Ne-a atras recent atenția inițiativa legislativă B715/2024 privind “Indicele de reparabilitate al echipamentelor electrice și electronice”

Indicele de reparabilitate este introdus ca un instrument de informare a consumatorilor, introdus prin lege, care are rolul de a indica gradul în care un produs poate fi reparat pe parcursul duratei sale de viață. Acesta este exprimat sub forma unui scor numeric sau grafic, afișat vizibil la momentul comercializării produsului, astfel încât consumatorii să poată evalua ușurința și fezabilitatea reparației înainte de achiziție.

Conform prevederilor, indicele de reparabilitate se bazează pe o serie de criterii standardizate, care pot include: accesibilitatea componentelor, disponibilitatea pieselor de schimb, costul și complexitatea reparației, existența documentației tehnice și durata de furnizare a pieselor. Scopul declarat este prelungirea duratei de utilizare a produselor, reducerea deșeurilor și încurajarea unui comportament de consum mai sustenabil.

Indicele este calculat de producător sau de operatorul care introduce produsul pe piață și devine parte a obligațiilor de conformare prevăzute de lege, alături de cerințele de etichetare și informare. Prin introducerea acestui instrument, inițiativa legislativă urmărește să sprijine tranziția către economia circulară, prin stimularea reparației în detrimentul înlocuirii premature a produselor.

Bună intenția, foarte slab procesul de evaluare care a stat la baza inițiativei. În primul rând pare să fie o corelare foarte slabă cu actele normative naționale și europene în materie de gestionare a deșeurilor. Apoi o la fel de slabă corelare cu actele naționale în materie de protecție a consumatorilor.

Măsurile propuse intră în conflict cu cadrul legislativ european existent, în special prin:

• depășirea competențelor statului membru în domenii deja armonizate la nivel UE;
• încălcarea principiilor pieței interne (libera circulație a mărfurilor);
• nerespectarea principiilor proporționalității și nediscriminării;
• introducerea unor cerințe paralele sau contradictorii față de regulamente UE direct aplicabile (în special în zona ambalajelor și responsabilității extinse a producătorului).

În forma actuală, inițiativa prezintă un risc major de infringement, insecuritate juridică pentru operatorii economici și distorsionare a pieței interne.

Analiza: de ce inițiativa nu este conformă cu legislația europeană

1. Conflict cu un cadru european deja armonizat

Un prim element de neconformitate derivă din faptul că inițiativa intervine într-un domeniu reglementat extensiv la nivelul Uniunii Europene, prin directive și regulamente care stabilesc reguli comune privind ambalajele, deșeurile și responsabilitățile actorilor economici. Documentul analizat introduce obligații suplimentare sau diferite față de cele prevăzute de legislația UE, fără a demonstra existența unui spațiu clar de manevră națională .

În dreptul UE, statele membre nu pot adopta norme naționale care dublează sau contrazic reglementări armonizate, mai ales atunci când acestea afectează funcționarea pieței interne. În cazul de față, inițiativa creează un regim juridic paralel, incompatibil cu logica uniformizării urmărite de legislația europeană.

2. Încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor

Inițiativa introduce cerințe care afectează direct introducerea pe piață a anumitor produse sau ambalaje, fie prin restricții, fie prin condiționări administrative suplimentare. Conform jurisprudenței Curții de Justiție a UE (art. 34–36 TFUE), orice măsură națională care poate împiedica, direct sau indirect, efectiv sau potențial, comerțul intracomunitar este suspectă de neconformitate.

Documentul nu demonstrează că măsurile propuse sunt:

• strict necesare pentru atingerea obiectivului de mediu;
• imposibil de realizat prin instrumente mai puțin restrictive;
• compatibile cu obligațiile de notificare și justificare prevăzute de dreptul UE .

În lipsa acestei demonstrații, inițiativa riscă să fie calificată drept barieră nejustificată în calea comerțului.

3. Nerespectarea principiului proporționalității

Un element central al analizei este disproporția dintre obiectivul declarat și instrumentele alese. Inițiativa recurge la măsuri rigide, cu aplicabilitate generală, fără a evalua impactul diferențiat asupra operatorilor economici, în special asupra IMM-urilor sau a actorilor transfrontalieri.

Legislația UE impune ca măsurile naționale:

• să fie adecvate scopului urmărit,
• să fie necesare,
• și să nu depășească ceea ce este strict necesar.

Documentul nu conține o analiză de impact robustă care să justifice de ce măsuri mai flexibile, deja prevăzute în legislația UE, nu ar fi suficiente .

4. Risc de discriminare și tratament inegal

Inițiativa creează, explicit sau implicit, un tratament diferențiat între operatori, fie în funcție de originea produselor, fie în funcție de modul de organizare a lanțurilor de aprovizionare. Chiar dacă discriminarea nu este formulată explicit, efectul practic al măsurilor este unul asimetric, afectând mai sever operatorii care funcționează pe piața internă europeană integrată.

Conform dreptului UE, discriminarea indirectă este la fel de problematică precum cea directă, iar documentul nu oferă garanții suficiente că efectele economice vor fi neutre din punct de vedere concurențial .

5. Lipsa corelării cu obiectivele și calendarul UE

Nu în ultimul rând, inițiativa ignoră sau devansează unilateral calendarul și mecanismele de implementare stabilite la nivel european, creând un risc de fragmentare legislativă. În contextul în care UE urmărește armonizarea progresivă a normelor (ex. prin regulamente direct aplicabile), abordările naționale izolate sunt contraproductive și vulnerabile juridic.

În forma sa actuală, inițiativa analizată nu este conformă cu legislația europeană, deoarece încalcă principii fundamentale ale dreptului UE: armonizarea normelor, libera circulație a mărfurilor, proporționalitatea și nediscriminarea. Din perspectivă de policy, problema nu este obiectivul de mediu în sine, ci instrumentele alese, care ignoră cadrul european existent și riscă să genereze insecuritate juridică, distorsiuni de piață și proceduri de infringement.

Nu am fi acordat o atât de mare atenție unei banale inițiative parlamentare dacă aceasta nu ar fi fost semnată de numeroși membri ai parlamentului, printre care unii cu o experiență solidă în trecut în ce privește susținerea protecției mediului - un fost sef al Comisiei de Mediu din Senat. Acești parlamentari vor să fie credibili și eficienți. Nu înțelegem însă cum pot fi eficienți dacă umplu timpul de lucru al comisiilor parlamentare și al plenului cu astfel de proiecte "coapte pe jumătate". Probabil nici nu și-au dat osteneala de a se consulta fie cu părțile interesate fie cu ceva experți europeni în materie de economie circulară care le-ar fi spus că este mai bine să-și testeze prima oară ideile înainte de a le pune pe agenda parlamentului.