Energia solară termică reprezintă una dintre cele mai vechi și mai mature tehnologii de valorificare a energiei regenerabile, având un rol esențial în tranziția energetică europeană, în special în sectoarele de încălzire, răcire și procese industriale. Raportul din 2025 al Clean Energy Technology Observatory (CETO), realizat de Joint Research Centre al Comisiei Europene, oferă o imagine actualizată și cuprinzătoare asupra stadiului tehnologic, piețelor, lanțurilor valorice și competitivității globale a energiei solare termice în Uniunea Europeană .
Context politic și rol strategic în tranziția energetică
În arhitectura politicilor europene privind clima și energia, energia solară termică este strâns legată de obiectivele Pactului Verde European, de Directiva privind energia regenerabilă, de Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) și de viitoarea Strategie europeană pentru încălzire și răcire. Deși adesea eclipsată de fotovoltaic și de pompele de căldură în discursul public, energia solară termică oferă avantaje structurale importante: producerea directă de căldură regenerabilă, costuri scăzute pe unitatea de energie livrată și o amprentă redusă de carbon pe întreg ciclul de viață.
Două piloni tehnologici: CSP și solar termic pentru încălzire și răcire
Raportul distinge clar între două mari categorii tehnologice. Prima este energia solară concentrată (CSP – Concentrated Solar Power), utilizată pentru producerea de electricitate, în principal în zone cu iradiere solară directă ridicată. A doua categorie o reprezintă tehnologiile solare termice pentru încălzire și răcire, dedicate clădirilor, rețelelor de termoficare și proceselor industriale.
În cazul CSP, Uniunea Europeană dispune de o capacitate instalată de aproximativ 2,33 GW, majoritatea centralelor fiind construite în Spania în perioada 2009–2013. În ultimul deceniu, însă, nu s-au mai realizat investiții majore, iar tehnologia a intrat într-o fază de stagnare pe piața europeană. La nivel global, centrul de greutate s-a mutat clar către China, care domină atât noile capacități instalate, cât și lanțurile de furnizare și activitatea de cercetare și inovare.
Cu toate acestea, CSP rămâne relevant dintr-o perspectivă sistemică. Capacitatea sa de a integra stocarea termică pe scară largă îi conferă un rol potențial important în stabilizarea rețelelor electrice cu ponderi mari de surse variabile, precum eolianul și fotovoltaicul. Din acest motiv, scenariile europene de decarbonizare prevăd o posibilă dublare a capacității CSP până în 2030, deși realizarea acestui obiectiv este incertă în lipsa unui cadru investițional favorabil.
Solar termic pentru încălzire și răcire: o tehnologie matură, dar subutilizată
Spre deosebire de CSP, tehnologiile solare termice pentru producerea de căldură sunt larg răspândite și se află la un nivel ridicat de maturitate tehnologică (TRL 9 pentru majoritatea aplicațiilor). La nivel global, capacitatea instalată a ajuns în 2024 la aproximativ 544 GWth, însă pentru prima dată în ultimele decenii s-a înregistrat o ușoară scădere statistică, determinată de scoaterea din uz a instalațiilor mai vechi.
Uniunea Europeană deține circa 7,5% din capacitatea globală, cu aproximativ 42 GWth instalați, Germania fiind liderul regional, urmată de Grecia, Italia și Spania. De remarcat este dezvoltarea constantă a sistemelor solare termice de mari dimensiuni, în special pentru termoficare centralizată. În 2024, în UE au fost puse în funcțiune mai multe proiecte relevante, cel mai mare fiind sistemul de la Groningen (Țările de Jos), cu o capacitate de 34 MWth.
Un segment cu potențial ridicat este cel al căldurii solare pentru procese industriale (SHIP). Tot mai multe industrii caută soluții de decarbonizare a consumului de căldură la temperaturi joase și medii, iar energia solară termică oferă costuri competitive, cu un cost nivelat al energiei termice situat frecvent între 20 și 70 EUR/MWh.
Investiții, cercetare și lanțuri valorice
Raportul evidențiază o tendință îngrijorătoare: investițiile publice și private în cercetare și inovare pentru solar termic au scăzut semnificativ în ultimele două decenii în UE. Deși Uniunea Europeană rămâne un actor important în finanțarea publică a cercetării, prin programele Horizon 2020 și Horizon Europe, nivelul actual al investițiilor este insuficient pentru a susține o relansare industrială robustă.
Pe de altă parte, lanțul valoric european pentru solar termic este bine dezvoltat. UE dispune de capacități de producție care depășesc cererea internă, fiind un exportator net de echipamente, în special de încălzitoare solare de apă. În 2024, balanța comercială extra-UE a fost pozitivă, cu un surplus estimat la aproximativ 16 milioane EUR. Franța și Grecia se numără printre cei mai importanți exportatori la nivel global.
Competitivitate, locuri de muncă și sustenabilitate
Sectorul solar termic generează aproximativ 318.000 de locuri de muncă la nivel global, dintre care aproape 10.000 în Uniunea Europeană. Din punct de vedere al sustenabilității, tehnologiile solare termice se remarcă prin utilizarea redusă a materiilor prime critice și printr-un potențial ridicat de circularitate. Analizele de tip „life-cycle assessment” arată emisii de CO₂ semnificativ mai mici comparativ cu soluțiile bazate pe combustibili fosili.
Cu toate acestea, competitivitatea solarului termic este afectată de volatilitatea prețurilor la energie și de concurența directă cu pompele de căldură și cu fotovoltaicul combinat cu stocare electrică. Lipsa unor semnale clare de politică publică și a unor scheme de sprijin dedicate pentru căldura regenerabilă limitează ritmul de adopție.
Concluzii: un potențial nevalorificat
Raportul JRC transmite un mesaj clar: energia solară termică este o tehnologie matură, eficientă și aliniată obiectivelor de neutralitate climatică ale UE, dar rămâne subutilizată. Fără politici publice mai coerente, integrare mai bună în strategiile de decarbonizare a încălzirii și sprijin investițional predictibil, există riscul ca UE să piardă avantajele industriale și tehnologice acumulate în ultimele decenii.
Într-un context marcat de crize energetice recurente și de nevoia urgentă de reducere a emisiilor, energia solară termică nu ar trebui privită ca o soluție de nișă, ci ca un pilon complementar esențial al tranziției energetice europene.