La 5 ianuarie 2026, Franța a adoptat un decret (Ordinul din 5 ianuarie 2026, JORF nr. 0005 din 7 ianuarie 2026) care suspendă temporar importul, introducerea și plasarea pe piață a produselor alimentare (crude sau prelucrate) din țări terțe care conțin reziduuri a 5 substanțe active pesticide interzise în UE (de exemplu, mancozeb, tiofanat-metil, carbendazim, benomil și glufosinat).

La prima vedere, acest lucru poate părea în contradicție cu cadrul legislativ armonizat al UE în domeniul alimentar.

Cu toate acestea, temeiul juridic constă într-o prevedere rar discutată a Legii generale privind alimentele (Regulamentul (CE) nr. 178/2002): articolul 54 („Alte măsuri de urgență”). Articolul 54 permite unui stat membru să adopte măsuri naționale de protecție provizorii în cazul în care consideră că sunt necesare măsuri de urgență, iar Comisia Europeană nu a acționat în temeiul articolului 53.

Astfel de măsuri trebuie notificate imediat Comisiei și celorlalte state membre și sunt discutate la nivelul SCoPAFF în termen de 10 zile lucrătoare. Este important de menționat că decretul francez însuși îi limitează durata: interdicția va expira la adoptarea unei măsuri armonizate la UE sau, în lipsa acesteia, la un an de la intrarea în vigoare.

Acest caz este o reamintire oportună a faptului că legislația alimentară a UE, deși este extrem de armonizată, oferă în continuare supape de siguranță juridice care permit statelor membre să acționeze rapid (în condiții stricte) atunci când protecția consumatorilor este (sau ar fi) în joc. Pentru operatori, acesta subliniază necesitatea de a monitoriza îndeaproape măsurile naționale de urgență, alături de evoluțiile la nivelul UE.