Recviem pentru glagorie

Făcând abstracție de celelalte boli “acide”, purulente, ale secolului, “atu-ul” SCP-ului este acela că se dezvoltă lent, viguros și neîndoielnic. Organismul uman este aidoma unei mașinării care, din cauza terenului accidentat pe care îl străbate, se strică, cu oarece frecvență. Iar accidentările pot fi, în acest caz, multiple: ingurgitare morboasă de așa-zise alimente necesare vieții, afrodiziace și alte panacee,  stres perpetuum mobile, poluare în toate formele și culorile care împing elasticul minții până la fractură. Mai exact, la scurtcircuitare. Prăjeala vine de la scurtcircuitarea sinapselor într-o stare de încordare maximă, atunci când auzi la propriu acel “zzzzzzz” care nu se mai oprește. Unii pot simți chiar miros de ars. Se cheamă să vrei prea mult, prea repede sau ți se adună toate odată, ca la coada de pâine din epoca ceaușistă. Și atunci se întâmplă să intri în conflict cu tine, cu ceilalți, cu natura. Ești debusolat, ai reacții stranii, animalice, nu mai deosebești binele de rău, ajutorul de primejdie, prietenul de dușman, negrul de gri, poanta de adevăr. Și ne mirăm de ce anormalul a devenit normal, de ce natura ne e potrivnică.  Până și Hanibal a înțeles că un creier natural este considerabil mai bun decât unul prăjit, și nu din motive egoiste. Și dacă n-ar fi fost Calache, personaj rizibil slăvit după moarte, nu ni s-ar fi aprins becul că organul conștiinței poate lua foc la propriu. Și atunci pătrundem în rămânerea trecerii, acolo unde, cum, plastic, intuia Nichita Stănescu: 

"De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem”

Adio România, dar rămân cu tine!

Degeaba ies oamenii în stradă să protesteze. Degeaba mass media reverberează de zor problema. Degeaba avem exemple practice. Degeaba. România va fi fracturată, că vrem sau nu vrem. Și stau și mă gândesc. Cine ar arunca cu milioanele de euro într-un proiect fără finalizare? Doar așa ca să explorăm puțin pământurile țării ca apoi să ne cărăm cu jucării cu tot???

Tâmpenia cu dependenţa de importul de gaze din Rusia e o doar o altă minciună frumos împachetată. Dar dincolo de această diversiune, se ascunde o bucăţică de adevăr. România nu este dependentă de importul de gaze din Rusia, dar o parte a ţărilor occidentale din Uniunea Europeană sunt. Şi în acest “amănunt” se ascunde decizia Consiliului European de a permite ţărilor care doresc să dezvolte exploatarea gazelor de şist. Îmi permit un pariu: Germania, Franţa sau Marea Britanie îşi vor menţine politicile restrictive în exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Polonia, Lituania şi România vor fi cobaii de serviciu. Iar dacă vor ajunge să extragă gaze mai ieftine decât cele importate din Rusia, cu atât mai mare bucuria pe Germania, Franţa ori Marea Britanie. Mizeria la noi, gazele ieftine la ei, profitul gros la dezvoltator. Se putea face o afacere mai profitabilă? Și-mi vine-n gând o vorbă de-a generalului Sun Tzu: „În Arta războiului, nici o țară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior …”

 

 

Ruleta climei

Nu mă pricep la poker, dar mă uit la pariurile care se fac pe schimbările climatice. Este un joc de noroc cu consecinţe mortale. Cu fiecare an care trece, otrăvim şi mai mult atmosfera cu noxe, înclinând balanţa în favoarea unui viitor cu totul diferit. Unele dintre cărţi sunt deja pe masă:  topirea gheţarilor, creşterea nivelului mărilor, defrişările masive, erodarea ţărmurilor, furtuni intense şi secetă. Luate separat, aceste trenduri nu poartă semnătura unui climat în schimbare, însă luate împreună, toate acestea ne demonstrează că trăim pe o planetă nouă, unde şansele ca generaţiile viitoare să poată să aibă hrană suficientă, sănătate, siguranţă publică şi un patrimoniu ecologic bogat se reduc substanţial.

EDITORIAL: Cine sapă groapa altuia...

Însă o groapă de gunoi tot o groapă de gunoi este – un munte uriaș de deșeuri ale societății, periculoase și toxice, care va necesita o monitorizare și întreținere de sute de ani pentru a preveni poluarea apelor și a terenurilor din împrejurimi. În funcție de modul în care depozitul de deșeuri a fost construit și operat, este foarte posibil să nu existe poluare, dar nu și improbabil. Haosul și perturbarea ecosistemului au timpul și socotelile lor. Este ușor ca pentru un cititor neavizat  transformarea unei gropi de gunoi în rezervație naturală să șteargă toate relele pe care le reprezintă. Important de reținut este că pentru fiecare depozit de deșeuri bine construit și menținut, există alte 10, 20, 50 care nu au fost corect proiectate și întreținute, iar multe dintre acestea abandonate.

“Scurgerile” din aceste depozite au efecte devastastatoare asupra mediului și pot rămâne un factor de pericol pentru încă 100 de ani înainte de a se degrada lent. Deci, în timp ce ar trebui să sărbătorim conversiunile gropilor de gunoi și să continuăm să dezvoltăm noi metode de utilizarea a biogazului din gunoi, să nu uităm totuși cu ce avem de-a face. Trebuie să trudim pentru a elimina gunoiul în sine. În lumea perfectă pe care ne-o dorim cu ardoare nu există gropi de gunoi – totul este compostat sau reutilizat. Dincolo de orice altceva, gropile de deșeuri ne reamintesc de incapacitatea noastră de a manageria problema gunoiului pe care nu o va schimba niscaiva sol vegetal sau ierburi native.

Nu vă daţi în vânt după orice adiere!

Singurul motiv legitim pentru care industria eoliană mai există astăzi este pentru a se ridica la aşteptările promotorilor săi care asigură reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în mod semnificativ şi accesibil. Totuşi (din moment ce nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită), în aproape toate cazurile, dezvoltarea sectorului eolian este vândut, în schimb, unei comunităţi pe bază de stimulente financiare oferite de către dezvoltatori. Acesta este, desigur, un aspect complet diferit şi irelevant căci dacă aprofundăm situaţia tragem concluzia că singurul lucru „verde” din toată afacerea este gheşeftul substanţial realizat de către dezvoltatori şi susţinătorii lor. Şi aşa apar neconcordanţe grave.

PRIMĂVARA NE ÎNVERZEŞTE... SUFLETELE!

Pământul, care așteaptă cu nerăbdare într-un nou ciclu trezirea la viață a naturii, își deschide brațele sale bătrâne spre un nou început. Totul se pregătește, totul se deschide, totul reînvie aici, unde avem binecuvântarea celor patru anotimpuri. Numai omul nu are timp să vadă, să simtă, să perceapă frumusețea pomilor care își deschid micile floricele ce zâmbesc în soare, verdele crud al ierbii, ciripitul vesel al păsărelelor. Toate au fost create pentru a bucura omul. Dar el nu are timp. Aleargă de dimineața până seara să adune, să strângă, să-și mărească confortul. Aleargă după o fericire pe care nu o găsește. Mereu agitat, mereu nemulțumit. Când ajunge să realizeze ceva, vrea altceva. Și astfel trec anii, și viața se scurge într-un iureș tăcut, iar omul nu apucă să simtă bucuria și frumusețea creației. Acest rege al naturii este rob propriilor sale ambiții și patimi. Ce păcat că nu știe să se bucure de acest dar divin care este viața. Dacă ar privi natura și-ar da seama că și ea are legile ei, atât plantele cât și animalele. Nimic nu e haotic în natură. Totul este bine realizat într-o ordine perfectă. Ciclurile de viață ale plantelor și animalelor, lanțurile trofice, instinctele de conservare, au scopul de a păstra un echilibru în tot ce ne înconjoară. Haideți, de dragul primăverii, să coabităm în armonie cu tot ce ne înconjoară și să avem mai multă grijă de locul în care trăim. Haideți să începem curățenia de primăvară cu noi înșine!

 

Ora 12 a venit, vremea rea a sosit!

Privim destul de indiferenţi la fenomene care ar trebui să ne înspăimânte. Statele Unite înregistrează în acest an cea mai grea secetă din istoria evidenţelor meteorologice şi climaterice. Mai mult de jumătate de ţară are recolta compromisă, incendiile din păduri îşi înalţă fumurile spre cer, râurile şi-au scăzut debitele. Nici Europa nu a fost cruţată, fiind silită să treacă în ultimii ani prin hârdăul lui Satan.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ

A început un nou an. Fiecare an aduce noi vise, noi speranțe, noi planuri. Și noi am bifat anul acesta o schimbare. Schimbarea la față. Infomediu Europa vrea să fie mai luminată, mai informată, mai carismatică, mai de bonton. Știință și Tehnologie ne introduce în lumea fascinantă a tehnologiilor și invențiilor din domeniu; vom călători și prin Spațiu pentru a descoperi minunile care ne orbitează planeta; micile Curiozități vor face un ocol al lumii; România este o țară cu locuri nebănuit de frumoase. Pentru cei dornici de aventură în spirit ecologic vă recomandăm EcoTravel. EcoHealth ne informează  cum putem fi mai sănătoși și mai plini de energie. Cum să ne îmbrăcăm eco? Atunci nu ratați rubrica Eco Fashion. Nici copiii nu au fost uitați. Piticu' verde l-am născocit special pentru ei, dar și pentru părinții grijulii. Vom trage un Semnal de Alarmă acolo unde este cazul. Veștile le vom afla la News. Garda Națională de Mediu stă în gardă și avertizează! Legislația de mediu e nelipsită căci “Nulla poena sine lege” (Nu există pedeapsă fără lege). Tranzacțiile importante se derulează la Bursă.  Consultați Green Agenda ca să știți la ce târguri de mediu veți lua parte în acest an.  Mai avem și alte chestiuni interesante, însă vă lăsăm pe voi să le descoperiți. Anul acesta ghidul nostru va fi unul din motto-urile lui Mohandas Ghandi: “Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume!”

Tu esti sustenabil?

E uşor să lâncezeşti şi să te vaiţi că Planeta „plânge”. E uşor să acuzi pe cei care ar trebui să facă ceva şi nu o fac. La sfârşitul zilei, faptul că ai consumat o grămadă de energie văicărindu-te de problemă fără să mişti un deget nu aduce nici o soluţie în acest sens, nu te face mai puţin nevinovat şi nicidecum mai superior.

 

Doar o vorbă să-ți mai spun .....

Este clar că ultimii ani ne-au perturbat mai acut ca alţi ani şi asta pentru că ştim cu toţii că nici clima nu a rămas indiferentă. Marile „evenimente” ale Pământului nu au mai corespuns realităţii lui, ci realităţii noastre. Avem ce am sădit. Parfumul florilor a fost înlocuit de otrava aerului. Ne ofilim din ce în ce mai tare şi, ironic, celor mai mulţi nu le pasă. Atunci când ultimul copac va fi tăiat, ultimul peşte ucis şi ultimul râu otrăvit, atunci o să ne dăm seama că nu putem mânca bani.

Cum s-a „descoperit” poluarea aerului

În ultimul secol, de fapt cam în ultimele două decenii, s-au întâmplat multe prin Europa în ceea ce priveşte calitatea aerului. De la evenimente importante care ne-au arătat că ceva nu-i în regulă, la încercări mai mult sau mai puţin înţelepte de a rezolva anumite probleme devenite evidente, la soluţii întârziate şi, de ce nu, rezultate cu care să ne mândrim. Cred că principalele evenimente sau decizii care au dus la o îmbunătăţire a calităţii aerului sau la reducerea emisiilor sunt: Smogul din Londra - pentru că a deschis subiectul „poluarea aerului” şi a fost ca un semnal de alarmă; Clubul celor 30% – care în anii 1980 a condus la acorduri importante pentru a reduce poluarea transfrontieră de SO2.

Ne puteți urmări și pe:

    

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107, Comuna Surani, Judetul Prahova
CIF: 36349720; Email:director@infomediu.eu
Telefon: +40 720 88 28 55