Un raport al Comisiei Europene (din aprilie 2026) care evaluează progresele statelor membre în raportarea datelor despre produsele din plastic de unică folosință (SUP) și uneltele de pescuit pentru anul de referință 2022, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/904 indică unele prime concluzii ale raportării de către statele membre.

Raportul este un instrument esențial pentru Comisia Europeană și pentru statele membre, deoarece reprezintă prima evaluare consolidată a modului în care Uniunea Europeană reușește să transpună în practică obiectivele Directivei privind plasticul de unică folosință (SUP).

Acest document verifică dacă statele membre și-au îndeplinit obligațiile legale de a raporta date pentru anul 2022. Fără aceste date, Comisia nu poate evalua dacă politicile de reducere a poluării funcționează sau dacă statele riscă să rateze țintele obligatorii (cum ar fi colectarea a 77% din sticlele de plastic până în 2025).

Raportul evidențiază discrepanțe majore între țări, oferind o bază de comparație:

  • Eficiența sistemelor: Datele arată clar că țările care au implementat Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) au rate de colectare mult mai mari față de cele care se bazează doar pe colectarea selectivă la sursă.
  • Probleme de raportare: Documentul semnalează că metodologiile de calcul diferă între state, ceea ce face ca cifrele să nu fie întotdeauna perfect comparabile, semnalând nevoia de armonizare.

Raportul cuantifică pentru prima dată volumul imens de plastic introdus pe piața europeană:

  • Peste 128 de miliarde de unități de pahare și recipiente alimentare au fost puse în circulație într-un singur an.
  • Aceste cifre oferă o "linie de bază" (baseline) față de care se va măsura succesul viitoarelor măsuri de reducere a consumului.

Informațiile colectate în acest raport vor servi drept bază pentru revizuirea politicilor de mediu. Dacă raportul indică faptul că anumite măsuri (precum campaniile de sensibilizare) nu produc rezultate, Comisia poate propune reglementări mai stricte sau interdicții suplimentare pentru anumite categorii de produse.

Iată o sinteză a principalelor concluzii și date prezentate în raport:

  1. Rezultate pe categorii de produse

Recipiente pentru alimente și pahare pentru băuturi (Item A & B):

În 2022, în UE au fost introduse pe piață aproximativ 152.037 t de plastic din pahare pentru băuturi și 524.003 t din recipiente alimentare. Raportat la numărul de produse, s-au înregistrat 17 miliarde de pahare (97 per capita) și peste 111 miliarde de recipiente alimentare (636 per capita).

Toate statele au raportat utilizarea unor instrumente economice (precum schemele de răspundere extinsă a producătorilor), iar majoritatea au implementat campanii de sensibilizare și promovarea alternativelor sustenabile.

Sticle pentru băuturi (Item C):

S-au introdus pe piață 2,54 milioane de tone** de sticle din plastic.

Rata totală de colectare separată în UE a fost de 71%, fiind aproape de ținta de 77% stabilită pentru anul 2025.

Eficiența sistemelor de garanție-returnare (SGR): 10 din cele 12 țări care au atins deja ținta pentru 2025 utilizează acest sistem.

Unelte de pescuit (Item D):

Au fost raportate 22.900 t de unelte de pescuit introduse pe piață, cu o rată de colectare a deșeurilor de aproximativ 32,7%.

  1. Calitatea datelor și provocări

Raportul subliniază că datele trebuie interpretate cu prudență din cauza metodologiilor diferite utilizate de statele membre (unele raportează la greutate, altele la număr de unități), ceea ce face dificilă compararea directă între țări.

România este menționată în grafice cu cifre ridicate în ceea ce privește numărul de recipiente alimentare raportate per capita, însă rata de colectare separată a sticlelor (60,07%) era sub media UE și sub ținta pentru 2025 la momentul raportării datelor pentru 2022.

  1. Recomandări și direcții viitoare

Comisia recomandă armonizarea metodologiilor de colectare a datelor pentru a asigura fiabilitatea acestora. De asemenea, raportarea din anii următori va monitoriza dacă măsurile luate de state (precum interdicțiile de comercializare sau taxele aplicate produselor SUP) conduc la o reducere ambițioasă și susținută a consumului de plastic până în 2026.

În cadrul raportului și al contextului legislativ actual, România prezintă un tablou mixt, marcat de cifre de consum ridicate, dar și de pași importanți în implementarea mecanismelor de reducere a plasticului.

Raportul ridică semne de întrebare serioase cu privire la fiabilitatea și acuratețea datelor pentru ambalajele care nu trec prin Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), atât la nivelul României, cât și la nivel european. Sunt  motive importante pentru care datele privind ambalajele non-SGR (cum ar fi recipientele alimentare, paharele sau foliile) sunt considerate mai puțin sigure decât cele din sistemele controlate:

1. Metodologii de raportare incoerente

România, la fel ca alte state membre, a întâmpinat dificultăți în a stabili o metodă uniformă de calcul pentru produsele de unică folosință care nu sunt sticle.

  • Greutate vs. Unități: Raportarea se face adesea prin conversii aproximative între greutatea totală a plasticului și numărul de unități (bucăți), ceea ce introduce erori semnificative în statistici.
  • Estimări în loc de măsurători: Pentru ambalajele non-SGR, datele se bazează frecvent pe declarațiile producătorilor, care pot fi incomplete, spre deosebire de SGR unde fiecare unitate este scanată și numărată individual.

2. Discrepanța dintre "Introdus pe piață" și "Colectat"

În cazul ambalajelor non-SGR, raportul evidențiază o dificultate majoră în monitorizarea traseului deșeurilor:

  • SGR: Are o trasabilitate clară (sticlă vândută -> sticlă returnată).
  • Non-SGR: Multe dintre aceste produse (caserole, pahare de cafea) ajung în fluxul de deșeuri municipale amestecate sau, mai rău, în natură, unde nu mai pot fi cuantificate corect pentru raportare.

3. Cazul specific al României în raport

Deși România a raportat datele pentru 2022, raportul menționează că există variații extreme în cifrele per capita între statele membre, ceea ce sugerează că datele nu sunt complet comparabile.

  • România a raportat un consum foarte mare de recipiente alimentare, dar raportul subliniază că aceste diferențe uriașe între țări pot proveni mai degrabă din metode diferite de colectare a datelor decât din obiceiuri de consum radical diferite.

4. Riscul de subraportare sau supraestimare

Fără un sistem de monitorizare digitalizat (cum este cel din spatele SGR), raportarea ambalajelor non-SGR din România depinde de:

  • Capacitatea autorităților de a verifica declarațiile operatorilor economici.
  • Includerea sau excluderea eronată a anumitor tipuri de plastic (de exemplu, polistirenul expandat vs. cel extrudat).