a constatat că dovezile disponibile nu justificau certitudinea cu care această cifră era repetată în mod curent.

De asemenea, am vizitat locații din Ghana prezentate în mod repetat ca dovezi ale unei crize a deșeurilor textile. Acumulările pe care le-am examinat constau predominant din plastic și alte deșeuri. Acestea nu au confirmat imaginea unor cantități uriașe de îmbrăcăminte importată, inutilizabilă, transmisă de acoperirea internațională.

Alte cercetări au indicat proporții substanțial mai mici de îmbrăcăminte inutilizabilă decât cifrele care domină dezbaterea publică. Luate împreună, investigația nu a stabilit o problemă de export de deșeuri la amploarea susținută în mod obișnuit. Mai multe constatări au indicat în direcția opusă.

Totuși, aceste afirmații contribuiau deja la modelarea discuțiilor politice și de reglementare internațională.

În acest context, Reuse News a contactat Comisia.

Rugată să stabilească amploarea, Comisia nu a furnizat nicio estimare robustă. Corespondența a început în iunie și a continuat până în septembrie.

Reuse News a întrebat pe ce dovezi fiabile se baza Comisia atunci când a evaluat exporturile de deșeuri textile către țările africane. Ulterior, am subliniat întrebarea: ce date au arătat că o parte semnificativă a îmbrăcămintei exportate către piețe precum Ghana era nevandabilă la importare, în loc să devină deșeu după o utilizare ulterioară?

Comisia a făcut trimitere la statisticile, rapoartele și studiile comerciale ale Reuse News.

Examinarea acestui material nu a găsit nicio estimare robustă care să stabilească proporția de îmbrăcăminte exportată pentru reutilizare care era deja inutilizabilă. Sursele au abordat diferite piețe, etape ale lanțului de aprovizionare și definiții ale deșeurilor. Constatările lor nu au stabilit o imagine consistentă a amplorii presupusei probleme.

Statisticile comerciale pot documenta volumul și destinațiile exporturilor de textile. Acestea nu stabilesc, prin ele însele, câtă îmbrăcăminte declarată pentru reutilizare este de fapt inutilizabilă.

Răspunsurile tehnice au venit cu o restricție: acestea nu trebuiau citate sau atribuite. Deși comisarul Jessika Roswall a furnizat un comentariu general cu privire la ambițiile UE în domeniul textilelor, acesta nu a răspuns la întrebarea specifică despre amploarea deșeurilor exportate ca îmbrăcăminte reutilizabilă.

La începutul lunii septembrie, Reuse News și-a prezentat evaluarea direct Comisiei: cercetările disponibile au oferit constatări contradictorii și nicio cifră robust stabilită pentru amploarea problemei. A fost aceasta o interpretare corectă? Am solicitat în mod explicit un răspuns oficial, consemnat oficial.

Nu a urmat nicio confirmare sau rectificare oficială a acestei evaluări.

Corespondența nu clarifică motivele pentru care Comisia a refuzat să abordeze această evaluare în mod oficial. Rezultatul este că publicul rămâne fără o explicație oficială cu privire la modul în care Comisia interpretează constatările contradictorii, care este amploarea exporturilor de deșeuri pe care o consideră dovedită sau în ce măsură incertitudinea afectează argumentația sa în favoarea unor controale mai stricte.

Stabilirea unui procent exact nu este o condiție prealabilă pentru adoptarea unor măsuri politice. Guvernele pot fi nevoite să acționeze pe baza unor dovezi incomplete. Însă, în acest context, devine cu atât mai importantă explicarea dovezilor și a limitărilor acestora. Refuzând să răspundă oficial la această întrebare, Comisia a lăsat un aspect central al raționamentului său în afara posibilității de verificare publică: în ce măsură dovezile prezentate susțin intervenția propusă?

Măsurile politice avansează, deși amploarea fenomenului rămâne nedemonstrată.
Agenda mai amplă a UE în domeniul textilelor vizează diverse aspecte, precum colectarea deșeurilor, responsabilitatea producătorilor și reciclarea. Prevenirea exportului de deșeuri sub masca unor articole de îmbrăcăminte reutilizabile constituie o componentă a acestei agende.

Totuși, atunci când această preocupare este invocată pentru a justifica impunerea unor controale mai stricte asupra comerțului cu produse second-hand, fundamentul probatoriu devine esențial.

Procesul de la Basel ar putea influența clasificarea textilelor (dacă sunt considerate sau nu deșeuri) și cerințele aplicabile în cazul trecerii frontierelor. Deciziile privind această delimitare au consecințe pentru exportatori, importatori și pentru persoanele ale căror afaceri și mijloace de subzistență depind de reutilizare.

Investigația realizată de *Reuse News* a pus sub semnul întrebării amploarea problemei invocate pentru a justifica această intervenție. Am solicitat Comisiei să prezinte dovezile care ar putea susține această evaluare. După luni de corespondență, Comisia nu a furnizat *Reuse News* dovezi solide care să ateste că o parte semnificativă a articolelor de îmbrăcăminte exportate în scopul reutilizării sunt, de fapt, deșeuri inutilizabile sau care nu mai pot fi vândute.

Procesul de reglementare continuă, însă întrebarea fundamentală privind amploarea problemei rămâne fără răspuns.