O constatare simplă, dar incomodă: deși Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) urmărește obiective legitime de mediu, modul în care anumite prevederi sunt interpretate riscă să producă efecte contrare scopului declarat al regulamentului. Nu regulamentul în sine este pus sub semnul întrebării, ci felul în care este citit și aplicat. Comisia Europeana a publicat un nou document în care ... interpretează prevederile PPWR. Este o notă de orientare a Comisiei Europene pentru interpretarea unor prevederi cheie din Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), care a intrat în vigoare la 11 februarie 2025 și se va aplica din 12 august 2026.

Iată o sinteză a principalelor aspecte tratate în document:

1. Definirea Ambalajului

Documentul clarifică faptul că un obiect este considerat ambalaj doar dacă îndeplinește funcțiile de bază: conținere, protecție, manipulare, livrare sau prezentare.

  • Exemple specifice:
    • Paharele de băuturi: Sunt ambalaje dacă sunt umplute la punctul de vânzare (ex. cafea la un automat), dar nu sunt ambalaje dacă sunt vândute goale în supermarket pentru uz privat.
    • Filmele adezive: Dacă rămân pe produs până la asamblarea finală ca parte a procesului de producție, nu sunt ambalaje.
    • Husele pentru pantofi/haine: Sunt considerate ambalaje deoarece protejează produsul livrat utilizatorului final.
    • Ghivecele de flori: Sunt considerate ambalaje doar cele destinate vânzării și transportului plantei către utilizatorul final (inclusiv cele în care planta a fost cultivată în ultima etapă); tăvile și ghivecele utilizate strict în ciclul de producție (pepiniere) nu sunt ambalaje.

2. Identificarea Producătorului și a Fabricantului

Regulamentul face o distincție clară între cele două roluri, fiecare având obligații diferite:

  • Fabricantul (Manufacturer):
    • Este entitatea (persoană fizică sau juridică) care fabrică ambalajul sau produsul ambalat sub nume sau marcă proprie.
    • Responsabilitate: Trebuie să asigure conformitatea ambalajului cu cerințele de sustenabilitate și etichetare înainte de introducerea pe piața UE.
    • Există un singur fabricant la nivelul întregii Uniuni Europene pentru un anumit produs.
    • Excepție: Dacă proprietarul mărcii este o microîntreprindere, fabricantul este considerat furnizorul ambalajului (dacă ambii sunt în același Stat Membru).
  • Producătorul (Producer):
    • Este operatorul economic care face disponibil ambalajul sau produsul ambalat pentru prima dată pe teritoriul unui Stat Membru.
    • Responsabilitate: Acesta este responsabil pentru plata taxelor de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (EPR), care finanțează gestionarea deșeurilor în statul unde ambalajul devine deșeu.
    • Identitatea producătorului poate varia în funcție de tipul de ambalaj (de transport, de serviciu sau de vânzare) și de tehnica de vânzare (inclusiv vânzările online la distanță).

3. Aplicarea Practică a EPR

Pentru obligațiile EPR, un ambalaj este considerat "disponibilizat pentru prima dată" doar atunci când este utilizat efectiv ca ambalaj (de exemplu, atunci când este umplut). În cazul vânzărilor online către un utilizator final, cel care vinde la distanță este considerat producător în statul membru unde se află consumatorul.

Autorii arată că PPWR a fost conceput ca un instrument de tranziție către economia circulară, dar că interpretările actuale tind să privilegieze o abordare formală, rigidă, concentrată pe criterii standardizate, aplicate uniform tuturor categoriilor de produse și ambalaje. În practică, această uniformizare ignoră diferențele reale dintre tipuri de bunuri, modele de consum și cicluri de viață ale produselor.

Textul subliniază că, în lipsa unei interpretări mai nuanțate, PPWR riscă să devină un regulament care măsoară conformitatea, nu impactul real asupra mediului. Ambalaje concepute pentru durabilitate, protecție pe termen lung sau reutilizare pot fi penalizate doar pentru că nu se încadrează perfect în grilele actuale de „reciclabilitate” sau „reducere cantitativă”, chiar dacă, în ansamblu, au o amprentă de mediu mai mică.

Un argument central al documentului este legat de proporționalitate. Autorii susțin că aplicarea acelorași cerințe tuturor produselor, indiferent de valoare, durată de viață sau mod de utilizare, contravine principiilor de bază ale dreptului european. În această logică, o nouă interpretare a PPWR este necesară pentru a restabili echilibrul dintre obiectivele de mediu și realitățile economice și sociale.

Textul mai atrage atenția asupra riscului de distorsiuni pe piața internă. Interpretări diferite sau excesiv de restrictive pot duce la retragerea unor produse, la creșteri artificiale de costuri și la descurajarea inovației în designul ambalajelor. În loc să stimuleze soluții mai bune, cadrul actual de interpretare poate încuraja soluții „conforme pe hârtie”, dar slabe din punct de vedere ecologic.

Un alt punct-cheie este relația PPWR cu alte acte legislative europene. Documentul sugerează că anumite interpretări izolate ale PPWR ignoră interacțiunea cu legislația privind siguranța produselor, protecția consumatorilor sau supravegherea pieței. De aici apare nevoia unei interpretări integrate, care să trateze PPWR ca parte a unui ecosistem legislativ, nu ca un instrument autonom.