• Web IMM
  • Web Ecoatitudine
  • WebMD
Redactia Infomediu

Redactia Infomediu

Aproape 100 de hectare de pădure tăiată la ras ilegal pe Valea Sadului – Greenpeace cere intervenția Ministerului Apelor și Pădurilor

Echipa Greenpeace România a documentat anul acesta opt tăieri ilegale de pădure, de aproape 100 de hectare în total, pe Valea Sadului, în munții Cîndrel. Sesizările au fost trimise la Romsilva - Direcția Silvică Sibiu și Garda Forestieră Brașov, instituții care au dat un răspuns complet nesatisfăcător: lucrările silvice au fost executate conform normelor, doar într-un singur caz s-au dat niște mici amenzi contravenționale. Greenpeace cere intervenția Ministerului Apelor și Pădurilor pentru cercetarea situației.

Tăierile la ras nu sunt permise în păduri de amestec rășinoase-foioase și nu pot depăși 3 hectare în pădurile de molid. După o tăiere la ras, regenerarea pădurii trebuie să aibă loc în termen de două sezoane de vegetație. 

Inițial, echipa Greenpeace a trimis sesizări la Direcția Silvică Sibiu și Garda Forestieră Brașov, care a verificat sesizările și au răspuns că aproape totul este în regulă și că s-au dat și niște amenzi derizorii într-un singur caz:

-  au fost executate lucrări de împăduriri și completări conform prevederilor amenajamentelor silvice și a normelor tehnice în vigoare, în termele legale;

-  tăierile au fost autorizate cu respectarea prevederilor amenajamentului silvic;

-  pentru tăierea la ras executată în locul unei tăieri de conservare (cazul 1) s-a aplicat o amendă contravențională de 2 mii lei și una de 4 mii lei.






Sursă și mai multe detalii :


www.greenpeace.org/romania/ro/


Conservarea speciilor de carnivore mari (urs brun, lup, râs) trebuie să reprezinte o parte integrantă a conservării naturii.  Prădători de vârf, aceste specii joacă un rol-cheie în menținerea sănătății ecosistemelor, echilibrând balanța ecologică și contribuind la menținerea unui nivel ridicat al biodiversității. Omul beneficiază în final de toate aceste servicii pe care le furnizează carnivorele mari, cu costuri incomparabil mai mici decât în cazul în care ele ar trebui prestate de către acesta. Dacă în multe zone din Europa sunt pe cale de dispariție sau au dispărut deja, noi ne mai putem mândri cu aceste specii emblematice nu doar pentru Carpați, ci și pentru întregul continent.

Aceste specii au nevoie însă de teritorii întinse pentru satisfacerea tuturor nevoilor biologice, motiv pentru care interacțiunea acestora cu omul într-o formă sau alta este inevitabilă. Această interacțiune care deseori duce la conflicte între oameni și carnivore este cauzată și de intruziunea omului în habitatele acestor specii. Frecvent oamenii și carnivorele utilizează în anumite perioade ale anului aceleași habitate și aceleași tipuri de resurse, cele din urmă fiind uneori produse cu costuri de către oameni etc. De aceea, pentru a avea populații viabile de carnivore mari pe termen lung, este necesar pe de o parte ca oamenii să învețe să împartă habitatul cu aceste specii, iar pe de altă parte, să prevină și să evite potențialele conflicte.

Principalele probleme care au condus la nivelul actual al conflictelor cu carnivorele mari în România

După aderarea României la UE, fapt ce a întărit statutul de protecție al acestor carnivore, vânătoarea, în special la speciile urs brun și lup, a continuat în baza derogărilor de la acest statut special, prin cote de recoltă (denumite ulterior de intervenție) care au crescut de la un an la altul. Deși cotele au fost justificate de obiective de „menținere a populației sub control” și de reducere a pagubelor, opinia unor factori  interesați este că atât numărul pagubelor provocate de aceste două specii, cât și populația au crescut peste un nivel la care toleranța socială poate fi amenințată. În acest context credem că sistemul implementat în perioada 2007-2017 nu a oferit rezultatele așteptate de către public, factorii interesați și de către autorități.

1. Această creștere a numărului de pagube a fost alimentată de un sistem de management cinegetic orientat în special către profit economic și nu spre conservarea speciilor de carnivore. Această abordare a destructurat în special populația de urși bruni prin eliminarea/ împușcarea cu precădere a masculilor dominanți, utilizând practici la limita legii, precum condiționarea lor prin hrănire artificială excesivă și repetată. Efectul imediat, pe care îl resimțim în acest moment, este faptul că, în special în zonele în care s-a hrănit excesiv, în cadrul populației de urși bruni clasa de vârstă predominantă este cea a indivizilor tineri, care provoacă frecvent cele mai multe conflicte cu oamenii. Hrănirea excesivă cu diferite scopuri este o practică obișnuită, fapt ce induce schimbări în comportamentul indivizilor în sensul creșterii toleranței față de om (acești urși, pe lângă faptul că sunt mai curajoși datorită lipsei de experiență, devin obișnuiți cu prezența omului).


Intruziunea și deranjul provocat de om în habitatul carnivorelor mari prin lucrări silvice executate simultan pe suprafețe mari, culegerea haotică de fructe de pădure la scară industrială pe o perioadă mai lungă de timp, utilizarea abuzivă a mijloacelor motorizate în păduri și la altitudini mai mari etc. sunt activități antorpice ce influențează distribuția spațială a acestor specii. În relație cu condiționarea față de hrana de origine antropică, distribuită intenționat sau neintenționat,  anumite zone care nu erau populate permanent de carnivore mari sunt în prezent utilizate mai intens.

3. Fragmentarea și reducerea habitatelor carnivorelor mari de infrastructura liniară de transport, dezvoltarea rezidențială, dezvoltarea infrastructurii turistice și de vizitare etc. este de asemenea un factor care induce modificări în ceea ce privește distribuția carnivorelor mari la nivel de peisaj și poate fi generatoare de conflicte cu carnivorele mari.

4. Gestionarea precară a deșeurilor menajere, în special în comunitățile rurale din proximitatea zonelor populate cu carnivore mari, amplifică șansa conflictelor cu oamenii. O bună gestionare a acestor deșeuri nu ar atrage ursul brun în localități, ceea ce ar reduce practic incidența conflictelor.

5. Lipsa susținerii și promovării implementării unor măsuri adecvate de prevenire a conflictelor (cum ar fi garduri electrice dimensionate în funcție de specia căreia i se adresează sau câini specializați la stâne) în zonele cu carnivore mari duce la conflicte directe cu oamenii. Există o mulțime de exemple de bună practică în alte țări populate cu carnivore mari unde aplicarea unor asemenea măsuri a redus cu până la 100% conflictele cu aceste specii. Strâns legat de implementarea unor asemenea măsuri este și sistemul de compensare a pagubelor care nefiind deplin funcțional în țara noastră, uneori acceptanța față de carnivorele mari scade și astfel se pot încuraja actele de braconaj.

Recomandările Platformei UE privind coexistența dintre oameni și carnivore mari

Pentru a facilita o discuţie mai deschisă cu privire la modul în care se iau deciziile privitoare la managementul carnivorelor mari, Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) şi WWF România au organizat prin intermediul „Platformei UE privind coexistența dintre oameni și carnivore mari”, în perioada 8-9 iunie 2017, un atelier de lucru comun dedicat problematicii conservării şi managementului carnivorelor mari din România (declarația finală este anexată). Participanţii au convenit că managementul carnivorelor mari trebuie întemeiat pe dovezi ştiinţifice temeinice, utilizându-se cele mai bune date disponibile şi cele mai demne de încredere. Aceasta ar trebui să implice cercetare continuă, dezvoltarea și integrarea metodelor de monitorizare cu implicarea tuturor grupurilor de interes în colectarea datelor.

Împreună cu reprezentanții Platformei UE, s-au identificat următoarele obiective ca fiind prioritare pentru îmbunătățirea managementului carnivorelor mari:

• Crearea unui proces incluziv, transparent, pe baza căruia să se poată aborda în mod eficient problemele carnivorelor mari;
• Elaborarea unei politici clare pentru deciziile privitoare la managementul carnivorelor mari;
• Îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a carnivorelor mari;
• Crearea unei scheme de compensare eficiente pentru pagubele cauzate de carnivorele mari;
• Aplicarea urgentă a unui sistem de gestionare eficientă a urşilor-problemă. Interdicţia de vânătoare actuală nu soluţionează această problemă;
• Crearea unei motivaţii economice pentru abordarea problemelor legate de coexistență, utilizând reputaţia recunoscută a României ca destinaţie pentru carnivore mici.



SURSĂ ȘI ALTE DETALII:

www.wwf.ro


Este un fapt cunoscut că expunerea la substanțe chimice nocive are efecte asupra sănătății umane și asupra mediului. Cu o producție de substanțe chimice în creștere la nivel mondial și cu un proces permanent de dezvoltare și utilizare a unor substanțe noi, cum putem ști ce este considerat sigur? Am discutat cu Xenia Trier, expert în produse chimice la AEM, despre diferite probleme legate de utilizarea sigură a substanțelor chimice în Europa și despre acțiunile pe care le întreprinde UE pentru a reduce potențialele efecte secundare ale acestora.

Care sunt principalele motive de îngrijorare cu privire la impactul substanțelor chimice asupra sănătății umane și asupra mediului?

Am progresat mult față de situația de dinaintea ultimelor decenii, când poluarea chimică era foarte vizibilă, iar in Uniunea Europeană avem la ora actuală o protecție mult mai bine pusă la punct împotriva multor substanțe nocive. Pe de altă parte, din 1950 până în 2000 volumul de substanțe chimice produse în lume a crescut de peste 50 de ori, iar la nivel mondial se înregistrează zilnic multe substanțe noi. Acest fapt mărește presiunea generală exercitată de substanțele chimice asupra mediului și asupra oamenilor, deci și riscul de efecte nocive. Expunerea la substanțe chimice nocive, atât la interior cât și la exterior, poate avea multe efecte asupra sănătății, printre care boli cardiovasculare și respiratorii, alergii și cancer.

În mod similar, fauna sălbatică și ecosistemele sunt afectate  de exemplu din cauza utilizării pesticidelor și a acumulării de poluanți persistenți. Se efectuează teste, dar acestea sunt costisitoare și necesită timp și nu pot acoperi toate scenariile de expunere. De asemenea, experiența ne învață că, adesea, lucrurile pe care odată le credeam sigure dovedesc că au efecte care se manifestă mai târziu. Dificultatea constă în a păstra beneficiile substanțelor chimice pentru oameni și pentru economie, minimizând totodată efectele lor secundare.

Încă se mai utilizează substanțe chimice care ar trebui să ne îngrijoreze?

Majoritatea eforturilor făcute în trecut s-au axat pe substanțe individuale care erau considerate nocive. Problema este că poate dura mult timp până când obținem date suficiente pentru a dovedi nocivitatea, iar între timp substanțele se răspândesc. Soluționarea problemelor cauzate de plumbul din benzină și de anumite pesticide reprezintă un exemplu de intervenție de acest tip. Câteodată, substanța folosită ca înlocuitor poate să fie la fel de nocivă, într-un fel sau altul.

O altă problemă este faptul că există o îngrijorare tot mai mare legată de riscurile pe care le prezintă amestecurile de substanțe și modul în care acestea acționează împreună, ceea ce în mod obișnuit nu se ia în considerare în cursul evaluării substanțelor chimice. De asemenea, acum știm că unele categorii ale populației, de exemplu copiii și oamenii cu afecțiuni cronice, sunt mult mai vulnerabile la substanțele chimice decât alte categorii.

Mai mult, nu toate substanțele prezintă efecte imediate – unele pot cauza boli mult mai târziu în viață, precum în cazul perturbatorilor endocrini care scad fertilitatea și cauzează creșterea nivelului de colesterol și obezitate. Unele substanțe au efecte în doze foarte mici, în timp ce altele pot trece neobservate până când se acumulează și ating un nivel critic, cauzând probleme de sănătate. În ansamblu, cunoștințele noastre despre impactul pe care îl pot avea în general substanțele chimice sunt încă foarte restrânse, atât în ceea ce privește efectele asupra oamenilor, cât și asupra ecosistemelor. 

Ce acțiuni întreprinde Uniunea Europeană pentru soluționarea problemei substanțelor chimice?

Uniunea Europeană lucrează pe mai multe fronturi pentru protejarea cetățenilor. Avem legislația REACH, care este probabil cea mai avansată legislație privind substanțele chimice din lume și care la ora actuală este în curs de revizuire. De asemenea, Comisia Europeană efectuează o verificare în vederea adaptării legislației privind produsele chimice. Parlamentul European a ridicat problema amestecurilor de substanțe chimice și a ciclurilor de materiale nepoluante în economia circulară, iar în acest sens Comisia lucrează la o strategie pentru un mediu lipsit de toxicitate.

În plus, mai multe agenții ale UE studiază diferite aspecte legate de substanțele chimice. Agenția Europeană pentru Produse Chimice din Helsinki susține punerea în aplicare a legislației REACH, Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară din Parma studiază substanțele care ar putea ajunge în alimentele noastre. Avem o agenție a UE care se ocupă de siguranța medicamentelor, o altă agenție pentru sănătate și securitate în muncă, iar acum există o nouă inițiativă specială privind biomonitorizarea umană, care caută să obțină informații mai bune despre expunerea efectivă a cetățenilor la substanțe chimice. Prin urmare, se depun multe eforturi, însă mereu apar întrebări noi: oare utilizăm instrumentele corespunzătoare pentru a rezolva problema combaterii a atât de multe substanțe chimice? Oare putem să facem mai mult pentru a examina ciclul de viață al produselor și al substanțelor chimice?

Ce este inițiativa biomonitorizării umane?

Inițiativa biomonitorizării umane în Europa (HBM4EU), din care face parte și AEM, analizează în mod specific expunerea cetățenilor europeni la substanțe chimice, indiferent de sursa din care provin acestea. Planul este ca, prin colectarea și analizarea probelor de sânge, să aflăm, de exemplu, dacă există zone de tip focar, regionale sau locale, de expunere la substanțe chimice, la ce substanțe suntem expuși și dacă anumite categorii de populație sunt mai expuse decât altele. Aceste informații ar trebui să ajute la localizarea surselor de poluare și să fie un instrument pe care factorii de decizie îl pot utiliza pentru stabilirea priorității și a țintei intervențiilor.

Un alt obiectiv al proiectului constă în punerea la dispoziția cetățenilor a unor informații riguroase și concrete despre substanțele chimice. În trecut s-a observat, mai ales în nordul Europei, că implicarea activă a cetățenilor, de exemplu prin ONG-uri, poate încuraja acel tip de dialog și de colaborare cu întreprinderile și cu factorii de decizie care este necesar pentru o schimbare pozitivă.

Ce alte acțiuni mai întreprinde AEM în contextul substanțelor chimice și al mediului?

AEM are un rol destul de cuprinzător în ceea ce privește dezvoltarea cunoștințelor despre impactul substanțelor chimice asupra sănătății umane și asupra mediului, ca și despre prevenirea și gestionarea deșeurilor în economia circulară.

În același timp, multe dintre acțiunile pe care le realizăm în diferite domenii tematice au legătură cu substanțele chimice. De exemplu, efectele pe care le au poluarea aerului, emisiile din industrie, gazele cu efect de seră, substanțele care diminuează stratul de ozon și contaminanții din apă și din sol sunt cauzate, în mare parte, de substanțe chimice. Pentru mai multe dintre aceste efecte, noi generăm indicatori și contribuim la deschiderea accesului cercetătorilor, al factorilor de decizie și al publicului la datele privind substanțele chimice. Acest lucru se realizează prin intermediul site-ului nostru, dar și prin alte site-uri, precum Platforma de Informații pentru Monitorizarea Substanțelor Chimice (IPCHEM). În ansamblu, suntem un jucător relativ mic în domeniu, dar consider că putem juca un rol important în analizarea contextului societal mai larg, de exemplu a modului în care substanțele acționează ca bariere sau catalizatori ai tranziției către o economie circulară și cu emisii scăzute de carbon în Europa.

SURSĂ

www.eea.europa.eu/ro




Viceprim-ministrul Grațiela GAVRILESCU, Ministrul Mediului, va participa, în perioada 17-21 iulie, la New York, la Forumul Politic la Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă (HLPF 2017), eveniment organizat sub auspiciile Consiliului Economic și Social al ONU (ECOSOC). Viceprim-ministrul Grațiela GAVRILESCU, Ministrul Mediului este Președintele Comitetului Interministerial ce are în atribuții dezvoltarea durabilă și care este compus din reprezentanți ai celorlalte ministere la nivel de secretar de stat. Sesiunea din acest an a Forumului Politic la Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă (HLPF 2017), organizată timp de 2 săptămâni la sediul ONU, are ca temă centrală ”Eradicarea sărăciei și promovarea prosperității într-o lume în schimbare” și analizează, în prima săptămână (10-14 iulie 2017), o parte dintre Obiectivele de Dezvoltare Durabilă: Obiectivul 1 (eradicarea sărăciei), Obiectivul 2 (foametea), Obiectivul 3 (sănătatea și bunăstarea), Obiectivul 5 (egalitatea de gen), Obiectivul 9 (industria, inovația și infrastructura), Obiectivul 14 (viața acvatică) și Obiectivul 17 (mijloacele de implementare și parteneriatele). Reuniunea la nivel ministerial este programată în perioada 19-20 iulie 2017, fiind inclusă în Segmentul la Nivel Înalt al ECOSOC. La finalul Segmentului Înalt, va fi adoptată o Declarație Ministerială comună. În timpul Forumului Politic la Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă, 44 de state vor prezenta Rapoarte/analize Naționale Voluntare privind implementarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. România va prezenta Raportul Național Voluntar la reuniunea din iulie 2018. Forumul Politic la Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă reprezintă platforma centrală a ONU pentru urmărirea implementării, revizuirea și analiza Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și a celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, adoptate prin Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1 în anul 2015. Obiectivele de Dezvoltare Durabilă și cele 169 de ținte asociate acestora vizează aspectele economice, sociale și de mediu, în strânsă interdependență, alături de aspecte privind pacea și securitatea, promovarea statului de drept și a instituțiilor eficiente.


Direcția de Comunicare, Transparență și IT
MINISTERUL APELOR ȘI A PĂDURILOR
În data de 5 iulie 2017, Centrul de Ecologie și Turism Maramureș, WWF-România și Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului au organizat o clacă în Pădurea Crăiască din Ocna Șugatag (Maramureșul istoric) pentru amenajarea „potecii de povești”. Aceasta reprezintă un traseu tematic ce străbate Pădurea Crăiască de la sud la nord (și înapoi) prin care vizitatorii pot descoperi informații și povești despre arborii seculari de aici, păsările felurite ce se adăpostesc aici, civilizația lemnului și multe altele. „Poteca de povești” a izvorât ca un mic proiect comunitar dintr-un proiect mai larg de conservare și valorificare a ariilor naturale protejate derulat de WWF în destinația ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoșului, și s-a bazat pe contribuții financiare din partea unei rețele de pensiuni de familie locale, tur-operatori cu programe turistice în această zonă, și donații venite din toate colțurile țării și din străinătate în campania „Poteca de povești”, de la sfârșitul anului 2015.

La clacă au participat copii și tineri ai locului, profesori, reprezentanți ai unor centre de informare din zonă, meșteri locali și mai mulți membri ai organizațiilor partenere (WWF, CET și PNMM). Operațiunea s-a desfășurat pe parcursul întregii zile, cu un picnic câmpenesc de prânz, iar participanții au lucrat pe echipe cu misiuni diferite: igienizarea traseului, marcarea traseului cu însemne turistice standard (bulina albastră), montarea panourilor, crearea de „medalioane” și săgeți indicatoare scrise/pictate de mână și agățate de unii arbori de pe traseu.

Poteca de povești poate fi accesată pornind dinspre Centrul de informare din centrul stațiunii Ocna Șugatag, mergând pe Strada Primăverii până în capăt și apoi coborând spre valea Pârâului Sărat. Punctul de intrare pe potecă este semnalizat printr-un panou de bun venit unde se află expusă și o lucrare a unei tinere talentate din Ocna Șugatag care a câștigat un concurs de desen desfășurat în cadrul Licelui Tehnologic Ocna Șugatag în vara anului 2014. De acolo, vizitatorii pot parcurge poteca în aproximativ jumătate de oră, având popasuri cu panouri de informare din loc în loc, și se întorc la punctul de bun venit.

Odată finalizată poteca de povești, echipa de proiect va realiza și un mic ghid de teren pentru școlile din zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. Ghidul va conține lecții interactive inspirate de poveștile pădurii și va fi utilizat de profesori în programe precum „Școala altfel”, pentru a crea experiențe deopotrivă interesante și distractive pentru elevi, în mijlocul Pădurii Crăiești.

De ce este specială Pădurea Crăiască

Pădurea Crăiască este un petec de 49 ha care, din cauza restrângerii treptate a suprafeței împădurite din Maramureș, a rămas izolată de alte păduri din jur. Pădurea a devenit în 1964 rezervație de semințe pentru speciile de stejar și larice, iar în anul 2000 a fost declarată arie naturală protejată. Aceasta se află în proprietatea Ocolului Silvic Mara.

Pădurea Crăiască este deosebită pentru asocierea neobișnuită de specii de arbori: stejar, gorun și larice, care vegetează alături de carpen, cireș sălbatic, alun, mur. Aici există încă multe exemplare monumentale de stejar, cu vârste de peste 250 de ani, înălțime de 30 m și diametru al trunchiului de peste 2 m. În pădure există specii endemice de floră ca sor-cu-frate și pușca-dracului, însă ce e cu adevărat interesant este populația diversă și abundentă de păsări care au găsit aici condiții favorabile pentru cuibărit, adăpost și hrănire. Pădurea adăpostește  51 de specii de păsări, între care și specii rare/vulnerabile ca vânturelul roșu, turturica, pupăza, ciocănitoarea de stejar sau ciocârlia de pădure.

De unde a venit ideea Potecii de povești

Deși există o legătură culturală profundă și ancestrală între maramureșeni și pădure, Pădurea Crăiască era însă izolată de comunitatea locală. Pădurea Crăiască nu se regăsea între preferințele de petrecere a timpului liber ale localnicilor, din pricina lipsei unei infrastructuri de vizitare, și nu era cu adevărat integrată nici în circuitul turistic. În lipsa unei poteci marcate și a cunoașterii regulilor de vizitare a rezervației, cei care treceau totuși pe aici puteau devia ușor de la traseu, producând deranj speciilor de păsări și vegetației. De asemenea, pe acest traseu și la marginea pădurii s-au găsit deșeuri și s-au constatat degradări provocate de pătrunderea cu mijloace motorizate, precum ATV-uri sau chiar mașini de teren, lucru care este interzis prin legile din domeniul ariilor naturale protejate.

În 2012, în cadrul unui proiect coordonat de WWF, au fost puse bazele unei colaborări la nivel local între proprietarii de pensiuni de familie din zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului și tur-operatori care aduc turiști în zonă, pe de-o parte, și custozii de arii naturale protejate din zonă, pe de altă parte. Colaborarea a constat în punerea în comun de fonduri de către operatorii economici din domeniul turismului și alegerea în mod participativ a unei idei (proiect) de a investi fondurile respective într-o arie naturală din zonă unde există o problemă de mediu sau o lipsă de infrastructură de vizitare. Contribuțiile financiare au fost anuale și au fost colectate într-un Fond de Conservare și Dezvoltare Durabilă administrat de Centrul de Ecologie și Turism Maramureș (CET), un ONG local cu activități de educație de mediu pentru tineri, de monitorizare a faunei și florei sălbatice și de promovare a ecoturismului în Maramureșul istoric. Proiectul ales de cei implicați în această inițiativă a fost „poteca de povești”, întrucât în urma analizei opțiunilor acesta a fost considerat a fi investiția cu cel mai mic efort financiar, dar cu impact de conservare, social și economic cel mai mare. Fondurile adunate la nivel local au fost suplimentate printr-o campanie derulată la sfârșitului anului 2015: http://www.wearehere.ro/p/poteca-de-povesti, reieșind astfel un buget total suficient pentru amenajarea potecii și realizarea ghidului de teren pentru școli.

SURSA 

www.wwf.ro


În data de 5 iulie 2017, Centrul de Ecologie și Turism Maramureș, WWF-România și Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului au organizat o clacă în Pădurea Crăiască din Ocna Șugatag (Maramureșul istoric) pentru amenajarea „potecii de povești”. Aceasta reprezintă un traseu tematic ce străbate Pădurea Crăiască de la sud la nord (și înapoi) prin care vizitatorii pot descoperi informații și povești despre arborii seculari de aici, păsările felurite ce se adăpostesc aici, civilizația lemnului și multe altele. „Poteca de povești” a izvorât ca un mic proiect comunitar dintr-un proiect mai larg de conservare și valorificare a ariilor naturale protejate derulat de WWF în destinația ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoșului, și s-a bazat pe contribuții financiare din partea unei rețele de pensiuni de familie locale, tur-operatori cu programe turistice în această zonă, și donații venite din toate colțurile țării și din străinătate în campania „Poteca de povești”, de la sfârșitul anului 2015.

La clacă au participat copii și tineri ai locului, profesori, reprezentanți ai unor centre de informare din zonă, meșteri locali și mai mulți membri ai organizațiilor partenere (WWF, CET și PNMM). Operațiunea s-a desfășurat pe parcursul întregii zile, cu un picnic câmpenesc de prânz, iar participanții au lucrat pe echipe cu misiuni diferite: igienizarea traseului, marcarea traseului cu însemne turistice standard (bulina albastră), montarea panourilor, crearea de „medalioane” și săgeți indicatoare scrise/pictate de mână și agățate de unii arbori de pe traseu.

Poteca de povești poate fi accesată pornind dinspre Centrul de informare din centrul stațiunii Ocna Șugatag, mergând pe Strada Primăverii până în capăt și apoi coborând spre valea Pârâului Sărat. Punctul de intrare pe potecă este semnalizat printr-un panou de bun venit unde se află expusă și o lucrare a unei tinere talentate din Ocna Șugatag care a câștigat un concurs de desen desfășurat în cadrul Licelui Tehnologic Ocna Șugatag în vara anului 2014. De acolo, vizitatorii pot parcurge poteca în aproximativ jumătate de oră, având popasuri cu panouri de informare din loc în loc, și se întorc la punctul de bun venit.

Odată finalizată poteca de povești, echipa de proiect va realiza și un mic ghid de teren pentru școlile din zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. Ghidul va conține lecții interactive inspirate de poveștile pădurii și va fi utilizat de profesori în programe precum „Școala altfel”, pentru a crea experiențe deopotrivă interesante și distractive pentru elevi, în mijlocul Pădurii Crăiești.

De ce este specială Pădurea Crăiască

Pădurea Crăiască este un petec de 49 ha care, din cauza restrângerii treptate a suprafeței împădurite din Maramureș, a rămas izolată de alte păduri din jur. Pădurea a devenit în 1964 rezervație de semințe pentru speciile de stejar și larice, iar în anul 2000 a fost declarată arie naturală protejată. Aceasta se află în proprietatea Ocolului Silvic Mara.

Pădurea Crăiască este deosebită pentru asocierea neobișnuită de specii de arbori: stejar, gorun și larice, care vegetează alături de carpen, cireș sălbatic, alun, mur. Aici există încă multe exemplare monumentale de stejar, cu vârste de peste 250 de ani, înălțime de 30 m și diametru al trunchiului de peste 2 m. În pădure există specii endemice de floră ca sor-cu-frate și pușca-dracului, însă ce e cu adevărat interesant este populația diversă și abundentă de păsări care au găsit aici condiții favorabile pentru cuibărit, adăpost și hrănire. Pădurea adăpostește  51 de specii de păsări, între care și specii rare/vulnerabile ca vânturelul roșu, turturica, pupăza, ciocănitoarea de stejar sau ciocârlia de pădure.

De unde a venit ideea Potecii de povești

Deși există o legătură culturală profundă și ancestrală între maramureșeni și pădure, Pădurea Crăiască era însă izolată de comunitatea locală. Pădurea Crăiască nu se regăsea între preferințele de petrecere a timpului liber ale localnicilor, din pricina lipsei unei infrastructuri de vizitare, și nu era cu adevărat integrată nici în circuitul turistic. În lipsa unei poteci marcate și a cunoașterii regulilor de vizitare a rezervației, cei care treceau totuși pe aici puteau devia ușor de la traseu, producând deranj speciilor de păsări și vegetației. De asemenea, pe acest traseu și la marginea pădurii s-au găsit deșeuri și s-au constatat degradări provocate de pătrunderea cu mijloace motorizate, precum ATV-uri sau chiar mașini de teren, lucru care este interzis prin legile din domeniul ariilor naturale protejate.

În 2012, în cadrul unui proiect coordonat de WWF, au fost puse bazele unei colaborări la nivel local între proprietarii de pensiuni de familie din zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului și tur-operatori care aduc turiști în zonă, pe de-o parte, și custozii de arii naturale protejate din zonă, pe de altă parte. Colaborarea a constat în punerea în comun de fonduri de către operatorii economici din domeniul turismului și alegerea în mod participativ a unei idei (proiect) de a investi fondurile respective într-o arie naturală din zonă unde există o problemă de mediu sau o lipsă de infrastructură de vizitare. Contribuțiile financiare au fost anuale și au fost colectate într-un Fond de Conservare și Dezvoltare Durabilă administrat de Centrul de Ecologie și Turism Maramureș (CET), un ONG local cu activități de educație de mediu pentru tineri, de monitorizare a faunei și florei sălbatice și de promovare a ecoturismului în Maramureșul istoric. Proiectul ales de cei implicați în această inițiativă a fost „poteca de povești”, întrucât în urma analizei opțiunilor acesta a fost considerat a fi investiția cu cel mai mic efort financiar, dar cu impact de conservare, social și economic cel mai mare. Fondurile adunate la nivel local au fost suplimentate printr-o campanie derulată la sfârșitului anului 2015: http://www.wearehere.ro/p/poteca-de-povesti, reieșind astfel un buget total suficient pentru amenajarea potecii și realizarea ghidului de teren pentru școli.

SURSA

www.wwf.ro


 


Clima noastră se schimbă. Trebuie să reducem emisiile de gaze cu efect de seră pentru a limita rata schimbărilor climatice și, în același timp, trebuie să luăm măsuri care să ne sprijine în pregătirea pentru impacturile actuale și cele din viitor. Ambele direcții de acțiune necesită redirecționarea fără precedent a investițiilor. Acest lucru a fost confirmat în cadrul conferințelor privind clima de la Paris și, mai recent, de la Marrakesh. Sectorul financiar poate și va juca un rol esențial în sprijinirea tranziției Europei către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice.

"Europa trebuie să investească substanțial în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea.  Sectorul financiar poate și va juca un rol esențial în sprijinirea tranziției Europei către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice.  Investițiile din sectorul public nu vor fi suficiente pentru a finanța tranziția, dar pot sprijini mobilizarea și stimularea capitalului privat, care este indispensabil pentru redirecționarea investițiilor la scara necesară."-Hans Bruyninckx, Director executiv al AEM

Europa trebuie să investească substanțial în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea. Estimările sumelor reale necesare variază în mod semnificativ și, în funcție de domeniul de aplicare, de amploare sau de metodologie, ele pot ajunge până la sute de miliarde de euro pe an. În comparație cu capacitatea totală de finanțare a sistemului financiar, aceste nevoi de investiție sunt relativ mici. Cu toate acestea, în pofida capacității sale extinse, sistemul financiar acoperă în prezent doar o fracțiune din necesitatea de investiție.

Principalele provocări pentru stimularea investițiilor ecologice includ, printre altele, depășirea barierelor existente și a blocajelor în sistemul financiar care prelungesc și promovează activități nesustenabile și redirecționarea fondurilor către inițiative care stimulează reziliența la schimbările climatice și reduc emisiile de dioxid de carbon. Pentru a avea măsuri coerente și eficace pe teren, necesitățile de investiție trebuie abordate într-un mod sistematic la toate nivelurile — european, național și local. Divulgarea coerentă și completă a riscurilor climatice de către societăți este o condiție prealabilă pentru a lua decizii de investiție în cunoștință de cauză. În plus față de ameliorarea transparenței cu privire la riscurile climatice, planificarea și angajamentele pe termen lung contribuie, de asemenea, la trimiterea de semnale clare investitorilor.

Semnalele politice clare facilitează investițiile pe termen lung

Acordul de la Paris din 2015 a stabilit obiectivul global de a „face ca toate fluxurile financiare să fie coerente cu o cale către dezvoltarea cu emisii scăzute și rezilientă la schimbările climatice”. Acest obiectiv a fost confirmat, de asemenea, de conferința privind schimbările climatice de la Marrakesh, din 2016.

Pachetul „energie curată”, propus recent de Comisia Europeană, confirmă angajamentul UE față de o tranziție cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice. Pachetul explică obiectivul de reducere cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră și propune obiective de cel puțin 30 % pentru eficiența energetică și de cel puțin 27 % pentru energia regenerabilă până în anul 2030. De asemenea, se subliniază rolul important al investițiilor în tranziția către energie curată și beneficiile lor economice comune. Potrivit Comisiei Europene, prin mobilizarea a până la 177 de miliarde EUR de investiție publică și privată pe an, începând cu anul 2021, pachetul propus poate genera o creștere de până la 1  % a PIB-ului în următorul deceniu și poate crea 900 000 de locuri noi de muncă.

Cadrul și obiectivele politice ale UE sunt puse în aplicare, în general, prin intermediul strategiilor și al acțiunilor concrete din cadrul țărilor, inclusiv prin intermediul strategiilor naționale de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon. O evaluare preliminară a acestor strategii de către AEM indică faptul că acestea variază în mod considerabil în ceea ce privește domeniul de aplicare și amploarea, precum și nivelul de ambiție. Ele conțin informații foarte limitate cu privire la necesitățile și planurile de finanțare pentru redirecționarea investițiilor. În plus, deseori lipsește o viziune pe termen lung, la nivel național, în conformitate cu obiectivele UE privind decarbonizarea. În mod similar, multe țări au adoptat, de asemenea, strategii de adaptare și planuri de acțiune naționale, dar de multe ori detaliile cu privire la finanțarea acestora nu sunt disponibile. Pentru a consolida încrederea investitorilor, strategiile de dezvoltare cu emisii reduse de carbon și planurile naționale de acțiune trebuie completate de strategii naționale de finanțare a combaterii schimbărilor climatice.

Investițiile din sectorul public nu vor fi suficiente pentru a finanța tranziția, dar pot sprijini mobilizarea și stimularea capitalului privat, care este indispensabil pentru redirecționarea investițiilor la scara necesară. Cel puțin 20 % din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 este alocat pentru acțiuni referitoare la climă. Decizia recentă a UEro de a extinde și de a majora fondurile europene pentru investiții strategice și grupul la nivel înalt stabilitrecent privind finanțarea durabilă reprezintă, de asemenea, etape importante spre construirea unui sistem financiar care promovează durabilitatea în Europa.

Un sistem financiar pentru a oferi soluții inovatoare

Strategiile de finanțare a combaterii schimbărilor climatice necesită implicarea diferitelor părți interesate — publice și private — la toate nivelurile, inclusiv la nivel local. Sistemul financiar trebuie, de asemenea, să evolueze pentru a răspunde unor tipuri diferite de necesități și surse.

Unele municipalități europene au propus deja metode inovatoare de a-și finanța acțiunile prin combinarea a diferite surse de finanțare sau dezvoltarea altora noi, cum ar fi finanțarea participativă a obligațiunilor climatice. Cu toate acestea, în conformitate cu viitoarea noastră evaluare, multe municipalități încă se confruntă cu dificultăți în a găsi finanțare pentru măsurile lor de adaptare climatică. Lipsa capacității și a expertizei în identificarea surselor și solicitarea celor mai potrivite tipuri de finanțare ridică o barieră importantă, printre altele. În plus, în multe cazuri, măsurile de adaptare climatică nu sunt considerate încă „investiții profitabile” de factorii de decizie financiară.

Creșterea nivelului de sensibilizare cu privire la riscurile climatice și beneficiile suplimentare ale măsurilor de adaptare climatică (de exemplu, stimularea calității vieții și atractivitatea locului care beneficiază de astfel de măsuri) ar putea avea ca rezultat o evaluare diferită a ceea ce constituie o bună investiție.

AEM și finanțarea combaterii schimbărilor climatice

Având în vedere rolul esențial al finanțării combaterii schimbărilor climatice în realizarea tranziției necesare în Europa, AEM desfășoară activități pentru evaluarea conexiunilor dintre acțiunile actuale și viitoare pentru atenuare și adaptare, pe de o parte, și dintre sistemele de finanțare și fiscale, pe de altă parte. O mai bună înțelegere a acestor conexiuni este o condiție prealabilă pentru îndepărtarea barierelor din calea finanțării combaterii schimbărilor climatice și a redirecționării fondurilor pentru a sprijini tranziția cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice.



Viceprim-ministrul Grațiela GAVRILESCU, ministrul Mediului, a primit, în această dimineață, la sediul Ministerului Mediului, vizita Excelenței Sale dl. Kevin Hamilton, Ambasadorul Canadei în România. Pe agenda întâlnirii s-a aflat identificarea posibilităților de colaborare româno-canadiene în domeniul schimbărilor climatice și a unor colaborări viitoare în domeniul protecției mediului în general. “Sperăm într-o colaborare cu dumneavoastră, în special, în ceea ce privește domeniul schimbărilor climatice, dar avem nevoie, totodată, și de expertiza canadiană pe problematica siturilor contaminate. România s-a angajat să respecte și să implementeze toate cerințele Acordului de la Paris privind Schimbările Climatice, urmărind, în același timp, și o dezvoltare economică într-un cadru care să protejeze mediul. Încercăm să ne atingem toate țintele asumate la Paris, dar să beneficiem, totodată, de o dezvoltare economică sustenabilă, de care să se bucure întreaga populație a țării”, a subliniat viceprim-ministrul Grațiela GAVRILESCU, ministrul Mediului. Ambasadorul Canadei, dl Kevin Hamilton a subliniat faptul că, din punct de vedere al protejării mediului, țara sa este deschisă colaborării cu România și și-a arătat disponibilitatea de a sprijini, prin experți și know-how, acțiunile întreprinse, în acest domeniu, de către Ministerul Mediului.




Direcția de Comunicare, Transparență si IT

Ministerul Mediului și a Pădurilor


Liderii locali și regionali au sprijinit Uniunea Euopeană în inițiativa  de a goli marea de plastic, dar, în recomandările adoptate pe 12 iulie, în cadrul  Comitetului  European al Regiunilor, aceștia au  îndemnat , de asemenea, UE să adopte măsuri  suplimentare - variind de la eliminarea deșeurilor deversate în mare spre  zonele protejate -, toate acestea cu scopul de a curăța oceanele.

Problemele ce privesc  gunoiul  și poluarea sunt în atenția detaliată a politicienilor locali și regionali desemnați de către  UE pentru a se ocupa de  14 de puncte de acțiune identificate de Comisia Europeană privind guvernanța internațională oceanelor. Avizul, care a fost elaborat de membrul  scoțian dl consilier Tony Buchanan (Marea Britanie / Alianța Europeană), Lider East Renfrewshire, sugerează că UE ar putea avea nevoie să ofere stimulente pentru alte țări, în cazul în care se necesită   abordarea întregii zone privind problemele de responsabilitate fragmentată în multe domenii și o lipsă de responsabilitate - „tragedia bunurilor comune“ - în alte zone ale oceanelor.


Dl Buchanan afirmă: „Există unele semne că oamenii din întreaga UE și din lume reflectă asupra efectelor provocate de plastic și alte deșeuri asupra mărilor și oceanelor, dar este necesar să se acționeze imediat nevoie de a face un salt la acțiune imediat și această problemă să devină o prioritate. Aceasta este o sarcină pentru toată lumea, dar autoritățile locale și regionale au un rol deosebit în prevenirea și gestionarea deșeurilor. Astfel, politicienii locali și regionali au responsabilități speciale. dar avem nevoie, de asemenea,și de o mai mare recunoaștere a dreptului nostru la un cuvânt de spus privind problemele ce țin de o gestionare a mărilor și oceanelor m deoarece de multe ori proasta gestionare a acestora și deciziile industriale și de mediu sunt o majoritate covârșitoare în mâinile guvernelor naționale și a organizațiilor internaționale, dar efectele sunt resimțite mai întâi de comunitățile de coastă „.
Buchnan a mai adăugat: „Autoritățile sub-naționale au adesea competențe direct legate de problemele ce țin de ocean, de planificare în special, de gestionarea și prevenirea mediului (de exemplu, materiale plastice), precum și subvențiile pentru dezvoltarea economică, inclusiv de gestionare a pescuitului Acțiunile autorităților locale și regionale europene pot avea un impact pe cealaltă parte a oceanului și vice-versa, prin urmare, propunerile ce țin de gestionarea oceanului trebuie să ia în considerare această dimensiune subnațională, prin, de exemplu, evaluările de impact teritoriale și,de asemenea, prin fonduri specifice pentru dezvoltarea economică și cercetarea oceanelor.“



Sursă

European Commitee of the Regions

Asociaţia de Turism Gaşka București organizează în perioada 21 – 23 iulie 2017, în Munţii Bucegi, cea de-a patra ediţie a concursului de turism sportiv “Trofeul Munţilor”. Competiţia, pe echipe, este şi cea de-a patra etapă din acest an în cadrul Campionatului Naţional de Turism Sportiv – Ştafeta Munţilor.

Concurenţii vor lua startul de pe Platoul Padina, judeţul Damboviţa, şi vor avea de parcurs următoarele probe: raid montan (parcurgerea într-un anumit interval de timp a unui traseu montan din zonă), orientare turistică, escaladă, cultural, probe surpriză.

Câştigătorii concursului vor primi premii constând în: diplome, cupe, medalii, tricouri şi echipament sportiv.

La concurs poate lua parte oricine, participarea fiind gratuită. Înscrierea, pe echipe şi pe categorii de concurs, se poate face până în ziua începerii competiţiei, la cortul organizatorilor, înaintea şedinţei tehnice, iar participarea se face pe propria răspundere. Regulamentul concursului poate fi găsit pe www.stafetamuntilor.ro.

Traseul va fi unul provocator și va oferi ocazia participanților să meargă pe urmele lui Fanny Seculici și să descopere o mică parte din frumusețile Bucegilor.

Asociaţia de Turism Gaşka reuneşte membri cu exprienţă în turismul montan şi are ca scop promovarea turismului, a posibilităţilor sănătoase de petrecere a timpului liber şi, nu în ultimul rând, a importanţei protecţiei mediului.

Prin acest eveniment se doreşte în primul rând atragerea unui număr cât mai mare de tineri către acest gen de activităţi, sensibilizarea participanţilor şi publicului asupra importanţei protecţiei mediului şi nu în ultimul rând dezvoltarea turismului în zona aleasă.





Mai multe detalii despre acest eveniment găsiţi pe Facebook https://www.facebook.com/events/150542562159983??ti=ia.

Eveniment susţinut de: CCR REBAT, Green Global Future, S-Karp, Pro Activ, Redis Nutriţie, Cofetăria Alice, Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti, Primăria Moroeni, Parcul Natural Bucegi, Serviciul Salvamont Damboviţa, Marketing România.

La acest festival sunt așteptate toate persoanele care doresc să facă o mică drumeție, să alerge, să se relaxeze, să participe la activități de orientare, escalada, cultural, creație sau pur și simplu să își facă noi prieteni.







Pagina 10 din 21

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: