• Ecoatitudine DEEE Arad Web
  • Ecoatitudine Vrancart Web
Redactia

Redactia

România are pentru prima dată două rase de câini omologate la nivel internațional. Este vorba de ciobănescul românesc carpatin și ciobănescul românesc mioritic. De omologarea internațională a rasei de ciobănesc românesc carpatin s-a ocupat un inginer mecanic din Piatra-Neamț.

George Bălan s-a născut în 1957 și a crescut pe Valea Muntelui, la poalele Ceahlăului, loc unde a prins drag, încă de mic, de ciobănești.
"Valea Muntelui are ca specific păstoritul și creșterea animalelor, iar câinii au fost primele animale din viața mea. Era firesc să mă îndrăgostesc de ciobăneștii românești și nu de rottweileri. Visul acesta din copilărie a fost reluat după ce mi-am terminat studiile superioare, când mi-am adus un ciobănesc românesc de pe Valea Bistriței. Ulterior am întâlnit și alți pasionați câini de rasă de ciobănesc românesc carpatin, la Bistrița Năsăud, iar în 1998 am fondat primul Club național de ciobănesc românesc carpatin cu sediul la Bistrița. Ulterior am mutat sediul la Piatra Neamț', a declarat, pentru Agerpres, George Bălan.
Practic, aici începe drumul lung și anevoios pentru omologarea raselor de ciobănesc românesc carpatin și ciobănesc românesc mioritic. Inginer mecanic de profesie, George Bălan a fost nevoit să pună mâna și pe carte, așa că a pornit 'de la mazărea lui Mendel' și până tratate chinologice de specialitate.
"Noi am smuls practic acești câini dintr-un mozaic de câini românești și am mers după primele indicații date în 1930 de profesorul Gh. Gh. Moldoveanu, care a caracterizat pentru prima dată câinele ciobănesc românesc carpatin. Pe acel fundal am încercat să reconstituim, să regăsim câinii care răspund acestor cerințe. În primul rând este vorba despre aptitudinile câinelui pentru că fiecare rasă trebuie să satisfacă anumite cerințe legate de utilitatea sa. În afară de asta, el a fost caracterizat, în 1937, de profesorul Moldoveanu, din punct de vedere fenotipic și genotipic, adică felul în care trebuie să arate și comportamentul său canin. Mergând pe drumul acesta, pas cu pas, am început să punem bazele în mod științific a creșterii și selecției acestui câine. Acest lucru însemna în primul rând să ai un șeptel corespunzător, să ai istorie, pentru că nici o rasă nu poate lua naștere fără istoric. Era vorba și de linii de sânge care trebuie să nu fie înrudite pe minim 3 generații, ca să nu cosangvinizăm câinele, a declarat George Bălan.
Totodată, în 2003, Asociația Chinologică Română a dorit să clarifice lucrurile pentru cele două rase, carpatin și cel de Bucovina, despre care se spuneau că aparțin aceleiași rase și a creat două subcomisii separate pentru omologarea fiecăreia dintre ele.

Ne-au văzut câinii și au rămas uluiți de sănătatea lor genetică

"Eu am fost ales atunci președintele subcomisiei de omologare a ciobănescului românesc carpatin. Pe rasa Bucovina a existat o altă subcomisie, iar pe ciobănescul românesc mioritic o altă subcomisie. Am muncit cu fanatism pentru că exista o concurență. În competiții ne luptam noi între noi. Pe baza acestei competiții foarte acerbe și adeseori cu scântei, rasa ciobănesc carpatin s-a șlefuit. A apărut ceea ce trebuie, ceea ce scrie la carte. Noi din 1999 aveam făcut primul proiect de standard care a fost aprobat de Asociație și pe care am mers până la capăt, știind ce avem de făcut. În 2005, ACR a invitat, la Suceava, comisia chinotehnică a Asociației Internaționale Chinologice, la o expoziție cu toate rasele românești, ca să le vizioneze. Noi solicitasem în registrul de așteptare să nu ne ia nimeni rasa pentru că noi lucrăm pe ea. Ne-au văzut câinii și au rămas uluiți de sănătatea lor genetică: câini cu osatură, cu dantură completă și corectă, cu niște canini impecabili, câini de luptă, cu mușcătură în foarfece, cu tot ce trebuie. Au rămas bine impresionați și ne-au dat 10 ani de grație, timp în care să consolidăm rasa pe cele 6 linii de sânge. A fost o perioadă de muncă imensă, Asociația Chinologică ne-a ajutat foarte mult, a promovat rasa, a adus arbitri din străinătate care să ne arbitreze ca să fie obiectivitate", a povestit George Bălan.
Pe 9 iunie 2015 a avut loc la Milano Adunarea Generală a Federației Chinologice Internaționale, la care a participat și România cu delegații săi, Cristian Ștefănescu și Petru Muntean, președinte și vicepreședinte al ACR. De altfel, cei doi sunt și arbitrii români care au urmărit îndeaproape rasa și au prezentat la Milano un clip cu 2 exemplare de ciobănesc românesc carpatin din canisa lui George Bălan.
"A fost prezentat clipul, iar Adunarea Generală a aprobat cu unanimitate omologarea și a carpatinului și a mioriticul. Victoria a fost pe măsură. Omologarea celor două rase înseamnă că acest câine poate să ia în orice concurs titlul de cel mai bun câine al concursului, cel mai frumos. Fiecare ființă are utilitatea ei în ecosistem. Ciobănescul românesc are rol în paza turmelor cu precădere și a gospodăriilor oamenilor. Pentru că nu cresc oi în oraș, oamenii au început să prindă drag de autentic, de ceea ce este frumos și să îl crească pentru companie sau pentru apărare și companie. Și atunci străinii, care sunt foarte evoluați în privința comunicării și a relației om — câine, vin cu mare plăcere să ne întrebe de acești câini, pentru că îi iubesc. Iubesc rusticitatea lor în primul rând și evident că tot ce face parte din istorie este plăcut. Aducerea istoriei în prezent este un semn de civilizație. Va crește și valoarea unui pui. În străinătate, un pui ca acesta se vinde, la 6-8 săptămâni, cu 500 de euro, în timp ce în România se vinde cu 200 de euro. Dar aici îl cumpără doar pasionații pentru că oamenii de la țară nu dau atâția bani", a declarat George Bălan.
În ultimii 15 ani, George Bălan a crescut peste 400 de câini. Mai bine de jumătate dintre aceștia au fost făcuți cadou în tot județul, pentru ca specia să se înmulțească. Totul s-a desfășurat însă controlat, ca să nu apară înmulțirea pe aceeași linie sangvină sau reproducerea să aibă loc cu metisi.
"Eu am făcut foarte multe cadouri ca să înmulțim rasa în acest areal pentru că vedeam la stână doar corcituri. Îi dădeam eu câinele, îi făceam vaccinurile, îi duceam și mâncarea ca să participe la înmulțire. Toți acești câini sunt sub control, am un registru cu 400 de exemplare făcute până acum și fiecare câine are număr de înregistrare ca să nu se consagvinizeze sau să nu se metiseze cu alți câini. Eu i-am îndemnat pe oameni să pună umărul și să sprijine înmulțirea rasei științific. A fost o muncă titanică să crești 400 de câini. Și foarte muți bani, de la pedigree până la hrană și vaccinuri. Toți acești câini au trecut prin expoziții pentru că fără asta nu au drept de reproducție chiar dacă există act de origine. Câinii trebuie să treacă prin două expoziții în maxim 6 luni și să obțină calificativele excelent, iar o femelă să ia calificativul foarte bine. La fiecare expoziție cheltuiești peste 1.500 de lei, iar eu am peste 100 de expoziții", a povestit chinologul.

În cultura Cucuteni s-au găsit oseminte extrem de asemănătoare cu cele ale ciobănescului românesc

George Bălan ne spune care sunt principalele caracteristici ale rasei ciobănesc românesc carpatin.
"Este un câine cu caracter, îl vezi din prima că este semeț, rustic, adică vrea ceva de la tine. Dacă ești în arealul său, își apără arealul, dacă îl aduc în lesă nu trebuie să atace. Deci el este un câine care trebuie educat de la 3 luni și asta costă foarte mult. Un mascul sănătos trebuie să aibă 40 — 50 kilograme. Nu este un mit că ciobănescul românesc se bate cu ursul. În momentul în care este dresat să meargă cu turma, și-o apără necondiționat. Două — trei exemplare din această rasă prind clar de blana ursului. Rolul lui este să atenționeze și să nu lase să treacă. Într-o curte, femelele sunt mult mai harnice, dau mai repede de veste", a declarat George Bălan.
În cultura Cucuteni din zona Iașiului, veche de circa 6.000 de ani, s-au găsit oseminte extrem de asemănătoare cu cele ale ciobănescului românesc de astăzi.
"Primele date scrise apar în lucrările științifice ale profesorului Gh. Gh. Moldoveanu, în 1930, și se caracterizează printr-o schiță de standard. Profesorul spunea așa: toate țările civilizate au câinele lor național și trebuie să avem și noi câinele nostru național. Profesorul Moldoveanu descria atunci că cel mai bun ciobănesc carpatin este cel de culoare sură pentru că seamănă cu seara când atacă lupul și ursul și se confundă cu turmele, adică mimetism, ceea ce înseamnă că te confunzi cu dușmanul ca să te aperi de el", a afirmat George Bălan.
În acest moment, România are în curs de omologare alte două rase, ciobănescul românesc de Bucovina și ciobănescul românesc Corb din zona Argeș.
"Asociația Chinologică din România a avut un rol esențial în omologarea acestor specii. Noi suntem specialiștii, dar ei au știut să facă promovarea raselor românești. Ciobănescul românesc de Bucovina este în interiorul termenului de grație de 10 ani și se apropie acest termen, iar ciobănescul Corb are abia omologarea românească și apoi va intra în procedură de omologare definitivă", susține chinologul.
Cât privește rasele de carpatin și mioritic, acestea nu mai pot fi pierdute niciodată de România.
"Noi am pierdut copoiul ardelenesc în lupta cu Ungaria, pentru că bănuiesc am fost foarte înceți. Ungurii au 7 rase omologate, nemții au 10, englezii au 20 de rase, iar noi abia am reușit primele două rase în evoluția noastră. Nu avem nici o altă specie omologată pe plan internațional, nici măcar o gâză. Este o realizare imensă cu atât mai mult cu cât este înfăptuită de oameni cărora nu li s-a dat nimic, de oameni pasionați și atât. În România sunt circa 40 de crescători de ciobănești românești carpatini care merg în expoziții și concursuri, ceea ce este foarte puțin", a încheiat George Bălan.

 

 

Mai mult de doua milioane de decese ar putea fi prevenite în întreaga lume în fiecare an, dacă ar fi respectate normele de poluare a aerului recomandate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în special în China și India, potrivit unui studiu publicat în revista Environmental Science and Technology, informează AFP.

Poluarea provoacă 3,2 milioane de decese premature pe an, conform estimărilor OMS, mai mult decât SIDA și malaria la un loc, au calculat autorii studiului. Cercetătorii s-au axat în principal pe particulele suspendate în aer mai mici de 2,5 microni. Ele pot pătrunde adânc în plămâni, crescând riscul cardiac, de accident vascular cerebral și de boli pulmonare precum emfizemul sau cancerul.
Aceste pulberi provin din arderea cărbunelui în centralele electrice, din gazele de eșapament produse de automobile și din alte emisii industriale. În țările cu venituri mici, aceste pulberi sunt produse în principal de sobe care funcționează cu cărbune sau lemn, fie pentru gătit, fie pentru încălzire.
Majoritatea populației lumii trăiește cu concentrații mai mari de 10 micrograme la 1000 de metri cub de aer, nivelul maxim dezirabil potrivit OMS. În unele zone din India și China, concentrațiile depășesc nivelul de 100 micrograme la 1000 de metri cub de aer, notează AFP.
Am căutat să determinăm în câte țări ale lumii au fost reduse aceste particule în scopul diminuării mortalității, a explicat Joshua Apte, de la Universitatea din Texas. El a declarat că modelul informatic dezvoltat pentru acest studiu "ar putea ajuta la elaborarea de strategii pentru protejarea sănătății publice".
India și China ar trebui să reducă nivelul mediu al particulelor cu 20% până la 30% pentru a menține rata actuală a mortalității, ținând cont și de creșterea populației lor, au estimat cercetătorii. Dar în ciuda acestor reduceri, concentrația de particule rămâne cu mult peste recomandările OMS.
Conform studiului, pentru a ajunge la 10 micrograme/ 1000 metru cub aer, ar fi necesare măsuri drastice cum sunt reducerea la jumătate a mortalității generate de poluarea aerului și reducerea de către țările foarte poluate cu 68% a densității microparticulelor în raport cu nivelul anului 2010.
Dacă nivelul poluării aerului rămâne neschimbat, rezultatul va fi că mortalitatea va crește cu 21% în India și cu 23% în China. În plus, odată cu îmbătrânirea populației, numărul persoanelor vulnerabile la bolile legate de poluare va crește.
Potrivit statisticilor, țările din Asia reprezintă 72% din cele 3,2 milioane de decese anuale cauzate de poluare.
În țările mai puțin poluate, cum ar fi Statele Unite ale Americii, o reducere de 25% a concentrațiilor microparticulelor ar salva anual 500.000 de vieți, susțin cercetătorii în studiul menționat de AFP.

 

Șofranul este cel mai scump și căutat condiment la nivel mondial, cunoscut și sub denumirea "aurul roșu". Este folosit în cele mai exclusiviste restaurante ale planetei și în cele mai gustoase preparate din bucătăriile tradiționale din diferite zone de pe glob, scrie CNN.com.

Cu un preț de 65 de dolari pentru un gram, pentru calitatea cea mai bună, șofranul este mai scump decât cel mai tranzacționat metal la nivel mondial, în speță aurul. Valoarea sa s-a menținut constant ridicată din cauza metodelor intensive de recoltare, fiind necesară strângerea a peste 200.000 de fire delicate de șofran de la aproximativ 70.000 de flori șofran.
Țara cea mai cunoscută pentru cultivarea șofranului este Iranul, unde tradiția datează de aproximativ 3.000 de ani. Iranul produce aproximativ 90% din cele 250 de tone de șofran realizate anual la nivel mondial, datorită condițiilor meteo unice care asigură o aromă puternică florii de șofran, calitatea puternic aromată fiind de altfel o caracteristică pentru preparatele culinare locale, pentru cosmeticele sau medicina tradițională de proveniență iraniană.
Comerțul cu șofran, în schimb, a devenit tot mai anevoios în ultimii ani pentru comercianți din cauza sancțiunilor internaționale impuse Teheranului din cauza programului nuclear iranian, astfel că numeroase companii și bănci iraniene nu pot accesa piețele de desfacere din Europa, Canada și SUA și nici sprijin financiar din partea organizațiilor monetare internaționale.
Unele companii iraniene au adoptat politica barterului și primesc la schimb de la partenerii indieni sau chinezi bunuri de larg consum sau alimente în schimbul șofranului.
Potrivit Consiliului Național Iranian pentru Șofran, industria șofranului a crescut cu 36% în 2014, iar prețul pentru un kilogram de șofran a crescut ușor la aproximativ 2.000 de dolari pentru un kilogram de șofran.
Reprezentanții industriei cultivării șofranului încearcă să dezvolte noi tehnologii și să valorifice multiplu șofranul, chiar în ce privește tratamentele medicale. Guvernul iranian a anunțat un plan în acest sens pentru a încuraja cultivarea șofranului în cât mai multe zone pentru a extinde culturile.
Dacă sancțiunile internaționale impuse Iranului vor fi ridicate, așa cum s-a vehiculat în cadrul rundelor de negocieri în format P5+1, următoarea problemă vor fi prețurile uriașe pentru că cererea este tot mai mare. Companiile occidentale se aliniază tendinței de a investi în presupusa noua piață, iar produsele realizate din șofran vor fi foarte apreciate. În cadrul acestui scenariu, comercianții iranieni vor fi recompensați foarte mult pentru flexibilitatea de care au dat dovadă, potrivit CNN.com.

 

Un deșert din Australia ar fi fost lac în urmă cu 24.000 de ani, conform unei cercetări prezentate joi de Fairfax Media pe baza unui studiu internațional efectuat de specialiști germani și australieni, informează agenția Xinhua.

Cândva numit Lacul Mungo, locul este astăzi o zonă de deșert și a fost mult timp o zonă propice din sud-estul Australiei pentru cercetări geologice.
Studiul a relevat că pe acest loc a existat de fapt, până acum 15.000 de ani, un mega-lac cu aproape 20 la sută mai mare decât se crezuse până acum.
După datarea straturilor de sedimente găsite în dunele de nisip din apropiere, cercetătorii au stabilit că adâncimea apei fusese cu cinci metri mai mare decât se apreciase anterior.
De asemenea, ei au descoperit o insula între Lacul Mungo și Lacul Leaghur, situat la nord, pe care arheologii au descoperit unelte de piatră și vetre de foc, toate fiind evidente dovezi de locuire umană.
"Urmele de activitate umană sunt de fapt încorporate în sedimente, iar acestea spun că oamenii s-au bazat pe ambarcațiuni pentru a se mișca în jur și a exploata ceea ce era pe insulă, adică animalele de vânat", a spus arheologul Nicola Stern de la La Trobe University.
Lacul Mungo este de asemenea important și din punct de vedere arheologic în acest loc fiind descoperit "Mungo Man", adică cele mai vechi rămășițe umane găsite în Australia, și 'Mungo Lady', cele mai vechi rămășițe din lume ale unui om incinerat ritual, amintește Xinhua.

Majoritatea oamenilor îşi imaginează că dinozaurii erau fiinţe de dimensiuni extraordinare, însă oamenii de ştiinţă contrazic aceste idei şi arată care este adevăratul raport de mărime între om şi fiinţele preistorice.

S-a dovedit că dinozaurii aveau diferite dimensiuni, unii dintre aceştia fiind doar puţin mai mari decât un curcan, scrie Business Insider.
Iată care este raportul de mărime între un om de statură medie şi animalele din ”Jurassic Park”, începând cu Velociraptor (dinozaurul cu cele mai mici dimensiuni) şi până la Brachiosaurus (cea mai mare dimensiune).


Animalele preistorice sunt vedetele francizei cinematografice ”Jurassic Park”. Lungmetrajul "Jurassic World", care a fost lansat recent şi a debutat în această săptămână pe primul loc în box office-ul nord-american, a stabilit un nou record mondial, devenind primul film care depăşeşte pragul încasărilor de 500 milioane de dolari în primul său weekend de proiecţii.
"Jurassic World", o nouă poveste din această franciză cu dinozauri fioroşi, a debutat pe primul loc în box office-ul nord-american, cu încasări de 204,6 milioane de dolari, şi ocupă locul al doilea în topul filmelor cu cel mai bun debut în cinematografe din toate timpurile pe piaţa nord-americană, precizează site-ul allocine.fr.
"Jurassic World" îi are în rolurile principale pe actorii Chris Pratt şi Bryce Dallas Howard şi este regizat de cineastul Colin Trevorrow. Au trecut 22 de ani de la evenimentele din Jurassic Park, iar parcul de distracţii imaginat de vizionarul John Hammond este acum perfect funcţional, informează site-ul cinemagia.ro. Milioane de turişti au venit anual pe Isla Nublar, plătind preţuri piperate pentru a vedea cu ochii lor dinozaurii readuşi la viaţă de tehnologii revoluţionare, dar în ultima vreme numărul vizitatorilor a scăzut. Pentru a creşte vânzările, Corporaţia Patel comandă realizarea unui nou dinozaur. Comportamentul acestuia îi va uimi pe angajaţii parcului, iar natura va profita curând de ocazie pentru a arăta din nou că nu poate fi controlată de om.

Construirea de adăposturi pentru salvarea oamenilor în cazul producerii unor dezastre sau războaie nu este o idee nouă, însă pentru omul de afaceri Robert Vicino a devenit principala misiune a vieţii. După ce a construit un astfel de buncăr în statul american Indiana, Vicino a prezentat, săptămâna trecută, noul său proiect în acest sens.

Este vorba despre un complex de lux construit într-un oraş din Germania, Rothenstein, pe locul unui fost depozit de muniţie existent din al Doilea Război Mondial, informează Daily Mail.
Buncărul este proiectat să reziste la o explozie nucleară, la agenţi chimici, cutremure sau tsunami şi este in fapt un complex rezidenţial de lux, fiind dotat cu apartamente, piscine, teatre, săli de sport, restaurante sau zonă pentru aterizarea elicopterelor.

VEZI FOTO

Terenul pe care se află acest complex de cinci stele, denumit Vivos Europa One, este evaluat la 1,1 miliarde de dolari, deşi a fost cumpărat cu suma de 225 de milioane de dolari.
Fiecare apartament are o suprafata de 230 de metri patrati, care va putea fi amenajata asa cum doreşte cumparatorul, existând posibilitatea extinderii suprafeţei până la 460 metri patrati. Rezidenţii vor plăti separat pentru achiziţia apartamentelor, dar vor achita şi taxe suplimentare pentru administrarea complexului.
Tot în cadrul complexului vor exista drumuri de acces, o cramă, locuri speciale pentru rugăciuni, o staţie TV şi un centru de detenţie.
În ceea ce priveşte siguranţa, buncărul este dotat cu numeroase tuneluri, cu sisteme de securitate proprii, precum şi uşi rezistente la gloanţe. De asemenea, există un sistem de generare a energiei, un container pentru apă, precum şi sisteme de aclimatizare, de ventilaţie, de filtrare a aerului şi de comunicare.
"Suntem mândri să ducem la bun sfârşit acest proiect epic în aceste vremuri tulburi. In cazul producerii unei catastrofe, familiile vor trebui sa ajunga la cel mai apropiat aeroport, de unde vor fi transportati cu elicopeterele Vivos", a declarat Robert Vicino.
În urma cu cativa ani, un alt american, Larry Hal, a decis să-şi investească banii în construirea de blocuri care să reziste Apocalipsei. El a cumpărat un siloz care fusese folosit pentru lansarea de arme nucleare, în Kansas, şi a decis să construiască apartamente de lux. Construit să reziste unei bombe atomice, blocul are pereţi cu o grosime de 3 metri, iar construcţia ajunge până la 50 de metri adâncime.
Blocul subteran este proiectat să reziste mai multor scenarii devastatoare, cum ar fi pandemii, atacuri teroriste, radiaţii ucigaşe sau foamete.
"Oamenii se tem de multe catastrofe. Eu personal mă tem că exploziile solare vor distruge reţeaua electrică, ceea ce va provoca haos", susţinea Hall.
Un etaj din cele şapte cu scop rezidenţial costa două milioane de dolari, iar jumătate de etaj poate fi achizitionat cu un million de dolari.

Timpul s-ar putea derula dinspre viitor spre trecut, lucrurile pot exista simultan în multiple stări, iar vechea dilemă a copacului care se prăbușește într-o pădure ar putea să nu fie legată doar de prezența unui martor care să-l audă căzând ci și, cumva, de a ști dinainte dacă va fi sau nu văzut, conform unui nou studiu publicat de revista Nature Physics, informează site-ul secondnexus.com.

În general cu toții suntem de acord că trecutul este cel ce influențează prezentul care la rândul său influențează viitorul. Probabil că aproape nicio persoană care nu suferă de afecțiuni psihice sau nu este sub influența drogurilor nu ar putea susține că evenimentele viitoare le pot influența pe cele din trecut. Și totuși acest lucru ar putea să se schimbe în lumea plină de paradoxuri a fizicii cuantice.
Pentru un om obișnuit, înțelegerea lumii observabile, dominată de fizica newtoniană, clasică, ține de "bunul simț". Timpul se scurge dinspre trecut spre viitor, lucrurile nu pot exista decât într-un singur loc într-un anumit timp, iar dacă un copac cade într-o pădure fără ca nimeni să-l observe va produce un sunet. Niște fizicieni de la Universitatea Națională din Australia (ANU) nu sunt însă de acord că lucrurile sunt atât de simple.
Noul studiu publicat în Nature Physics "demonstrează că totul ține de măsurarea directă", susține profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. "La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct", a adăugat el.
Această concluzie aparent absurdă derivă din rezultatele a două experimente, dintre care unul mai vechi, un "clasic" pentru fizica cuantică și unul care a fost încheiat cu succes în urmă cu doar câteva săptămâni.

Experimentul clasic:

Oamenii de știință au observat de mult timp comportamentul ciudat al particulelor de lumină, fotonii, în cadrul așa-numitului Experiment al celor două fante. Atunci când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid. Experimentul implică o configurație simplă, un "tun" care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu orice alt tip de particulă.

Pentru o mai bună explicație a acestui experiment:

Acest principiu se află în centrul fizicii cuantice. O particulă așa cum este fotonul se comportă ca și când ar avea mai multe stări indefinite, în suspensie. Ea nu are proprietăți fizice și este definită în schimb de un set de probabilități conform cărora ar putea exista într-una sau alta din respectivele stări. Aceste probabilități nu sunt doar rezultatul unor teorii bombastice din fizica modernă ci se află la baza noțiunilor noastre moderne de chimie și fac posibile tehnologii precum microprocesoarele și reacțiile nucleare. Modernitatea nu ar fi existat așa cum o cunoaștem fără aceste proprietăți bizare ale particulelor.

VEZI IMAGINI

Aici intervine cea de-a doua ciudățenie:

Atunci când fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Orice ar face oamenii de știință, ori de câte ori observă în mod direct un foton este ca și când chiar fotonul "ar decide" cum să fie văzut. Astfel, se crede că actul de a observa aduce fotonul din tărâmul cuantic al probabilităților în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia și operăm o observație directă asupra sa.
Cel de-al doilea experiment:

Această concluzie bizară conform căreia actul de observație directă definește realitate (realitatea nu există în afara observației) circulă de mult timp în rândul fizicienilor, fiind susținută și de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978, experiment despre care se credea că nu va putea fi niciodată pus în practică. Din acest motiv a primit numele de "Experimentul cognitiv al alegerii întârziate" (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică). Acest experiment își propunea să răspundă la o întrebare aparent simplă: Când mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?
John Wheeler a propus în experimentul său cognitiv introducerea unui al doilea ecran, dar doar după ce fotonul a trecut deja de primul ecran. Introducerea acestui al doilea ecran ar fi o decizie aleatoare în cadrul experimentului — uneori se introduce al doilea ecran, alteori nu. De asemenea, atunci când este introdus în experiment, acest al doilea ecran este conceput să producă același timp de interferență ca și primul ecran. Astfel, teoretic, un om de știință ar fi putut urmări în ce stare se află fotonul după ce a trecut de primul ecran și dacă rămâne în aceeași stare și după ce trece de al doilea.
Dificultatea tehnică a fost că nimeni nu a reușit să introducă în experiment cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Această problemă părea insurmontabilă până acum câteva săptămâni. Echipa de fizicieni australieni a transformat acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator, cu ajutorul unei instalații de lasere. Subiectul lor de experiment nu a fost însă un foton ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă. Laserele au fost folosite pe post de grilaje, unul în fața celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.
Rezultatul acestui experiment este chiar mai ciudat decât se așteptau fizicienii specializați în domeniul cuantic: De fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. De fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, este că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !
Cu alte cuvinte, este ca și cum atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte cuvinte, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj pare să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină prezentul!

Cum este acest lucru posibil? Cum este posibil ca un eveniment viitor — activarea celui de-al doilea grilaj din sistem — să determine starea din trecut a atomului de heliu? Timpul ar trebui să se scurgă înapoi.
Profesorul Andrew Truscott ne oferă explicația: "Atomii nu au parcurs distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă .Dacă ar fi să credem că acești atomi chiar au ales o anumită cale, sau căi, atunci trebuie să acceptăm că o măsurătoare viitoare determină trecutul acestor atomi", a mai adăugat el.
Ideea că viitorul afectează trecutul are implicații profunde care transcend lumea fizicii cuantice. O astfel de idee pune sub semnul întrebării, spre exemplu, conceptul de liber arbitru. Acest experiment, care va fi fără îndoială repetat, precum și implicațiile sale vor ridica mai multe întrebări decât vor oferi răspunsuri.

Peştera Reed Flute din China atrage vizitatori de peste o mie de ani, iar unele inscripţii descoperite aici datează din timpul Dinastiei Tang, din jurul anilor 790. Este cea mai colorată peşteră subterană din lume, iar fotografii surprind imagini impresionante.

Peştera Reed Flute s-a format în urmă cu 180 de milioane de ani, în privincia Guilin din China.

VEZI IMAGINI

Fotograful american Scott Graham a vizitat recent acest loc şi a realizat fotografii extraordinare, care surprind un adevărat curcurbeu: unele zone din peşteră sunt albastre, altele roşu intens sau verde strălucitor. Culorile sunt date de luminile diferite folosite pentru iluminarea în peşterii, care au transformat-o astfel într-una dintre cele mai spectaculoase atracţii turistice din China.

VEZI FOTOGRAFIILE

Peştera este calcaroasă şi a primit numele Reed Flute după denumirea unui tip de stuf care creşte chiar la intrare, scrie Daily Mirror. Aici există şi un lac subteran foarte frumos.

Analiza modificărilor rocilor poate fi folosită nu numai pentru a determina frecvența cu care s-au produs cutremure în trecut, ci și pentru a obține o importantă imagine asupra comportamentului solului la viitoare șocuri seismice, susține un studiu realizat de specialiști de la Universitatea James Cook din Australia, difuzat marți, scrie EFE.

Cercetătorii, coordonați de Hannah Hilbert-Wolf, au făcut apel la tehnologii inovatoare pentru a analiza solul din apropierea orașului tanzanian Mbeya (Tanzania), acolo unde au avut loc cutremure puternice în urmă cu 25.000 de ani și au identificat urmele unor deformări considerabile, precum și noi forme de lichefiere și 'fluidificare' (apariția de suprafețe cu nisipuri mișcătoare) cauzate de mișcări telurice.

Dovezile referitoare la acest fenomen de fluidificare, precum și creșterea fără precedent într-o regiune continentală cum este Mbeya a cantităților de nisipuri mișcătoare, au ridicat o serie de semne de întrebare în legătură cu rezistența la viitoare cutremure a orașelor care cresc cu repeziciune în acea parte a Africii. Spre exemplu, se estimează că Tanzania va avea 130 de milioane de locuitori în anul 2050.

"Acest lucru ar trebui să reprezinte o considerabilă preocupare pentru populația urbană din Estul Africii, zonă care are caracteristici tectonice similare și condiții de suprafață asemănătoare", a afirmat Hannah Hilbert-Wolf, potrivit unui comunicat de presă al universității australiene.

Metoda utilizată de autorii studiului nu este foarte costisitoare și ar putea ajuta la realizarea unor prognoze asupra modului în care un viitor cutremur va deforma suprafața terestră și va afecta diferitele structuri.

 

Vârful Everest, cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8.848 m, s-a deplasat cu 40 de centimetri în direcția nord-est în ultimii zece ani, timp în care înălțimea sa s-a majorat cu trei centimetri, susțin oameni de știință chinezi citați luni de agenția Xinhua, transmite EFE.

Cunoscut în Nepal sub numele de Sagarmatha și în regiunea Tibetului drept Chomolungma, acest vârf muntos s-a mișcat cu o viteză medie de patru centimetri pe an și s-a înălțat într-un ritm de 0,3 centimetri anual în intervalul 2005-2015, potrivit Administrației Naționale de Cartografie și Informații Geologice din China, care a început să controleze aceste evoluții în urmă cu un deceniu.
Cercetătorii au constatat, totodată, că devastatorul cutremur cu magnitudine de 7,8 înregistrat în Nepal la 25 aprilie a generat o schimbare cu trei centimetri a poziției Everestului către sud-vest, altitudinea muntelui nefiind însă afectată.
Toate aceste schimbări ale Everestului sunt explicate de specialiști prin situarea sa în zona de contact a două plăci tectonice — cea indiană și cea continentală—, a căror deplasări frecvente generează și seisme foarte puternice. Schimbările geografice pe care le produc aceste fricțiuni dintre plăcile tectonice au o considerabilă influență asupra climei și a mediului înconjurător din partea de sud-est a Asiei, sunt de părere experții chinezi.

Pagina 5 din 19

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: