ADEVĂRUL. Așa cum îl ştim sau așa cum îl construim ca să pară…adevărat. Trăim într-o societate așa cum ne-am construit-o. Încercăm să spunem oamenilor doar ce le place să audă sau le arătăm doar ce le place sa vadă. Și eu trăiesc în această societate și mă conformez regulilor ei. Și o fac cu multă responsabilitate. Am oameni pe care i-am angajat și răspund pentru ei și familiile lor. Am prieteni cu care colaborez și încerc să mă țin de promisiunile făcute. Dar îmi dau seama din ce în ce mai mult că nu acesta este viitorul. După aproape 30 de ani îți dai seama că a venit timpul să schimbi rolul din acela de privitor de pe margine în cel de pacificator. Iar pacea se aduce prin scoaterea adevărului la suprafață, oricât de dureros ar părea. Poate unora o să li se pară o paranoia melodramatică a unuia care a luat-o razna. Nu mă deranjează atâta timp cât nu vor pune piedici în ceea ce vom dezvălui de aici înainte.
PENTRU CĂ A VENIT TIMPUL SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME. Și pentru că toate au un început o să pornim de la DEȘEURI. De ceva ani se dă o bătălie teribilă pentru titlul de stăpân al deșeurilor. De fapt la mijloc se află sume de bani semipublice(bani la care statul, prin AFM, a renunțat de bunăvoie să colecteze în favoarea OTR-urilor) care depășesc milioane de euro. De ceva timp se desfășoară în România un control foarte interesant la organizațiile de transfer de responsabilitate. Din zvonurile de pe piață situația este foarte complicată dacă ținem cont că aproape o treime din cantitățile declarate de OTR- uri între anii 2010 – 2013 nu există decât pe hârtie. Și evident că totul se rezumă la cota de piață a fiecăruia. Din păcate reciclarea se face din pix la momentul acesta, așa cum se zvonește că au descoperit cei de la Administrația Fondului pentru Mediu. Mai mult de o treime din documentele prezentate ca dovezi de reciclare nu se regăsesc în realitate la mai toate entitățile controlate, cu unele excepții. De exemplu, dacă aceste informaţii s-ar dovedi că sunt reale gândiţi-vă ce dezastru ar fi pentru un colos cum este ECO-ROM Ambalaje SAcare deține aproape 80% din această piață, declarând negru pe alb că în perioada 2010 - 2012 a valorificat 1.619.599.000 kg deșeuri din care dacă am scădea o treime ar însemna că 539.866.333 kg ar fi doar virtual valorificate. Cu toate acestea banii au fost preluați de la producători și importatori și au fost plătiți către reciclatori. O PARTE. Vă vine să credeți că au fost plătite sume de ordinul sutelor de mii de euro anual pentru campanii de publicitate și promovare către o mare agenție de publicitate? Oare de ce a fost nevoie să se plătească în jur de 200.000 euro pentru AUDITUL unei asemenea OTR? Oare fondatorii și membrii acestor organizații nu se vor întreba cum se cheltuiesc banii pe care îi plătesc pentru reciclarea ambalajelor puse de ei pe piață? Mă întreb care va fi reacția lor când vor afla că sunt buni de plată cu sume foarte mari pentru că au acceptat să închidă ochii crezând că responsabilitatea nu le aparține atunci când s-au întâmplat toate aceste încălcări ale legii.
Și mai am o întrebare în final. Dacă zvonurile se confirmă, cum vor reacționa cei de la Comisia Europeană când vor afla că o treime din ceea ce am declarat nu este real? Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Grațiela Gavrilescu, a anunțat de curând în cadrul unui eveniment că se încearcă rezolvarea problemei legate de infringementul pe deșeuri. Meritați toată considerația noastră, doamnă ministru, pentru eforturile de a aduce pe linia de plutire corabia mediului, dar se pare că cei care se bat cu pumnul în piept de ceva ani că sunt campionii reciclării de fapt vă vor crea o mare problemă. Așteptările noastre legate de aceste subiecte sunt mari.
Noi vom fi prezenți atât timp cât ADEVĂRUL va fi spus. Și îl vom spune clar și răspicat. Fiecare document primit la redacție va fi pus la dispoziția cititorilor pentru a afla cum se învârt banii în interiorul unei organizații prin intermediul unor societăți ale soților, fraților, apropiaților, etc.
