Este clar că ultimii ani ne-au perturbat mai acut ca alţi ani şi asta pentru că ştim cu toţii că nici clima nu a rămas indiferentă. Marile „evenimente” ale Pământului nu au mai corespuns realităţii lui, ci realităţii noastre. Avem ce am sădit. Parfumul florilor a fost înlocuit de otrava aerului. Ne ofilim din ce în ce mai tare şi, ironic, celor mai mulţi nu le pasă. Atunci când ultimul copac va fi tăiat, ultimul peşte ucis şi ultimul râu otrăvit, atunci o să ne dăm seama că nu putem mânca bani.
Când tragem linia de final, ca în fiecare an, toată lumea vorbeşte de cifre. Am realizat x, am avut y şi am cheltuit z. Aş vrea să tragem linia în vorbe sau sentimente. Cât am dăruit, cât am primit şi ce fel de om sunt la finalul acestui an. Sunt o persoană mai bună? Sau poate mai rea? Mai egoistă, mai darnică? Mai calculată, mai liberă în sentimente? Căci până la urmă, sfârşitul unui ciclu înseamnă iniţierea mai departe, începutul unei noi aventuri. Când tragem linia trebuie să avem în faţa noastră nu o balanţă, ci un bilanţ al dezvoltării noastre personale.
Publicat în
Editoriale
Lasă un comentariu
Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.
