În această etapă a proiectului EcoAti-tudine, desfăşurată în perioada 15 martie - 1 iunie 2012, au participat în total 71 de unităţi şcolare şi în jur de 75.000 de elevi şi cadre didactice, care au reuşit să adune în jur de 24.5 tone de deşeuri din hârtie, carton şi PET şi în jur de 6.5 tone de DEEE-uri. Pe lângă activitatea de colectare selectivă a deşeurilor, copiii au aflat informaţii relevante despre protecţia mediului şi s-au implicat în concursurile organizate prin proiect: desene cu tema campaniei, machete din materiale reciclabile etc, dovedind o grijă din ce în ce mai mare faţă de mediul în care trăiesc.

Contractele cu livrare la un an au deschis vineri (15 iunie) la 6.93 EUR, echivalentul preţului de decontare a zilei precedente pe spot, şi au urcat până la maximul înregistrat pe 3 mai. Volumele tranzacţionate au fost promiţătoare, aproximativ 11 milioane de tone într-o şedinţă de tranzacţionare. Nu doar certificatele de emisii par să fi atins nivelul cel mai de jos şi să-l fi depăşit, ci şi energia germană care s-a apreciat cu 0.5 procente la nivelul de 48 EUR/MWh, după o cotaţie minimă a ultimelor 19 luni ( 47.55 EUR), în timp ce petrolul a închis la $98.10/baril cotaţia cea mai ridicată a săptămânii.

Agenţia Europeană de Mediu (EEA) atrage atenţia că funcţionarea sănătoasă a ecosistemelor forestiere şi biodiversitatea pe care o găzduiesc sunt în pericol pentru că pădurile se confruntă cu o varietate de ameninţări: gestionare nesustenabilă, poluarea aerului, schimbări climatice, introducerea de specii de copaci cu genotipuri diferite faţă de cele autohtone, fragmentare din cauza dezvoltării rapide a zonelor urbane şi a reţelelor de transport etc. Aproape trei sferturi din populaţia europeană umană trăieşte în zone urbane, iar procentul se estimează că va ajunge la 80% până în 2020. Pădurile sunt esenţiale, deci, în jurul şi în interiorul oraşelor pentru furnizarea aerului proaspăt, reducerea prafului, a poluării şi a zgomotului.

Prin acest concept s-a avut în vedere conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative capabile de menţinere şi extindere a unor specii de plante şi animale pe cale de dispariţie sau în pericol. Delta Dunării propriu-zisă este cea mai mare componentă a rezervaţiei şi are o suprafaţă totală de circa 4.178 km², din care cea mai mare parte se găseşte pe teritoriul României, circa 82%, restul (circa 18%), fiind situată pe partea stângă a braţului Chilia, inclusiv delta secundară a acestuia, în Ucraina.

Restul regnului animal şi vegetal suferă sau este supus presiunilor, în special celor determinate de activitatea omului. De exemplu, un sfert din speciile de animale se confruntă cu riscul dispariţiei. Printre acestea se numără foca-călugăr mediteraneeană (Monachus monachus), linxul iberic (Lynx pardinus) şi broasca Karpatos (Pelophylax cerigensis). Diminuarea biodiversităţii reprezintă o pierdere enormă, afectând sistemele naturale de care depind economia şi societatea. Alături de schimbările climatice, pierderea biodiversităţii reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa mediului.

Muflonul euopean (Ovis ammon musimon) Specie cu răspândire mediteraneană (pe baza ultimelor descoperiri, muflonii europeni sunt originari din insulele Sardinia şi Corsica), strămoşul direct al oii domestice a fost dintotdeauna una dintre cele mai preţuite specii de vânat. Acesta e şi motivul pentru care a fost colonizat nu doar în ţara noastră, ci în aproape toată Europa. Un prim lot de mufloni a fost eliberat în celebrul (astăzi) ţarc de vânătoare de la Balc, din judeţul Bihor. În cursul celui de-al doilea război mondial, ţarcul a fost distrus, populaţia rurală înfometată vânând toţi muflonii. Aventura românească a muflonului în România a început în anul 1966, când statul român a cumpărat un lot de 27 exemplare din Austria. La acest nucleu s-au adăugat alţi 6 mufloni, oferiţi de grădinile zoologice din ţară. Cei 33 de mufloni au fost eliberaţi în pădurile Negureni şi Mihai Eminescu, din sudul judeţului Constanţa, precum şi în apropierea oraşului Cernavodă. În prezent, se pare că mai trăiesc mufloni doar în judeţul Constanţa. Cerbul lopătar (Dama dama) În cazul acestei specii impresionante de cervide, se poate vorbi de o revenire. Cerbul lopătar - mai sigur, o subspecie a acestuia adaptată la clima rece, a trăit şi pe…

Astăzi în jur de 800 de specii de plante sunt în pericol de dispariţie şi majoritatea resurselor piscicole din Europa au scăzut sub limita de siguranţă, ceea ce face ca Natura 2000 să fie un instrument esenţial pentru salvarea capitalului natural. Declararea siturilor protejate Natura 2000 are la bază două directive ale Uniunii Europene care reglementează modul de selectare, desemnare şi protecţie a siturilor: Directiva Păsări (1979) pe baza căreia au fost declarate Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) și Directiva Habitate (1992) pe baza căreia au fost declarate Ariile Speciale de Conservare (SCI). Siturile au fost deliminate pe baza identificării ştiinţifice a habitatelor şi speciilor de pe teritoriul lor. La sfârşitul anului 2010, în Uniunea Europeană existau 26.106 situri Natura 2000, acoperind circa 20% din teritoriul total pe o suprafaţă de 949.910 kmp.

Rezultatele provin din ultimul Raport anual privind apa pentru scăldat al Agenției Europene de Mediu (EEA) şi al Comisiei Europene, care descrie calitatea apei înregistrată în ultimul an în peste 22 000 de zone de scăldat (plaje, râuri și lacuri) din toată Europa. Comisarul pentru mediu, Janez Potočnik, declara: „Calitatea apei de care dispun plajele şi alte zone de scăldat este una din cele mai importante preocupări de mediu ale cetăţenilor europeni. Dar în mai multe ţări există încă probleme cu poluarea provenind din agricultură şi din apele uzate menajere, aşa că sunt necesare mai multe eforturi pentru ca publicul să beneficieze de apă sigură şi curată”, a declarat Jacqueline McGlade, profesor şi director executiv al Agenţiei Europene de Mediu.

Un studiu realizat de departamentul Scripps Institution of Oceanography din cadrul Universităţii California San Diego a relevat că în apa oceanelor se găseşte în prezent de 100 de ori mai mult plastic decât în anii '70. Aceste bucăţi de plastic sunt deseori confundate cu hrană şi înghiţite de vieţuitoarele marine, iar apariţia acestui material în oceane avantajază dezvoltarea anumitor specii, ducând la dezechilibre în ecosistemele marine.

Constructorii indieni de la compania auto Tata Motors au anunţat că au trecut în faza a doua a proiectului de dezvoltare a primei maşini din lume care funcţionează doar cu aer. Inven-tatorul francez al tehnologiei, Guy Negre, a reuşit să dezvolte doar o serie de prototipuri care utilizează aer comprimat, stocat în mai multe rezervoare aflate sub maşină şi care este eliberat treptat, oferind suficientă forţă pentru a propulsa motorul.

În cadrul Campaniei Sibiul Reciclează, va fi promovat în rândul cetăţenilor proiectul „Sistem de management integrat al deşeurilor în Judeţul Sibiu”, cofinanţat de UE prin FEDR. Locuitorilor prezenţi la întâlniri vor afla modul în care vor fi gestionate deşeurile generate în localitatea lor.

Poluarea cu nutrienţi din gunoiul de grajd este tema principală a unui proiect finanţat de Ministerul Mediului şi Banca Mondială, prin care se vor dota gospodăriile individuale cu platforme de depozitare a acestui tip de gunoi (astfel încât să nu mai aibă loc scurgeri care poluează apele şi solul).

În Săcele, Jud Braşov, funcţionează o staţie experimentală de valorificare a deşeurilor, printr-un procedeu mai rar întâlni: gazeificarea cu ajutorul plasmei – considerată a patra stare de agregare. Materialele reciclabile (hârtie, cartoane, sticlă, plastic) sunt sortate, iar restul deşeurilor sunt mărunţite, apoi trimise în gazeificator, unde are loc iniţial o preîncălzire a deşeurilor (180-190 grade Celsius).

Proiectul cu titlul „Biomasa înlocuieşte lemnul de foc” al Fundaţiei Terra Mileniul III a câştigat National Energy Globe în cadrul celei mai importante competiţii de soluţii de mediu, distincţie considerată „Oscarul pentru mediu”. Prin intermediul proiectului, se urmăreşte valorificarea deşeurilor agricole şi utilizarea acestora pentru încălzirea clădirilor din comuna Vlad Ţepeş, judeţul Călăraşi.

Operatorii economici, producători şi importatori de ambalaje de desfacere, producători/importatori de produse ambalate, precum şi cei care supraambalează produse ambalate, care îşi îndeplinesc în mod individual obiectivele privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, sunt obligaţi să raporteze agenţiei judeţene/regionale pentru protecţia mediului datele privind cantităţile de deşeuri de amabalaje, conform Ordinului Ministerului Mediului şi Pădurilor nr. 794/2012.

În continuarea articolului, la alin. (4) se precizează că „persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate”. În Anexa 1 a actului normativ sunt definiţi termenii: deţinător de deşeuri - producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora, producător de deşeuri - orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri şi comerciant - orice întreprindere/operator economic care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor. Cu titlul de exemplu, doar în activitatea de birou se generează cca. şapte tipuri de deşeuri (hârtie/carton, plastic, menajere, DEEE, cartuşe de imprimantă, becuri/ neoane, baterii portabile) din care patru sunt periculoase.

Astfel, inventatorul japonez Akinori Ito a dezvoltat o maşinărie care poate recicla plasticul, de tipurile PE (polietilenă - pungi de plastic, unele haine, dopurile PETurilor, ambalaje de cadouri etc), PP (polipropilenă - recipienţi de plastic, flacoane de medicamente, funii, componente auto etc) şi PS (polistiren - caserola de mâncare, styrofoam etc), prin topirea şi transformarea în ulei ce poate fi utilizat apoi ca şi combustibil. „Plasticul este făcut, de fapt, din petrol. Ne-am gândit că nu poate fi foarte dificil să converteşti plasticul într-un combustibil”, a spus inventatorul japonez. Aparatul care face acest lucru posibil foloseşte doar electricitate şi apă.

Cum vi se pare ediţia din acest an? MS: Mai mult decât impresionant ca diversitate, ca grad de reprezentare pentru ţări cu tradiţie pe parte de tehnologii de reciclare, sisteme de colectare şi aşa mai departe. Haideţi să facem o paralelă între ceea ce se întâmplă de câţiva ani şi la noi în România, mă refer aici la colectare, la reciclarea deşeurilor. VP: Din păcate, la capitolul colectare nu ne putem lăuda ca ţară. Ideea este următoarea: cu cât colectezi mai mult, cu atât devii mai interesant pentru cei care reciclează. Avem o mare capacitate de tratare în România, dar deocamdată, la nivel naţional nu se colectează cât se poate recicla. Dacă vom depăşi această capacitate, cu siguranţă vom deveni interesanţi pentru industria de profil din Europa.

A câta oară participaţi la IFAT ENTSORGA şi ce anume v-a stârnit interesul în cele cinci zile ale târgului? Am fost prezenţi în fiecare an la acest târg unic încă de la apariţia acestuia. Pe vremea când IFAT şi ENTSORGA erau două târguri separate, în München şi Köln, Remondis a participat ca şi co-organizator al ENTSORGA. Aş putea spune că am avut un rol important în dezvoltarea acestui târg.

Care este situaţia staţiilor de epurare din România în acest moment? Ne-am integrat în UE, ce trebuie să facem în acest sector? Este foarte simplu: odată cu aderarea României la UE, automat am preluat şi o serie de obligaţii. Acestea constau în atingerea unor ţinte de reciclare, respectiv de valorificare deşeuri. Din staţiile de epurare se generează în mod natural două tipuri de nămoluri: periculos şi nepericulos. Pentru ambele trebuie găsite soluţii de valorificare, astfel încât să minimizăm cantităţile depozitate. Una dintre acestea este, de exemplu, pentru nămolul clasificat ca nepericulos, amestecarea cu deşeuri biodegradabile de tip vegetal şi obţinerea unui compost. Pentru cel periculos – uscarea lui şi valorificarea în instalaţii termice autorizate, prin ardere.