Pe măsură ce secetele devin tot mai frecvente și mai severe în multe părți ale lumii, navigarea pe râurile care asigură transportul unor mărfuri vitale devine tot mai dificilă. Scăderea nivelului apelor poate obliga navele să își reducă încărcătura, poate perturba activitatea portuară și lanțurile de aprovizionare, poate majora costurile logistice și, în unele cazuri, poate izola comunitățile de bunuri și servicii esențiale, se arată într-o nouă fișă informativă a Forumului Internațional al Transporturilor (International Transport Forum).

Provocarea este una globală. Râuri importante precum Rinul și Dunărea în Europa, Amazonul în America de Sud și Yangtze în China s-au confruntat cu perioade de scădere severă a nivelului apei, ceea ce a perturbat navigația. Proiecțiile climatice indică o probabilitate crescută de apariție a secetelor hidrologice în multe regiuni vaste ale lumii.

Când râurile nu mai pot prelua încărcătura

Transportul fluvial este deosebit de vulnerabil la secetă, deoarece chiar și variații relativ mici ale nivelului apei pot reduce drastic cantitatea de marfă pe care o poate transporta o navă. În perioadele cu niveluri foarte scăzute ale apei, barjele de pe cursul mijlociu al Rinului au operat la doar aproximativ 15% din capacitatea lor normală de încărcare, în timp ce navele de pe Dunăre au funcționat la circa 30% din capacitate. Restricții similare au afectat navigația pe Amazon și Yangtze.

Atunci când navele transportă mai puțină marfă, este nevoie de mai multe curse și de mai multe nave pentru a deplasa același volum de bunuri. Însă capacitatea suplimentară nu este întotdeauna disponibilă. Tarifele de transport pot crește brusc pe măsură ce operatorii concurează pentru o capacitate limitată, generând costuri și incertitudine pentru companiile dependente de transportul fluvial.

Consecințele depășesc cu mult limitele râului în sine. Porturile se pot aglomera atunci când marfa nu poate fi expediată mai departe, bunurile pot rămâne depozitate pentru perioade mai lungi, iar navele s-ar putea afla în imposibilitatea de a finaliza cursele de retur. Lanțurile de aprovizionare care depind de transportul fluvial pentru materii prime și produse finite se pot confrunta cu costuri mai mari și cu întârzieri.

Amploarea perturbărilor poate fi semnificativă. Nivelul scăzut al apelor Rinului în 2018 a fost asociat cu o scădere de 0,4% a PIB-ului Germaniei, în timp ce producția industrială germană a înregistrat, conform estimărilor, o scădere de aproximativ 1% pe parcursul unei luni cu 30 de zile de nivel scăzut al apei.

Pentru comunitățile care depind direct de râuri, consecințele pot fi și mai imediate. Secetele severe din bazinul Amazonului din anii 2005, 2010 și 2016 au perturbat navigația fluvială și au izolat populațiile locale, limitând accesul la alimente, combustibil, medicamente și servicii esențiale, inclusiv asistență medicală și educație.

Nu există o alternativă simplă

Atunci când navigația pe râuri devine dificilă, transferul mărfurilor către alte moduri de transport poate fi de ajutor, însă și aceste alternative au limitele lor. Transportul feroviar de marfă poate oferi o alternativă importantă, dar rețelele feroviare ar putea funcționa deja la limita capacității și pot fi, la rândul lor, afectate de fenomene meteorologice extreme. Transportul unor volume mari de marfă pe cale rutieră poate necesita o capacitate suplimentară considerabilă: o barjă de 1.500 de tone transportă o cantitate echivalentă cu cea a aproximativ 60 de camioane, fiecare cu o capacitate de 25 de tone.

Acest lucru conferă o importanță tot mai mare flexibilității multimodale. Lanțurile de aprovizionare care pot comuta între transportul fluvial, feroviar și rutier sunt mai bine pregătite să reacționeze atunci când seceta face ca un anumit mod de transport să devină mai puțin fiabil.

Pregătirea pentru condiții mai dificile

Guvernele și companiile aplică deja o serie de măsuri pentru a reduce impactul nivelurilor scăzute ale apei.

Sistemele îmbunătățite de prognoză și de avertizare timpurie pot oferi operatorilor de transport mai mult timp pentru a se adapta. În Germania, de exemplu, prognozele furnizează informații privind nivelul apelor pe râurile Rin, Dunăre și Elba cu până la șase săptămâni în avans. Alte măsuri vizează conservarea apei în râuri și canale prin reducerea pierderilor de apă la ecluze.

Și proiectarea navelor poate juca un rol important. Navele concepute pentru a opera în ape puțin adânci pot continua transportul mărfurilor chiar și atunci când navele convenționale sunt nevoite să își reducă încărcătura. În urma crizei nivelului scăzut al apelor Rinului din 2018, compania BASF și-a dublat numărul navelor din flotă capabile să opereze în astfel de condiții.

Măsurile de gestionare a resurselor de apă pot contribui la menținerea unor niveluri navigabile în perioadele secetoase. Țările de Jos și Belgia stochează apă în perioadele mai ploioase pentru a o utiliza în perioadele de secetă, în timp ce China a eliberat apă din rezervoarele din amonte pentru a susține navigația pe fluviul Yangtze în timpul secetelor severe. De asemenea, dragarea poate îmbunătăți condițiile de navigație pe anumite sectoare, deși nu reprezintă neapărat o soluție pe termen lung pentru problema secetelor tot mai frecvente.

Întreprinderile se pot pregăti, de asemenea, prin încheierea de acorduri pe termen lung cu operatori de barje cu capacitate redusă de ape, prin creșterea capacității de depozitare, prin ajustarea aprovizionării, prin acumularea de stocuri sau prin extinderea producției în instalații care depind mai puțin de căile navigabile.

Transportul fluvial rezistent necesită lanțuri de aprovizionare reziliente

Nu există o singură soluție pentru perturbările cauzate de secetă. Marja guvernelor de a menține navigația în timpul condițiilor extrem de scăzute de ape poate fi limitată.

Prin urmare, cel mai eficient răspuns ar putea fi acela de a oferi lanțurilor de aprovizionare mai multe opțiuni. Menținerea conexiunilor viabile între căile navigabile interioare, căile ferate și cele rutiere poate permite transportul mărfurilor atunci când seceta o face dificilă.

Pe măsură ce schimbările climatice sporesc presiunea asupra resurselor de apă dulce în multe regiuni, capacitatea de a alterna între diferite moduri de transport – și de a lua măsuri înainte de apariția unor perturbări – va deveni tot mai importantă pentru a asigura continuitatea fluxului de mărfuri și provizii esențiale, precum și funcționarea economiilor.