De Gaulle Fleurance prezintă a 7-a ediție a Observatorului său privind Tranzițiile Energetice, realizat în parteneriat cu AZB & Partners (India), Brigard Urrutia (Columbia), DaWo Law Firm Shanghai (China), De Gaulle Fleurance Africa (Senegal), De Gaulle Fleurance EMEA (Emiratele Arabe Unite), Rittershaus (Germania) și Shakespeare Martineau (Regatul Unit). Această ediție se concentrează pe marii consumatori de energie electrică și pe tripla provocare reprezentată de conectarea lor la rețea, flexibilitate și bancabilitate, cu o analiză comparativă a diferitelor țări în care operează firmele participante.
Cifre cheie:
+3,6% pe an. Aceasta este rata la care se preconizează că va crește cererea de energie electrică până în 2030 - o rată cu 50% mai mare decât cea observată în ultimul deceniu.
Consumul de energie electrică crește acum de 2,5 ori mai rapid decât cererea totală de energie, semnalând o tendință spre electrificarea multor sectoare.
945 TWh. Acesta va fi consumul global de energie electrică al centrelor de date în 2030 - o dublare în doar șase ani și puțin mai mult decât consumul total de energie electrică al Japoniei în prezent.
Peste 2.500 GW de proiecte de energie regenerabilă, sarcină mare și stocare sunt în prezent blocate în cozile rețelelor la nivel mondial.
Un decalaj tot mai mare între timpul necesar pentru planificarea și construirea de noi rețele (5 până la 15 ani) și cel necesar pentru proiectele de generare sau centrele de date (1 până la 3 ani).
Presiune fără precedent asupra rețelelor electrice
Pe fondul electrificării accelerate a economiei globale, marii consumatori de energie electrică - inclusiv centrele de date, inteligența artificială, hidrogenul și infrastructura de mobilitate electrică - se confruntă cu o triplă provocare: accesarea rețelei electrice, integrarea mecanismelor de flexibilitate și asigurarea finanțării pentru proiectele lor.
Acest observator internațional analizează cadrele de reglementare aplicabile și evidențiază abordări naționale contrastante din China, Columbia, India, Franța, Germania, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit și Senegal. Deși dreptul de acces la rețea este în general recunoscut în țările studiate, acesta rămâne supus unor constrângeri tehnice, administrative și economice. În practică, accesul nu este niciodată automat și poate duce la întârzieri semnificative.
China: Management centralizat și reforme accelerate - Carmen Bakas și Sasha Chang (Cabinetul de avocatură DaWo Shanghai)
China se caracterizează printr-un model extrem de centralizat în care statul joacă un rol decisiv. Dreptul de acces la rețea este garantat prin lege, iar principalii operatori publici asigură implementarea politicilor naționale. Sistemul se bazează pe o coordonare strânsă între autoritățile publice, operatorii de rețea și dezvoltatorii de proiecte, cu o supraveghere administrativă semnificativă încă din primele etape ale unui proiect.
Confruntându-se cu o cerere în creștere rapidă, autoritățile chineze au lansat mai multe reforme menite să simplifice procedurile de conectare la rețea, să încurajeze dezvoltarea sistemelor energetice integrate și să promoveze accesul pe termen lung la electricitate verde.
Cu toate acestea, conectarea la rețea rămâne strâns legată de politicile industriale și prioritățile regionale, necesitând un grad ridicat de adaptabilitate din partea investitorilor. În practică, condițiile variază considerabil de la o regiune la alta: unele provincii din interiorul țării sau din vest oferă condiții mai favorabile, în timp ce mai multe zone costiere majore se confruntă încă cu constrângeri legate de autorizare, capacitate sau interconectare.
Mai mult, în timp ce China încearcă să orienteze anumite noi utilizări ale energiei electrice către modele mai integrate, cu emisii reduse de carbon, rezultatele rămân strâns legate de condițiile locale de implementare.
Columbia: Acces reglementat și securizat la rețea
În Columbia, conectarea marilor consumatori de energie electrică funcționează într-un cadru extrem de reglementat, structurat în jurul unor autorități publice cheie (MME, CREG, UPME) care asigură transparența și accesul la rețea. Procesul se bazează pe studii tehnice, publicarea capacității disponibile și emiterea unui „Concept de conectare”, care asigură alocarea capacității.
Accesul este, în principiu, deschis tuturor, supus doar unor constrângeri tehnice, cu mecanisme stricte de prioritizare și obligații financiare, inclusiv o garanție de rezervare a capacității care sporește credibilitatea proiectului. Flexibilitatea este încurajată printr-un mecanism voluntar de răspuns la cerere (DDV), fără cerințe obligatorii, în schimbul unui preț convenit contractual.
În ceea ce privește bancabilitatea, cadrul oferă o vizibilitate puternică în materie de reglementare, dar prezintă încă limitări, în special absența unor prevederi explicite pentru creditori sau a unei piețe secundare formalizate pentru capacitate.
Franța: Un cadru structurat în curs de reformă
Franța se remarcă prin cadrul său de conectare extrem de structurat pentru consumatorii mari, bazat pe o procedură clară, transparentă și sigură, susținută de instrumente contractuale robuste. Propunerea tehnică și financiară este un pas esențial, oferind vizibilitate investitorilor și consolidând bancabilitatea proiectelor, într-un context în care accesul efectiv la energie electrică depinde și de studii, lucrări de consolidare și termene administrative.
Dincolo de cadrul legal, Franța a implementat mecanisme inovatoare concepute pentru a anticipa nevoile. Zonele de pooling permit partajarea costurilor de infrastructură și oferă o mai mare claritate economică; acestea reflectă o abordare organizațională axată pe anticiparea noilor consumuri, mai degrabă decât o abordare pur de la caz la caz.
Mai recent, mecanismul „HTB3 fast track” marchează un pas semnificativ înainte. Acesta direcționează proiectele cu cea mai mare cerere către locații identificate în prealabil, cu capacitate pre-rezervată și un proces accelerat de conectare. Aceste instrumente fac parte dintr-o abordare mai amplă în care Franța urmărește să organizeze integrarea proiectelor de foarte mare putere, consolidând în același timp cerințele de maturitate și disciplina de așteptare pentru a limita impactul „proiectelor fantomă”.
Germania: Un sistem fragmentat care se confruntă cu probleme de congestie
Germania are un cadru juridic robust, dar foarte fragmentat, cu un număr mare de operatori de rețea (peste 860 de operatori de sisteme de distribuție). Deși regulile contractuale sunt accesibile și transparente, accesul la informațiile privind capacitatea disponibilă rămâne limitat. Dezvoltatorii de proiecte trebuie adesea să se angajeze în discuții directe cu operatorii de rețea pentru a evalua fezabilitatea conexiunii lor.
În plus, Germania nu are în prezent un plan sistematic pentru zonele pre-echipate pentru a găzdui proiecte mari, cu consum mare de energie electrică. Selecția locației rămâne determinată în primul rând de reglementările locale de zonare, în timp ce disponibilitatea reală a rețelei trebuie verificată ulterior. În cazul saturării rețelei, conectarea depinde de lucrări de consolidare a rețelei, care pot dura câțiva ani.
În acest context de presiune crescândă asupra infrastructurii, unii operatori de rețea, în funcție de cazul specific și de capacitatea solicitată, solicită garanții privind maturitatea și fezabilitatea proiectelor înainte de a proceda cu rezervări ferme. Această abordare este implementată acum la nivel strategic: Germania pune un accent mai mare pe îmbunătățirea transparenței în ceea ce privește capacitatea disponibilă, pe procedurile de rezervare legate de progresul proiectului și pe utilizarea mai eficientă a capacității existente - tocmai pentru a limita blocajele și rezervările speculative.
În cele din urmă, cadrul de reglementare german evoluează pentru a oferi o flexibilitate mai mare, cu contracte flexibile de conectare care permit operatorilor de rețea să limiteze temporar puterea consumată de instalații pentru a gestiona mai bine constrângerile locale.
India: O situație care variază de la stat la stat
În India, creșterea rapidă a cererii este însoțită de un cadru de reglementare în rapidă evoluție. Țara oferă un potențial considerabil, dar continuă să se confrunte cu provocări structurale, în special în ceea ce privește infrastructura.
Apropierea unui proiect de consum de energie electrică de un „coridor energetic verde” sau de o „zonă de energie regenerabilă” îmbunătățește semnificativ șansele de a obține o conexiune la rețea. Într-adevăr, aceste zone sunt identificate printr-un proces de planificare, coordonat de autorități, care vizează transmiterea energiei electrice din regiuni cu potențial ridicat, cum ar fi statele Rajasthan, Gujarat, Tamil Nadu și Karnataka, printre altele.
Finabilitatea proiectelor variază considerabil de la un stat la altul. Rajasthan este considerat deosebit de atractiv, în mare parte datorită unei combinații de factori: accesul la terenuri în condiții competitive, stimulente fiscale și, în funcție de circumstanțele specifice, reduceri ale taxelor de transport interstatal.
Senegal: Un cadru în curs de dezvoltare
Spre deosebire de unele modele mai planificate, nu există zone specifice preconectate pentru a acomoda marii consumatori. Cu toate acestea, autoritățile încurajează insistent companiile să își desfășoare operațiunile în zone economice și industriale (în special în Dakar, Diamniadio și Sandiara), unde infrastructura electrică este în general mai accesibilă.
Alegerea amplasamentului proiectului este, prin urmare, ghidată de planificarea utilizării terenurilor, proprietatea funciară și considerații economice, reflectând dorința de planificare indirectă a dezvoltării industriale.
În ceea ce privește flexibilitatea, cadrul senegalez impune obligații specifice. Anumiți consumatori mari pot fi obligați să își reducă consumul la instrucțiunile operatorului de rețea, în special ca parte a mecanismelor de deconectare a sarcinii sau de echilibrare a rețelei. Aceste măsuri, guvernate de reglementări și contracte, pot da naștere la compensații financiare.
Emiratele Arabe Unite: Un cadru descentralizat bazat pe acorduri contractuale
Emiratele Arabe Unite prezintă un model unic, caracterizat printr-un grad ridicat de descentralizare a autorității energetice. În absența unei singure autorități federale, reglementarea sectorului energiei electrice cade sub jurisdicția fiecărui emirat, inclusiv a Abu Dhabi, care este principalul obiectiv al acestui studiu.
Spre deosebire de unele sisteme mai centralizate, nu există un mecanism structurat pentru zonele preconectate sau siturile desemnate pentru marii consumatori. Fiecare proiect este tratat de la caz la caz, necesitând studii specifice și negocierea termenilor de conectare de la caz la caz.
Procesul de conectare se învârte în jurul semnării unui contract de conectare și a unui contract de furnizare, care constituie principalele instrumente juridice care guvernează relația între dezvoltatorul proiectului și operatorul rețelei. Acest cadru oferă astfel un anumit grad de flexibilitate investitorilor, dar implică în schimb un nivel ridicat de negociere.
Regatul Unit: Un cadru în evoluție rapidă
Regatul Unit, la rândul său, are o piață matură, dar se confruntă cu o presiune tot mai mare asupra capacității sale de conectare la rețea. Listele de așteptare în creștere și congestia rețelei reprezintă acum provocări majore pentru dezvoltatorii de proiecte. În acest context, Departamentul pentru Securitate Energetică și Net Zero din Marea Britanie a lansat o consultare cu privire la modul în care procesul de conectare la rețea ar trebui modificat pentru a prioritiza proiectele strategice, în special centrele de date.
În plus, guvernul a introdus recent un set de reforme privind conectarea la rețea, cunoscute sub numele de TMO4+, care trec de la un sistem de așteptare „primul venit, primul servit” la o abordare care prioritizează maturitatea și natura strategică a proiectelor („primul pregătit și necesar, primul conectat”), pentru a accelera proiectele de generare și stocare a energiei regenerabile.
În ceea ce privește flexibilitatea, sistemul din Marea Britanie se bazează în principal pe o abordare bazată pe stimulente. Marii consumatori pot participa în mod voluntar la programe de gestionare a cererii, pentru care sunt compensați de operatorul rețelei, fără nicio obligație generală de a face acest lucru. Această abordare ar putea, însă, evolua pe măsură ce constrângerile rețelei se intensifică.
„Acest raport arată că, în contextul creșterii cererii de energie electrică, conectarea marilor consumatori nu mai este doar o problemă tehnică, ci o adevărată provocare strategică pentru politicile publice și competitivitatea economică”, observă Sylvie Perrin, Béatrice Boisnier, Thierry Postif și Eléna Divry, avocați la De Gaulle Fleurance. „Finabilitatea proiectelor rămâne strâns legată de stabilitatea cadrului de reglementare, de previzibilitatea costurilor și a termenelor de conectare, precum și de mecanismele de planificare acolo unde acestea există. Pârghia de flexibilitate, menită să reglementeze consumul de energie electrică, rămâne în mare parte neexploatată, chiar dacă ar putea contribui la o mai bună echilibrare a cererii și ofertei.”