La începutul acestui an am pornit seria „Economia Circulară în Practică” de la o convingere simplă: în România s-a discutat suficient despre ceea ce ar trebui făcut.. Este timpul să vedem ce se întâmplă în realitate, ce investiții funcționează, unde apar blocajele și, mai ales, cum transformăm proiectele și infrastructura în rezultate.
În lunile care au urmat, am încercat să facem exact acest lucru.
Am pornit la Senatul României, unde am discutat despre una dintre verigile încă nerezolvate ale sistemului – fracția reziduală și locul soluțiilor de valorificare într-un model în care reciclarea rămâne prioritară. Dezbaterea a pus însă în evidență o problemă mai largă: România dispune de tehnologie, expertiză și posibilități de finanțare, dar are nevoie de coerență, predictibilitate și decizii capabile să lege toate aceste resurse într-un sistem funcțional.
La PACK SHOW, am privit economia circulară din perspectiva industriei și a noilor reguli europene. Am discutat despre ambalaje, responsabilitatea producătorilor, SGR, trasabilitate, standardizarea datelor și Digital Product Passport. A devenit evident că economia circulară nu mai este doar o politică de mediu: începe să influențeze direct modul în care producem, distribuim și folosim resursele și, implicit, competitivitatea companiilor.
La Cluj-Napoca, am mers din sala de conferință direct în teren. Am văzut investiții realizate prin PNRR, Centre de Colectare prin Aport Voluntar, infrastructură digitalizată pentru colectarea separată și tehnologii de valorificare a unor fluxuri dificil de reciclat. Acolo întrebarea s-a schimbat: nu doar „cum construim infrastructura?”, ci „cum o operăm astfel încât să producă performanță?”
La Gura Humorului, administrațiile locale, ADI-urile, operatorii și industria au dus discuția mai departe. Am vorbit despre operarea investițiilor, profesionalizarea serviciilor, digitalizare, monitorizarea indicatorilor de performanță, tehnologii și parteneriat public-privat. Concluzia a fost că succesul nu mai poate fi măsurat prin numărul proiectelor aprobate sau al echipamentelor cumpărate, ci prin modul în care acestea funcționează în fiecare comunitate.
După toate aceste întâlniri, un lucru este clar: România nu pornește de la zero. Există infrastructură. Există tehnologie. Există finanțare. Există administrații, operatori și companii care au acumulat experiență și există proiecte care demonstrează că lucrurile pot funcționa. Dar există încă și blocaje, diferențe mari de performanță, investiții care trebuie integrate mai bine și verigi ale sistemului care continuă să funcționeze separat.
Pe 13 octombrie 2026, la Union Plaza București, continuăm această discuție, dar schimbăm perspectiva.
Vrem să punem experiențele acumulate la aceeași masă și să discutăm despre ceea ce urmează:
Ce funcționează și poate fi replicat?
Ce nu funcționează și de ce?
Unde mai sunt necesare investiții?
Cum transformăm infrastructura construită în performanță măsurabilă?
Cum legăm colectarea, sortarea, reciclarea, valorificarea și industria într-un sistem coerent?
Și ce decizii trebuie luate acum pentru ca investițiile următorilor ani să producă rezultate?
Sunt, de fapt, întrebările firești după un an în care am încercat să mutăm dialogul dinspre strategie spre implementare și dinspre investiții spre rezultate.
Vă invităm să participați la Conferința Națională „Economia Circulară în Practică 2026” și să aduceți la această masă experiența, proiectele, problemele și soluțiile dumneavoastră.
Pentru că economia circulară nu se construiește doar prin strategii.
Se construiește prin implementare, investiții și rezultate.
13 octombrie 2026, Union Plaza, București
Economia Circulară în Practică 2026
Mai puțină teorie. Mai multă practică. Regiune cu regiune.
Participarea se face în limita locurilor disponibile, în ordinea înscrierilor.
