Ne aflăm la o răscruce de drumuri. Ieșirea României din criză precum și creșterea economică din ultima perioadă de timp ne duc cu gândul la prosperitate. Pe de altă parte, bilanțul acţiunilor deschise împotriva României, în octombrie 2014, ajungea la peste 70 de proceduri de infringement. Pentru cei care nu știu, această acțiune ajunsă la final obligă statul român la plata unor sume uriașe. Cu alte cuvinte, pe de o parte ne străduim să ieșim din groapa datoriilor și pe de altă parte nu suntem în stare să ne îndeplinim obligațiile asumate în momentul aderării la UE. Suma minimă forfetară va fi 1.809.000 euro, iar penalitățile vor fi între 2.165 euro și 130.000 euro pe zi de la data stabilită de Curtea de Justiție a UE. Deci, stimați cititori, pregătiți-vă de dat bani. Pentru că evident statul nu-i are și în acest caz probabil că noi toți vom plăti. De ce? Pentru că interesele murdare ale diverselor camarile economice nu vor să piardă osul de ros. Și nu mă feresc să spun că zona mediului este cea mai atacată de asemenea haite de profitori. Iată câteva exemple: procedura de infringement împotriva României pentru proiecte de microhidrocentrale demarate pe râurile Munților Făgăraș, procedura de infringement pentru neîndeplinirea obligației de a transpune în dreptul intern actul normativ revizuit al UE privind vehiculele scoase din uz, procedura de infringement pentru netranspunerea în dreptul intern a Directivei 2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și așa mai departe. Demersurile făcute de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru a rezolva aceste proceduri nu au avut sorți de izbândă. Motivația este simplă. Parlamentarii noștri reprezintă de cele mai multe ori interesele unor grupuri economice care pot pierde foarte mulți bani în condițiile în care aceste reglementări se aprobă în forma lor actuală. De obicei un asemenea articol se termină cu sintagma ”sperăm ca instituțiile abilitate să se sesizeze…etc, etc,…”. Câți oameni credeți că sunt în aceste instituții? Vor ajunge să se întindă ca plastilina la câte lucruri sunt trimiși să facă. Nu fraților, nu asta este soluția. Noi trebuie să fim cei care iau poziție, așa cum fac ONG-urile de ceva timp. Și credeți-mă, noi, redacția Revistei Infomediu Europa, o vom face.