Crize, dezastre, instabilitate, hazard, incertitudine, catastrofe, risc, situaţii de urgenţă, haos, accidente, protecţie.

Crize, dezastre, instabilitate, hazard, incertitudine, catastrofe, risc, situaţii de urgenţă, haos, accidente, protecţie.

Editorial realizat de Dr.ing. Stelian Duduș

O înşiruire de termeni a căror folosire s-a extins de la domenii profesionale specifice până în viaţa noastră cotidiană. Tot mai des, amănunte aparent nesemnificative, ce scapă observaţiei noastre, joacă un rol important într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat. Aceste cuvintele apar în lucrări de analiză ştiinţifică sau politico-militare, în articolele presei zilnice, în unele emisiuni ale televiziunilor, iar folosirea lor provoacă de cele mai multe ori teamă, nesiguranţă şi stres. Puterea noastră de cunoaştere şi înţelegere este copleşită de diversitate şi complexitate. Fie că dorim, fie că nu, aceste cuvinte vor reprezenta o parte din termenii cheie care marchează dezvoltarea societăţii umane în perioada următoare.

Albert Einstein nu a acceptat mecanica cuantică din cauză că aceasta opera cu noţiuni ca hazard şi incertitudine, dar descoperirile ulterioare în domeniu i-au dat dreptate lui Werner Heisenberg, care a introdus în fizica cuantică „principiul incertitudinii”. De atunci este recunoscut faptul că există întotdeauna un element de incertitudine sau de hazard care afectează fundamental comportarea materiei la scară mică. Actualmente, noţiunile clasice cum ar fi spaţiul sau timpul, nu mai sunt privite ca entităţi veşnice, neafectate de ceea ce se petrece în univers. Secole de-a rândul, idealul oamenilor de ştiinţă, dar nu numai, a fost cunoașterea tuturor forţelor care acţionează în natură, precum şi poziţia relativă a entităților care le generează. Din această dorinţă s-a încercat simplificarea fenomenelor complicate. Au apărut astfel modele ale unor fenomene naturale simple, riguros definite matematic, prin care s-a încercat, printre altele, trecerea de la neliniar la liniar. S-a încercat construirea unor sisteme deterministe caracterizate prin previzibilitate şi stabilitate, au apărut termeni specifici acestei concepţii, cum ar fi cel de simetrie.

Simetria este astăzi considerată atât un concept matematic, cât şi estetic. Aceasta ne permite nu numai să clasificăm în mod regulat diferite tipuri de forme pentru a le distinge, dar ne creează şi o senzaţie vizuală plăcută. Marea problemă a apărut atunci când s-a descoperit că cea mai mică abatere de la simetria în cauză poate avea ca efect pierderea totală a simetriei. Simetria este astăzi considerată atât un concept matematic, cât şi estetic. Aceasta ne permite nu numai să clasificăm în mod regulat diferite tipuri de forme pentru a le distinge, dar ne creează şi o senzaţie vizuală plăcută.

Edward Lorenz a studiiat relaţia interactivă dintre trei factori meteorologici neliniari – temperatura, presiunea şi viteza vântului – descoperind faptul că şi pentru un model simplificat ca acesta (ecuaţii cu trei variabile), schimbări foarte mici ale condiţiilor iniţiale produc răspunsuri variate şi imprevizibile.

Pornind de aici, cunoscutul autor de science fiction Ray Bradbury, a descris în povestirea „Sunetul tunetului” cum moartea unui fluture preistoric a schimbat rezultatul unor alegeri prezidenţiale din zilele noastre.

S-a descoperit că nici starea iniţială a unui sistem nu se poate măsura exact, fenomen cunoscut în literatura de specialitate ca „sensibilitate la condiţiile iniţiale”.

Această sensibilitate nu face decât să amplifice posibilitatea de comportare imprevizibilă, neregulată a sistemului în cauză. Sistemele biologice şi sociale sunt sisteme deschise, ce nu pot fi înţelese în termeni mecanici. Din această perspectivă, realitatea înconjurătoare nu este caracterizată de stabilitate, ci mai curând de termeni ca schimbare şi dezordine. Pentru oameni, incapacitatea de a prevedea cu exactitate comportamentul unor sisteme folosind legile fundamentale descoperite, este explicată tot de ştiinţă, prin aceea că nu avem capacitatea de a rezolva toate ecuaţiile rezultante, din cauza numărului enorm de variabile ce ar trebui folosite; nu în ultimul rând, chiar dacă am putea rezolva ecuaţiile prin predicţii probabilistice, vom perturba condiţiile iniţiale ale sistemului, ceea ce va conduce la alt deznodământ în evoluția sistemului. În aceeași ordine de idei, deşi se cunosc ecuaţiile care guvernează biologia, studiul comportamentului uman nu poate fi redus la nivelul matematicilor aplicate, viitorul speciei umane nu poate fi prevăzut de ştiinţă, la fel cum nu se poate prevedea dacă aceasta va avea un viitor.

Ştiinţa nu poate dovedi că ceva este sigur. Care este viitorul? Ne va copleşi haosul şi nu mai vom avea decât un control de limitat asupra societăţii umane, inclusiv asupra destinului nostru ca indivizi? Răspunsul este simplu: NU.

Încă din antichitate (sec. 8 î.C.), Hesiod credea că haosul precede ordinea sau altfel spus că ordinea provine din dezordine. Legătura dintre haos şi ordine a fost studiată şi de gândirea antică chineză. Rodul a mii de ani de studiu au dus la formarea unei concepţii privind rolul şi locul haosului în natură. Este larg acceptată ideea că haosul este o comportare aparent întâmplătoare, rezultând din reguli foarte precise. Haosul este o formă criptică de ordine. Fiinţele şi lucrurile sunt structuri caracterizate de o oarecare stabilitate, care ocupă o anumită poziţie în spaţiu şi timp. Haosul (fenomen dynamic) devine astfel o ordine fără periodicitate.

Ian Stewart consideră că rolul haosului este crucial şi pozitiv, fiindcă ne obligă să ne punem întrebări de bun simţ şi să ne abţinem de la a face presupuneri naive privind sursele care generează complexitatea vieţii. Lumea nu este uniformă, ea se găseşte permanent în starea cea mai probabilă. Oricărei stări iniţiale, determinată cu o precizie dată, îi corespunde un timp de evoluţie, după trecerea căruia nu mai putem vorbi despre sistem decât în termeni probabilistici. Acelaşi sistem poate, pe măsură ce se depărtează de echilibru, să traverseze o mulţime de zone de instabilitate în care comportamentul său suferă modificări calitative.

Paul Valery a spus că creierul uman este instabil prin excelenţă, a prevăzut rezultatele la care a ajuns ştiinţa mai târziu şi care arată că un creier sănătos menţine un nivel scăzut de haos care adesea se auto-organizează într-o ordine mai simplă dacă primeşte un stimul familiar.

În alt domeniu, economiştii studiază dacă ciclurile economice pot fi elucidate prin noţiunea de haos, rezultând faptul că „şocurile” sau „crizele” economice exogene nu sunt generate în mod automat de către un sistem complex de mare instabilitate. Din punctul acestora de vedere, pieţele financiare globale pot naşte crize, deoarece sunt amorale, permit indivizilor să-şi urmărească interesele proprii fără nici o limitare. Funcţionarea pieţelor de capital provoacă multă instabilitate şi nesiguranţă, aceasta nu numai ca urmare a globalizării. Crizele în afaceri, consideră economiştii, sunt inevitabile precum moartea sau taxele.      

Pe plan politico-militar s-a deschis o noua epocă caracterizată prin amplificarea ameninţărilor neconvenţionale şi a conflictelor asimetrice.

În concluzie, termenii din titlul articolului definesc fenomene care pot fi studiate, cunoscute şi relativ direcţionate. Nu pot exista reţete-miracol sau soluţii facile în abordarea lor. Întrebarea finală care se pune, este dacă putem defini un domeniu de activitate umană care să studieze teoretic şi practic fenomenele caracterizate de acești termeni.

Ne puteți urmări și pe:

    

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107, Comuna Surani, Judetul Prahova
CIF: 36349720; Email:director@infomediu.eu
Telefon: +40 720 88 28 55